Bărbaţi şi alte catastrofe
Scris de Mihaela Butnaru • 12 April 2010 • in categoria Lit. contemporana
0
Autor: Kerstin Gier
Rating: 
Editura: All
Anul apariţiei: 2010
Traducere: Ioana Dinulescu
316 pagini
ISBN: 978-973-724-234-1
Se pare că multe din cunoştinţele şi abilităţile pe care oamenii şi le formează, unii mai atent, alţii mai neglijent, se retrag cînd apare iubirea. Sau nu neapărat cînd e vorba de iubire, aceasta nefiind o condiţie obligatorie, ci de relaţii intime. Cartea lui Kerstin Gier se ocupă, cu un umor cînd mai negru, cînd mai roz, tocmai de problema iniţierii şi dezvoltării relaţiilor între cele două sexe. Felul în care autoarea tratează tema este mai degrabă sarcastic, în tuşe repezite, fără a trece de nivelul descrierii unor dificultăţi sentimentale cu care se confruntă eroina cărţii şi prietenele ei.
La prima vedere, Bărbaţi şi alte catastrofe este "literatură pentru fete", o mică răzbunare ficţională în urma căreia bărbaţii ies şifonaţi, iar femeile victorioase, mai atrăgătoare şi mai pregătite pentru o nouă luptă în istoria relaţiilor. Judith, studentă la germanistică şi cu un viitor cam ceţos în faţă, este naratoarea acestui roman în care catastrofele cotidiene capătă proporţii de basm. Printre acestea, bărbaţii ocupă locul principal, fie că e vorba de iubitul ei, Holger, suma tuturor defectelor, fie că e vorba de soţii/iubiţii prietenelor sale, nici ei foarte departe de Holger. S-ar zice că ochiul povestitorului vede doar o jumătate de lume: cea a defectelor, a dezavantajelor, a rateurilor. În orice caz, această viziune are umorul său, pentru că, oricît ar fi de "păţită", Judith se lasă atrasă în tot felul de relaţii dezastruoase. Protagoniştii sunt, desigur, plini de intenţii bune, însă...nu se potrivesc.
Ceea ce mi-a stîrnit interesul la acest roman este faptul că naratoarea, contrar aşteptărilor, nu se fereşte din calea propriei ironii. Astfel, viziunea sarcastică asupra lumii este generalizată, nu există "bunii" şi "răii", ci doar "nepotriviţii".În acest inventar de relaţii defectuoase, nu sunt doar bărbaţii cei insensibili, nepăsători, lăudăroşi, mincinoşi. Această "echitate" în descriere face din Bărbaţi şi alte catastrofe un extras din realitatea cotidiană. Poate că, mai mult, cartea ilustrează o tendinţă reală, aceea de a evita implicarea în relaţii autentice, pe baza ideii că riscul este prea mare. Poate că nu, şi atunci este doar o caricatură a lumii, prea puţin nuanţată.
Oricum ar fi, e o lectură plină de umor şi de surprize, iar dacă nu gustaţi deriva personajelor prin vieţile lor sentimentale, e posibil să vă placă totuşi fragmentele care ridiculizează hiper-psihanalizarea şi alte obiceiuri sociale ale modernităţii.
Scris de Mihaela Butnaru
Categorie: Lit. contemporana | Autor: Kerstin Gier | Editura: ALLCiteste cele 12 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
CRISTIAN SÎRB spune:
Da, tare-s distractive cărţilea astea cu 10 paşi ca să…
În schimb, dorinţa de a explica/analiza fenomenele este strâns legată de felul cum funcţionează mintea omenească, că-i ridicolă apucătura asta sau nu. Nu trăim ca verzele (să nu se supere verzele!). În continuu avem fireasca tendinţă să speculăm în căutarea răspunsurilor.
Mie nu-mi plac ‘misterele’. Mai ales cele ale oamenilor. De regulă-s minciuni ieftine sau trucuri menite să acopere găunoşenia.
-
anca giura spune:
Ba, mie-mi place un pic de mister în relaţiile dintre sexe. Ce-ar fi o privire erotică, o rochie neagră de seară, o expresie cu subînţeles, un gest anume…toate fără un vârf de sare de…mister? :)
-
Mihaela Butnaru spune:
Eu mă întrebam în ce secol o imagine precum cea de pe coperta cărţii, dar cu rolurile inversate va fi privită ca fiind sexy, dezirabilă, normală. Doar o observaţie…
Referitor la mistere, cred că vă înţeleg pe amîndoi: misterul e bun cînd creează tensiune şi aşteptare, fantezie. Misterul e rău cînd distorsionează comunicarea, ne face să ne închipuim diverse despre celălalt şi să avem dezamăgiri tot de noi regizate.
Cît despre explicaţii, poate mă repet, dar există şi situaţia în care îi poţi cere unui om să facă un ritual cu adevărat stupid dacă i-l motivezi cu convingere, clar şi logic. Atît de departe merge nevoia de coerenţă.
-
anca giura spune:
Perfect! Aşa e cum spui…dar oare un bărbat a creat coperta? Eu cred că da. Şi mai am un sfat elementar: fetelor, nu sufocaţi bărbaţii, orice-ar fi! Până la urmă nici nouă nu ne-ar plăcea sufocarea. Atenţia, grija, atracţia, da , ne plac, dar sufocarea, nu. Think twice.
-
billy spune:
Sună a romanţă lăutărească dar femeile n-au nevoie să se înconjoare de mistere. Sunt ele înşile un mister.
Singura femeie din viaţa mea pe care am înţeles-o pe deplin este Emma Bovary. Probabil fiindcă a creat-o un bărbat :)-
billy spune:
..şi bine te-am regăsit. Mihaela, nu te-am mai salutat de mult.V-aţi mai rărit pe-aici din cei care aţi plecat la drum cu bookblog.
-
anca giura spune:
13 April 2010 | 1:50 pm
Hiper-psihanalizarea? Da, chiar aşa!
Avem tendinţa excesivă de a justifica totul, inclusiv din unghi pseudo-psihanalitic. Parcă un pic de mister şi de surpriză chiar ne-ar face mai vii!
Ultima chestie legată de “psihologizarea“ vieţii de consum care pe mine m-a amuzat: am citit de curând prima şi ultima carte de tip motivaţional despre limbajul trupului. Cu desene despre poziţia mâinilor, picioarelor, privirii la interlocutori. Ambiguizant şi hilar. Mi-am zis că dacă voi ajunge să urmăresc unghiul privirii şi poziţia degetelor( ca să văd de minte au ba) la cel, cea cu care discut e semn că am deja o problemă. Şi nu doar una. A fost inutilă lectura. Nu pot compresa oamenii şi relaţiile în şabloane. Mai bine încredere şi intuiţie, decât reţete. Aşa le-aş sfătui şi pe cele care sunt dezamăgite sistematic de bărbaţi. Să improvizeze puţin şi să nu uite că totuşi nu toţi bărbaţii sunt traşi la xerox. Au trăsături comune, dar şi diferenţe specifice sau poate fiecare e un mozaic diferit chiar dacă alcătuit din aceleaşi cuburi şi culori. Forma, aranjarea diferă.