„Un popor care nu îşi cunoaşte istoria este ca un copil care nu îşi cunoaşte părinţii.” – Nicolae Iorga
Scris de Moisei Corina • 22 January 2019 • in categoria Evenimente, Cronică de eveniment
Trecutul şi viitorul basarabean sunt învăluite într-o completă şi definitivă ambiguitate, fapt pentru care nepreţuita bucurie de a avea istorici de calitate, este o rară ocazie de mândrie. Aşa se face că de ceva timp am o frumoasă amiciţie de carte cu domnul Octavian Ţâcu. Istoric, sportiv de performanţă şi politician de înaltă clasă, dumnealui şi-a dedicat multe forţe, energie şi atenţie întru crearea unor fundamente istorice, care ar deconspira neadevărurile politizate şi stratagemele cu care mai jonglează demagogii autohtoni.
Am scris anterior despre cartea sa „Homo moldovanus sovietic” care a avut un feedback de invitat în rândurile cititorilor.
Pe data de 17 ianuarie am avut fericita ocazie de a fi părtaşă la un eveniment minunat, şi anume lansarea volumului „O istorie ilustrată a românilor de la est de Prut”. Volumul a apărut în colecţia cărţilor dedicate Centenarului Marii Uniri, proiect iniţiat de Editura Litera. Lansarea a fost moderată cu deosebit talent de domnul Anatol Vidraşcu, fondatorul casei editoriale.
Aşa cum era de aşteptat, micuţa sală a Bibliotecii Onisifor Ghibu a devenit lăcaş pentru încă un volum preţios de istorie, pe care autorul l-a gândit şi lucrat îndelung. Deşi încă nu am reuşit să citesc cartea, am decis că este cazul să vorbesc despre atmosfera momentului.
Oameni cu feţe luminoase, tineri istorici şi cititori care aşteaptă cu multă atenţie cărţi de valoare, s-au adunat să asculte ce este istoria şi cât de importantă este în acest spaţiu năpăstuit de veacuri. Cu aceeaşi nonşalanţă cu care ne-a obişnuit, autorul a prezentat volumul, rezervându-şi modesta misiune de a ne oferi încă treisprezece capitole de istorie a acestui tărâm micuţ.
O deosebită plăcere ne-a produs momentul când am avut ocazia să ascultăm graiul dulce al unui locuitor din Ucraina, care încă mai ţine minte şcoala sa românească şi care încă mai păstrează vie lumina memoriei lingvistice naţionale. După astfel de clipe înţelegi că nimic nu e în zadar.
Bun, vă las în compania cărţilor pe care le citiţi cu drag şi vă promit cât de curând să vă aduc şi părticele din valoroasa carte, pe care fiecare dintre noi trebuie să o aibă în bibliotecă.