Autor: William Golding
Rating:
Acum ceva ani am vizionat un film in care niste pusti de diferite etnii se gaseau izolati pe o insula pustie, unde taiau si omorau cam tot ce prindeau. Ideea unor copiii agresivi aflati singuri intr-un loc in care pot face cam ce le trece prin cap nu m-a incantat la vremea respectiva, dar am aflat totusi ca filmul porneste de la un roman.
Ca si in multe alte cazuri, s-a dovedit faptul ca un film de obicei nu reuseste sa prinda adevarata esenta a unei carti. Niste copii care se alearga cu niste sulite nu prea pun in imagine adevaratele teme ale operei lui Golding (ma refer aici la versiunea din 1990. Mai exista o adaptare cinematografica a romanului realizata in 1963, care am auzit ca ar fi mai buna).
Ideea centrala este extrem de simpla: un grup de copii, aflati pe o insula indepartata (nu stim cum, dar se pomeneste vag despre un cataclism atomic) incearca sa recreeze regulile societatii in care au trait inainte sa devina izolati. In mod treptat, incercarile copiilor cu un simt rational (Ralph si Piggy) vor ceda in fata instinctelor, a simturilor primare si a fortei brute. Copiii urmaresc sa ucida "˜fiara"™ care traieste in inima junglei, nerealizand ca de fapt singura fiara de pe insula este aceea care salasluieste in ei insisi.
Romanul este in esenta o alegorie trista asupra tendintei umane de a reveni in mod violent la instincte, atunci cand omul este pus in fata anumitor conditii: izolare, lipsa unui reper spatial sau temporal.
Aparut in 1954, Imparatul Mustelor este primul roman scris de William Golding, iar acesta cuprinde majoritatea temelor operelor viitoare ale autorului: tendinta de analiza a psihologiei individuale in paralel cu cea colectiva, tentatia folosirii violentei, izolarea si singuratatea din pricina careia sufera copiii, remuscarile profunde, destramarea treptata a ordinii in raport cu uitarea. In timp ce comunitatea de pe insula isi pierde simtul civilizatiei, memoria lui Ralph devine tot mai neclara, ca si cand toti cei aflati pe insula isi pierd umanitatea.
Imparatul Mustelor poate fi in mod evident vazut ca o lucrare moralizatoare, asupra relatiei dintre bine si rau. Insula in care traiesc copiii poate simboliza o gradina a Edenului, unde acestia au toate premisele unei existente armonioase. Arderea accidentala a padurii simbolizeaza dorinta de afirmare a puterii comunitatii umane (in fata divinitatii sau in fata fortelor naturale). Natura raului de pe insula imbraca diferite forme, initial fiind raul reprezentat de necunoscut, apoi de fiara din jungla, pentru ca ulterior, raul sa prinda o forma concreta, reprezentata de capul mistretului, "Imparatul mustelor" ( traducerea literala a Ba'alzevuv, din evreiasca), imaginea diavolului de pe insula. Ca si in prima gradina a Edenului, adevarata natura a raului salasluieste in interior.
Structurarea psihologiei personajelor, naratiunea stricta, rigurozitatea in descrieri si obiectivitatea tradeaza faptul ca William Golding a fost timp de multi ani profesor, inainte de a se dedica scrisului. Cel mai important aspect al romanului sau este faptul ca invita cititorul la o reflectie asupra moralitatii si a structurii societatii umane.
O recenzie de: Alin Gogan
Mihnea spune:
17 October 2007 | 3:17 am
Unul dintre profesorii mei de la masterat, Alan Maley, l-a cunoscut pe Golding. Spunea despre el ca era un om caruia ii placea natura si care rareori vorbea despre romanele sale.