Titlu: Hotel Ambos Mundos. Scurt eseu de antropologie borgesiană
Autor: Vintilă Mihăilescu
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2017
Numar pagini: 209
ISBN: 978-973-46-7125-0

Din România în Cuba și înapoi prin ochii ficțiunilor pe care le construim și ni le spunem.

„În această oglindă pe care, după cum spuneam, Cuba ți-o întinde cu generozitate, primul lucru pe care îl vezi ești tu, străinul, Turistul. Înainte de a încerca măcar să înțeleg câte ceva despre Ei, am fost frapat, astfel, de câte lucruri bănuite, dar neștiute de fapt am aflat, fără să-mi propun, despre Noi.” Cred că aceste rânduri surprind esența volumului Hotel Ambos Mundos, volum în care Vintilă Mihăilescu face o radiografie a sensului istoric, a Cubei, a României, a ficțiunilor și miturilor pe care le dezvoltăm despre o țară etc. Pornind de la figura turistului prins în aceste capcane ale ficțiunilor „autentice”, amintindu-mi de „bunul sălbatic” de odinioară, Vinitlă Mihăilescu surprinde numeroase povești cubaneze care fac parte dintr-o mitologie istorică și care ne pot învăța multe despre sisteme, societate, comunism, umanitate per se.

Având denumiri precum Celălalt corp, Comunism pentru cine și împotriva cui? sau Un crez: In fiction we trust!, secțiunile volumului adună analize antropologice pătrunzătoare, care ne reamintesc de acea iluzorie „Mare Narațiune” pe care omenirea și-o tot spune de secole și pe care o tot feliază, iar noi suntem datori să o identificăm și să încercăm să nu-i cădem în mreje (deși nu cred că e posibil). Scrisă cu lejeritate și ironie, această carte surprinde la fel de mult Cuba, pe cât surprinde un spirit mereu în căutare, care se analizeaza, ne și îi analizează, dincolo de acel sarcastic Noi versus Ei. Care noi? Care ei? De la Che Guevara la Batista, de la dans și păpuși cubaneze la zonele „albilor”, de la comunism la colonialism și imaginar european, avem numeroase teme grave și complexe tratate într-un stil numai bun de cuprins, înțeles și disecat.

Nu sunt lăsate deoparte nici revoluțiile sau lupta pentru recunoaștere, viziunile de „lungă durată” sau moralitatea pentru a ajunge la această concluzie, care mi se pare un nou început fascinant pentru o știință care e tot mai necesară în contextul actual: „În orice caz, dincolo de impresia inițială a contrastelor și de experiența ulterioară a bine-venitelor observații etnografice, totul a devenit o căutare hedonist-frenetică a unor posibile constante și continuități. Cred că, după perioada de penitență postcolonială, antropologia ar trebui să le ia din nou în considerare pentru a putea inspira, cu mai multă responsabilitate, alte ”mari narațiuni”, alte ”ficțiuni”, mai adecvate, și, mai ales, mai morale. În fond, antropologia nu este doar o știință despre om, ci, cred eu, mai ales o știință pentru om.”

Cuba devine, așadar, pretextul favorabil pentru o introspecție și o reflecție asupra rolului antropologului, dar și al omului în mijlocul tuturor „poveștilor” care i se întâmplă și pe care le hrănește cu istorie, valori, etică, răzvrătire și multe altele.

• Plusuri

  Un volum care te ajută să înțelegi numeroase lucruri despre Cuba, colonialism, războaie, România etc.

• Recomandari

  Pasionaților de antropologie și studii culturale, celor ce vor să fie puși pe gânduri.