Iubita locotenentului francez
Scris de Ana-Maria Petritan • 27 March 2007 • in categoria Lit. contemporana
Autor: John Fowles
Rating:
Sunt nevoita sa fac o marturisire: imi place literatura clasica. Tot ce altora li se pare dureros de plictisitor, pentru mine are un farmec aparte. Si atunci poate credeti ca, ajungand sa citesc Iubita locotenentului francez, mi-a fost pusa la grea incercare pasiunea pentru clasicism. Adevarul este ca am ajuns astfel sa citesc una dintre cele mai nostime si inteligente carti, cu un autor jucaus si personaje independente.
Aminteam in recenzia la Colectionarul despre aceasta independenta a personajelor. Daca acolo a fost doar un sentiment al meu (care foarte bine putea fi unul subiectiv), de aceasta data am chiar marturia autorului ca evolutia personajelor ii «scapa» din mana.
Fowles distruge in aceasta carte multe dintre regulile literaturii clasice. Si poate cea mai surprinzatoare este constanta intruziune a naratorului in text. Si nu, nu este vorba de intruziunea clasica, omniscienta, a unui autor care ne sugereaza finalul sau ne dezvaluie un mister. Vocea lui Fowles este cea a naratorului nehotarat, (voit) incapabil sa-si aleaga finalul cartii si (voit) nestiutor de soarta si gandurile personajelor create chiar de el.
Nu este singura carte unde Fowles se joaca cu barierele spatiale si temporale. Limitele in spatiu sunt de o natura mult mai profunda, ce urmaresc dispunerea antitetica a societatii victoriene a unui mic orasel, fata in fata cu modernismul si libertatea ce se contureaza in Londra, sau la un nivel mai indepartat, in America. In schimb, incalcarea limitelor temporale aduce o deosebita vivacitate textului si probabil furnizeaza mare parte din umorul textului.
Iar pentru a va astampara putin din curiozitatea legata de subiectul cartii, pot sa va dezvalui doar ca este vorba de un triunghi amoros, despre un fericit cuplu format dupa toate regulile vremii, despre pregatirile de nunta, despre aparitia unei tinere misterioase si rebele, dar mai ales despre evolutia spirituala a tanarului personaj masculin.
Poate ca dimensiunile cartii vi se par descurajatoare. Eu va sfatuiesc sa o priviti din alta perspectiva : va puteti gandi ca, timp de 600 de pagini, aveti privilegiul sa cititi gandurile lui Fowles, in timp ce se juca cu conceptele clasice si postmoderniste.
O recenzie de: Ana-Maria Petritan
Citeste cele 12 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Sincer dintre cartile lui Fowles “Magicianul” va ramane mereu pe primul loc la mine, urmat de “Colectionarul”. “Iubita locotenentului…” e totusi un roman frumusel si mi-a placut si mie la nebunie ideea sfarsiturilor alternative.
-
Cu toate ca nu la fel de buna ca “Magicianul” si “Iubita…”, o lectura placut ofera si “A Maggot”, una dintre cartile lui Fowles mai putin aclamate. Este o carte despre vrajitorie, misticism, obsesii, prostituate, Stonehenge, religie, filosofie si multe altele (inclusiv time travel). Mai multe informatii despre Fowles si opera sa pe site-ul oficial: http://www.fowlesbooks.com.
-
Am citit-o si pe aceea. S-a tradus in romana ca “Omida” si a aparut mai demult in colectia de autor la editura Univers parca. Mi s-a parut cam incalcita chiar si pentru Fowles…
Mai e si “Daniel Martin” care a aparut in aceeasi colectie. Mi-a placut la momentul respectiv (pe la vreo 20 de ani) desi cred ca e mai de apreciat la o varsta ceva mai coapta fiind vorba de un tip lovit oarecum de midlife crisis daca imi amintesc eu bine.
-
Pingback: Varsta Inocentei » Carti
-
romanul are doar 400 de pagini aprox, nu 600 cum ai mentionat in final
-
@lover of reading: Depinde de editie!
-
@love of reading – dupa cum a spus deja si Mihnea, depinde foarte mult de editie. As zice ca este un detaliu esential. Si in plus, ce mare diferenta intre 400 si 600? :))
-
Buna ziua am o mare rugaminte adresata tuturor.
Sunt inscris la un program de masterat si am o tema cu titlul: Discutati constructia postmodernistă a personajului Sarah Woodruff din romanul Iubita
locotenentului francez de John Fowles . Va rog sa ma ajutati cu ideii si sugestii. Va multumesc. -
Incercati si “daniel martin” .E excelenta ,desi se poate sa conteze si varsta la care o citesti .Cu cat esti mai aproape de varsta personajelor cu atat te transpui mai usor in rolul lor …
-
mi-a placut cartea…. am trait-o impreuna cu personajele… dar mi-ar fi placut nespus de mult ca sarah sa ramana cu charles… aproape ca am plans de suparare ca s-a terminat asa ….
-
Mi-a placut extrem de mult cartea, as plasa-o in imediata apropiere a Colectionarului. Am scris si eu despre ea aici: http://lorellei93.wordpress.com/2012/07/19/the-french-lieutenants-woman/
Mihnea spune:
27 March 2007 | 3:45 pm
Personajul principal, Sarah Woodruff, iubita locotenentului francez, chiar îşi doreşte să fie o persoană în afara societăţii, o “femeie fatalăâ€, departe de convenţii şi timp istoric.
Din 1968 si pana la moartea sa in 2005, Fowles a trait in Lyme Regis, un mic orasel de pe coasta de sud a Angliei. Cine a citi cartea, stie ca acesta este chiar locul unde se peterece actiunea din “Iubita locotenentului francez”.
Dupa ce am citit “Iubita…” am avut sansa de a viziona si ecranizarea romanui, film nominalizat la Oscar (1981). Ca orice film facut dupa o carte celebra, cartea e net superioara filmului, dar e interesant de vazut cum s-a rezolvat problema sfarsiturilor alternative cu care ne delecteaza Fowels. Aceeasi situatie este si cu “Magul”!