Concurs: „Mântuitorul”, de Jo Nesbo
Scris de Andreea Chebac • 2 November 2012 • in categoria Concursuri
Editura RAO vă oferă două exemplare dintr-un nou roman polițist în care crima și misterul vă țin în alertă până la final: Mântuitorul, de Jo Nesbo. Dacă doriți să câștigați această carte, haideți să ne imaginăm împreună un final pentru ea.
Iată ceea ce știm până acum: „Este o noapte friguroasă de decembrie și oamenii s-au adunat să asculte un concert de colinde al Armatei Salvării. Deodată se aude o împușcătură și unul dintre coriști se prăbușește mort. Detectivul Hole și echipa sa sunt chemați să investigheze crima, dar ei au puține elemente de la care să pornească - nu există nici un suspect, nici o armă a crimei și nici un mobil. Dar, când asasinul își dă seama că a împușcat pe altcineva, Hole realizează că problemele lui de-abia de acum încep.”
Așteptăm răspunsurile voastre în comentarii.Concursul va dura o săptămână.
Mult succes!
Câștigători: Cipriandeblaj și Pauna Oana
Citeste cele 28 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Adelina spune:
Este o noapte friguroasă de decembrie și oamenii s-au adunat să asculte un concert de colinde al Armatei Salvării. Deodată se aude o împușcătură și unul dintre coriști se prăbușește mort. Detectivul Hole și echipa sa sunt chemați să investigheze crima, dar ei au puține elemente de la care să pornească – nu există nici un suspect, nici o armă a crimei și nici un mobil. Dar, când asasinul își dă seama că a împușcat pe altcineva, Hole realizează că problemele lui de-abia de acum încep.
Hole incepuse sa caute cu inversunare urme ale asasinului si din acest motiv nu dormea noaptea si isi ignora pana si propria familie. Nimic…nimic nicaieri…de parca asasinul s-ar fi evaporat.
Hole ajunsese complexat ca nu putea da de aasin asa ca de cateva luni citea fara oprire tot ce ii pica in mana. Aflarea asasinului ajunsese scopul sau in viata.
***
Hole ajunse batran si intelept iar pe patul de moarte facu marturisirea suprema :
“In decembrie acum 40 de ani nu a fost de fapt o crima….iar asta mi-am dat seama abia acum cand viata nea este irosita si acum zac si astept.
Asasinul vine sa ma ia si pe mine….pentru ca nu exista de fapt un asasin propriu zis…exista doar Dumnezeu. Dumnezeu a gresit …dar cu totii gresim…de ce sa fie el singurul vinovat…si eu..si eu sunt vinovat pentru ca nu m-am lasat batut si am cautat pana cand anxietatea a devenit sange in venele mele.
Totul se distruge…suntem domino-uri…cand cade un om…pier intregi manuscrise…pier concepte, pier nori si autobuze…piere totul; dar noi nu ne dam seama….noi nu realizam cand dispare un autobuz,o stea sau un nor. Am orbit cu totii cautand lucruri de negasit.
Astazi…Dumnezeu ma ucide si pe mine….si voi nu veti realiza disparitia subita a unei frunze de pe alee.”
Holden inchise ochii si simti o caldura ciudata care ii invalui corpul..nu mai incerca sa caute explicatii acum…
Asasinii sunt asasini…dar noi…noi ce suntem pentru ca nu realizam disparitia subita a unor lucruri atat de importante?
Oare cate calcule complicate trebuie sa faca Dumnezeu pentru o suvita de par care zburda in bataia vantului.
Trece-ti peste….nimeni nu e bun la matematica. -
mmari spune:
-Cum de această crimă a putut avea loc Hole?Este inadmisibil aşa ceva.
-Asta încerc şi eu să aflu.Până acum nu avem prea multe dar în toată mulţimea asta trebie să existe un martor pentru a ne da măcar un detaliu de la care să plecăm.Gândeşte-te că era un festival al Armatei Salvării, toţi de aici puteau interveni la timp.O altă pistă pe care putem merge ar fi să investigăm ceea ce a filmat presa, poate apare vreun semn care ne va da un început…
Scuză-mă, trebuie să răspund la telefon.
-Alo, da, bună ziua.Sigur, vă aştept la secţie.Nu e bine la secţie?Atunci ne vedem in centru orasului.Nu?Păi de ce vreti acolo?…
Hold trânteşte brusc receptorul telefonul, se redepe la cuier, îşi ia haina şi iese în grabă.
Sigur la locul crimei a mai rămas un detaliu.Ceva-mi scapă şi trebuie să aflu ce.Telefonul acela ciudat nu prea are sens.De ce m-ar fi sunat o doamnă să-mi spună că vrea să ne vedem în centru oraşului, la cea mai veche biserică? De ce într-o biserică? Acest caz este ca un labirint în care am fost aruncat.
Hold trage pe dreapta în dreptul bisericii, se repede să intre în biserică când o doamnă ştearsă şi vizibil speriată îl strigă.
-Dragul meu Hold eşti într-o situaţie fără ieşire.Cred că tu eşti alesul. Nu te-ai întrebat dacă acel om ar fi trebuit să moară şi nu altcineva? Poate alţii au mai multe păcate şi trebuie să plătească pentru toate astea…hai să intrăm în casa Domnului să stăm puţin de vorbă.
-Ba m-am întrebat, încă nu am găsit un răspuns dar nu încetez să-l caut.Dar dumneavoastră cine sunteţi?
-Important este să mă asculţi.Nu contează cine sunt eu.Ai fost la medicul legist să constaţi dacă omul acela a fost împuşcat într-adevăr?Te-ai gândit că poate împuşcătura, zgomotul perceput de urechile noastre a fost făcut de cer, de vânt sau, pur si simplu, s-a auzit de nicăieri?Acel om nu a fost impuşcat.Acel om a murit pentru păcatele sale şi nu s-a folosit niciun glock pentru asta.Acel om a murit prin puterea Mântuitorului care se va întoarce pe pământ o dată cu Apocalipsa.Iar tu eşti cel ales ! -
Malvina spune:
Cercetand amanuntit cazul, interogand numerosi martori ai tragicului eveniment, mai cu seama pe ceilalti coristi ai Armatei Salvarii, detectivul Hole descopera un detaliu important: coristul John, cel care fusese ucis, il inlocuise de fapt pe colegul sau, Bryan, deoarece acesta intarziase la concert. Ulterior, Hole descopera ca Bryan l-a sunat pe colegul sau cu cateva minute inainte de concert pentru a-l ruga sa-i tina locul, deoarece el nu poate ajunge la timp. Nestiind ce avea sa se intample, John il inlocuieste pe Bryan in timpul concertului, aceasta `favoare` costandu-l viata. Astfel, Hole ajunge la concluzia ca Bryan este cel care trebuia sa moara, si nu John. Acum, detectivul considera ca este vital sa-l interogheze pe Bryan. Facandu-si loc printre multimea curioasa adunata la locul crimei, Hole ajunge la Bryan, care se afla alaturi de ceilalti colegi ai sai.
– Nu-mi vine sa cred!!! Nu e posibil!!! Acum cateva minute am vorbit cu el, l-am rugat sa-mi tina locul pana ajung, iar el, ca de obicei, a vrut sa ma ajute!!! Si acum e mort… din cauza mea!!! Eu trebuia sa fiu in locul lui, eu trebuia sa mor, nu el!!! striga printre lacrimi Bryan.
– Ma scuzati, stiu ca sunteti indurerat si socat de ceea ce i s-a intamplat prietenului dvs., insa trebuie sa va pun cateva intrebari…
– Da, inteleg …cu ce va pot ajuta dle detectiv? intreaba Bryan.
– In primul rand, as vrea sa-mi spuneti care este motivul pentru care ati intarziat la concert?
– Baietelul meu… a cazut si s-a lovit la cap. A trebuit sa mergem cu el la doctor …Sotia mea a ramas cu el la spital, iar eu am venit cat am putut de repede la concert. Pe drum insa, stiind ca nu voi putea ajunge la timp, l-am sunat pe John si l-am rugat sa-mi tina locul cateva minute, pana ajung …restul il stiti, spune Bryan oftand.
– Imi pare rau pentru ce a patit baietelul dvs. Sper sa se insanatoseasca repede. Revenind la intrebari …banuiti pe cineva care ar vrea sa va vada mort?
– Pe mine??? se revolta Bryan.
– Da …pe dvs. Avem motive sa credem ca glontul va era destinat.
– Cum ati ajuns la o asemenea concluzie? E imposibil …eu nu am dusmani, nu am facut rau nimanui ca sa-si doreasca cineva sa ma omoare.
– Sunteti sigur?
– Da, bineinteles. Cred ca va inselati …
– Bine, va multumesc. Atat deocamdata …va rugam sa nu parasiti orasul, poate vom avea nevoie si de alte informatii de la dvs.
– Va stau la dispozitie, dle detectiv. Sper sa-l prindeti cat mai repede pe asasin! John nu merita sa moara …Dupa cateva zile, detectivul Hole suna la usa casei lui Bryan. Este intampinat de sotia acestuia.
– Buna ziua, doamna!
– Buna ziua!
– Sunt detectivul Hole, cercetez cazul coristului ucis acum cateva seri, colegul sotului dvs.
– Da …John … un om atat de bun, atat de sufletist. Nu merita o moarte asa de crunta!
– Da, asa este. Nimeni nu merita sa moara asa ….Sotul dvs. este acasa? As dori sa-i mai pun cateva intrebari …
– Nu, nu este acasa. Este la repetitii …
– Atunci voi reveni mai tarziu. O zi buna. doamna!
– O zi buna si dvs. dle detectiv.Dand sa plece, detectivul Hole se intoarce dintr-o data ca si cand ar fi uitat ceva:
– Cum se simte baietelul dvs.? Este mai bine?
– La ce va referiti? Baietelul nostru este la bunici, in vacanta. Vom merge si noi de sarbatori si dupa, ne vom intoarce impreuna acasa.
– Aaaa… atunci… adica baietelul dvs. nu este aici cu voi?
– Nu dle detectiv, tocmai v-am spus ca este la bunici.
– De cat timp?
– Cam de vreo 10 zile, nu mai stiu exact …dar de ce ma intrebati?
– Asa numai …va multumesc!
– Nu aveti pentru ce sa-mi multumiti dle detectiv. Cand se va intoarce sotul meu, ii voi transmite ca l-ati cautat.
– La revedere!
– La revedere, dle detectiv!Ingandurat si indignat de ceea ce tocmai aflase, Hole se indreapta spre sectie. De ce il mintise Bryan? Ce ascunde de fapt? Ajuns la sectie, Hole afla ca primise o scrisoare anonima. Se repede in birou, ia plicul cu scrisoarea de pe birou, il deschide nerabdator si citeste:
Am gresit, am mintit, i-am dezamagit pe toti cei care au avut incredere in mine …pe sotia mea, pe baietelul meu, pe John… dragul meu prieten John, a murit din cauza mea. L-a omorat din cauza mea, vroia sa ma omoare pe mine, eu trebuia sa mor … intr-adevar, am luat niste bani de la Armata Salvarii, bani obtinuti din donatii, insa jur ca aveam de gand sa-i inapoiez. L-am rugat sa mai astepte cateva zile, aveam de gand sa fac rost de ei …sa-i pun la loc …insa nu m-a mai asteptat… Am gresit si platesc scump pentru greseala mea …remuscarile nu imi permit sa merg mai departe. `Mantuitorul` nu ma va lasa sa traiesc dupa ce l-am tradat, dupa ce l-am dezamagit…
Puteti considera rezolvat cazul, dle detectiv. Eu l-am omorat pe John, la urma urmei acesta este adevarul. Eu l-am omorat, cu lasitatea mea, cu lacomia mea… daca nu furam banii aia, daca ii inapoiam … John era acum cu noi, iar eu ….eram fericit alaturi de familia mea!
Acum e prea tarziu, John nu mai este, iar eu … nu merit sa mai traiesc! Nu dupa ce am facut atata rau celor din jurul meu! Le cer iertare tuturor, sotiei mele, baietelului meu, lui John , `Mantuitorului` …. si dvs. dle detectiv, pentru ca nu am fost sincer cu dvs.!
Nu-l cautati pe `Mantuitor`, el nu este vinovat de nimic. Scopul lui este de a salva lumea de raufacatori ca mine, de asasini, de cei care pacatuiesc. Nu le va face niciodara rau celor nevinovati, pentru ca el este un salvator, mantuitor al celor fara de aparare!Bryan
Abia termina de citit ultimele randuri, cand suna telefonul:
– Dle detectiv, a fost gasit trupul unui barbat… Din primele cercetari, se pare ca este vorba de o sinucidere! -
pauna oana spune:
comentariul meu unde e?l-am trimis de mai multe ori,mi-a dat ca e duplicat si acum nu e nimic aici:(
-
Adela spune:
Buna Oana, ma gandesc poate sa incerci de pe alt calculator? sau sa schimbi browserul? adica daca ai accesat site-ul cu internet explorer, sa incerci cu mozilla si invers?
-
Adela spune:
John si Linda se puteau in sfarsit bucura de o seara linistita….muncitorii plecasera cu cateva ore inainte, mama lui John se lasase (cu greu !) convinsa sa ii lase pe „copii” sa-si aranjeze singuri lucrurile si se intorsese acasa, pana si DJ, cainele familiei, se retrasese cuminte intr-un colt, delectandu-se in tacere cu mingea lui de cauciuc…
In lumina difuza a unei veioze prafuite, unul din putinele lucruri pe care fostul proprietar le lasase in casa, Linda statea intinsa pe canapeaua micuta, verde (ca sa se asorteze cu perdelele !), muscand absent dintr-o bucata de pizza rece.
John rezista eroic oboselii si inca mai ciocanea „expert” in stucaturile dinspre terasa, intrebandu-se, pentru a nu stiu cata oara, daca sa le pastreze, sau daca n-ar fi fost mai bine sa lase peretele liber…de-abia cumparasera casa, primul lor gest de independenta ca tineri casatoriti, si incaperile intunecate, in care erau inca vizibile urmele vechilor proprietari, familia Hole, ramaneau deocamdata un teritoriu de cucerit.
– … poate un alt imprumut la banca, incerca el sa-si faca niste socoteli imposibile, in timp ce-si sprijinea palmele pe unul din panourile care i se pareau mai slabite, impingand ca sa-i testeze rezistenta. Cu capul vuindu-i de obsedantele perdele verzi pe care si le dorea Linda, usa glisanta pe care neaparat trebuia sa si-o monteze la garaj, instalatia din baie care…
– …ce naiba?!?! aproape ca striga cand panoul de lemn i se sparse sub mana, dand la iveala o nisa de marimea unei caramizi. Ma intreb…zambi el in coltul gurii gandindu-se care ar fi scena urmatoare daca s-ar afla intr-un film cu Indiana Jones. Baga cu grija mana si trase afara un carnetel, destul de vechi, aparent, dar foarte bine pastrat.
– Hei, Linda! Vino sa vezi ce-am gasit! Si incepu sa citeasca cu voce tare prima pagina. Cuvintele incepura sa curga neasteptat in noapte, necrutatoare, definitive, intr-o cadenta care infiora :
Ma numesc Henry Hole si acum 2 zile m-am hotarat sa omor un om. ..
-
Malvina spune:
Cercetand amanuntit cazul, interogand numerosi martori ai tragicului eveniment, mai cu seama pe ceilalti coristi ai Armatei Salvarii, detectivul Hole descopera un detaliu important: coristul John, cel care fusese ucis, il inlocuise de fapt pe colegul sau, Bryan, deoarece acesta intarziase la concert. Ulterior, Hole descopera ca Bryan l-a sunat pe colegul sau cu cateva minute inainte de concert pentru a-l ruga sa-i tina locul, deoarece el nu poate ajunge la timp. Nestiind ce avea sa se intample, John il inlocuieste pe Bryan in timpul concertului, aceasta `favoare` costandu-l viata. Astfel, Hole ajunge la concluzia ca Bryan este cel care trebuia sa moara, si nu John. Acum, detectivul considera ca este vital sa-l interogheze pe Bryan. Facandu-si loc printre multimea curioasa adunata la locul crimei, Hole ajunge la Bryan, care se afla alaturi de ceilalti colegi ai sai.
– Nu-mi vine sa cred!!! Nu e posibil!!! Acum cateva minute am vorbit cu el, l-am rugat sa-mi tina locul pana ajung, iar el, ca de obicei, a vrut sa ma ajute!!! Si acum e mort… din cauza mea!!! Eu trebuia sa fiu in locul lui, eu trebuia sa mor, nu el!!! striga printre lacrimi Bryan.
– Ma scuzati, stiu ca sunteti indurerat si socat de ceea ce i s-a intamplat prietenului dvs., insa trebuie sa va pun cateva intrebari…
– Da, inteleg …cu ce va pot ajuta dle detectiv? intreaba Bryan.
– In primul rand, as vrea sa-mi spuneti care este motivul pentru care ati intarziat la concert?
– Baietelul meu… a cazut si s-a lovit la cap. A trebuit sa mergem cu el la doctor …Sotia mea a ramas cu el la spital, iar eu am venit cat am putut de repede la concert. Pe drum insa, stiind ca nu voi putea ajunge la timp, l-am sunat pe John si l-am rugat sa-mi tina locul cateva minute, pana ajung …restul il stiti, spune Bryan oftand.
– Imi pare rau pentru ce a patit baietelul dvs. Sper sa se insanatoseasca repede. Revenind la intrebari …banuiti pe cineva care ar vrea sa va vada mort?
– Pe mine??? se revolta Bryan.
– Da …pe dvs. Avem motive sa credem ca glontul va era destinat.
– Cum ati ajuns la o asemenea concluzie? E imposibil …eu nu am dusmani, nu am facut rau nimanui ca sa-si doreasca cineva sa ma omoare.
– Sunteti sigur?
– Da, bineinteles. Cred ca va inselati …
– Bine, va multumesc. Atat deocamdata …va rugam sa nu parasiti orasul, poate vom avea nevoie si de alte informatii de la dvs.
– Va stau la dispozitie, dle detectiv. Sper sa-l prindeti cat mai repede pe asasin! John nu merita sa moara …
Dupa cateva zile, detectivul Hole suna la usa casei lui Bryan. Este intampinat de sotia acestuia.
– Buna ziua, doamna!
– Buna ziua!
– Sunt detectivul Hole, cercetez cazul coristului ucis acum cateva seri, colegul sotului dvs.
– Da …John … un om atat de bun, atat de sufletist. Nu merita o moarte asa de crunta!
– Da, asa este. Nimeni nu merita sa moara asa ….Sotul dvs. este acasa? As dori sa-i mai pun cateva intrebari …
– Nu, nu este acasa. Este la repetitii …
– Atunci voi reveni mai tarziu. O zi buna. doamna!
– O zi buna si dvs. dle detectiv.
Dand sa plece, detectivul Hole se intoarce dintr-o data ca si cand ar fi uitat ceva:
– Cum se simte baietelul dvs.? Este mai bine?
– La ce va referiti? Baietelul nostru este la bunici, in vacanta. Vom merge si noi de sarbatori si dupa, ne vom intoarce impreuna acasa.
– Aaaa… atunci… adica baietelul dvs. nu este aici cu voi?
– Nu dle detectiv, tocmai v-am spus ca este la bunici.
– De cat timp?
– Cam de vreo 10 zile, nu mai stiu exact …dar de ce ma intrebati?
– Asa numai …va multumesc!
– Nu aveti pentru ce sa-mi multumiti dle detectiv. Cand se va intoarce sotul meu, ii voi transmite ca l-ati cautat.
– La revedere!
– La revedere, dle detectiv!
Ingandurat si indignat de ceea ce tocmai aflase, Hole se indreapta spre sectie. De ce il mintise Bryan? Ce ascunde de fapt? Ajuns la sectie, Hole afla ca primise o scrisoare anonima. Se repede in birou, ia plicul cu scrisoarea de pe birou, il deschide nerabdator si citeste:
Am gresit, am mintit, i-am dezamagit pe toti cei care au avut incredere in mine …pe sotia mea, pe baietelul meu, pe John… dragul meu prieten John, a murit din cauza mea. L-a omorat din cauza mea, vroia sa ma omoare pe mine, eu trebuia sa mor … intr-adevar, am luat niste bani de la Armata Salvarii, bani obtinuti din donatii, insa jur ca aveam de gand sa-i inapoiez. L-am rugat sa mai astepte cateva zile, aveam de gand sa fac rost de ei …sa-i pun la loc …insa nu m-a mai asteptat… Am gresit si platesc scump pentru greseala mea …remuscarile nu imi permit sa merg mai departe. `Mantuitorul` nu ma va lasa sa traiesc dupa ce l-am tradat, dupa ce l-am dezamagit…
Puteti considera rezolvat cazul, dle detectiv. Eu l-am omorat pe John, la urma urmei acesta este adevarul. Eu l-am omorat, cu lasitatea mea, cu lacomia mea… daca nu furam banii aia, daca ii inapoiam … John era acum cu noi, iar eu ….eram fericit alaturi de familia mea!
Acum e prea tarziu, John nu mai este, iar eu … nu merit sa mai traiesc! Nu dupa ce am facut atata rau celor din jurul meu! Le cer iertare tuturor, sotiei mele, baietelului meu, lui John , `Mantuitorului` …. si dvs. dle detectiv, pentru ca nu am fost sincer cu dvs.!
Nu-l cautati pe `Mantuitor`, el nu este vinovat de nimic. Scopul lui este de a salva lumea de raufacatori ca mine, de asasini, de cei care pacatuiesc. Nu le va face niciodara rau celor nevinovati, pentru ca el este un salvator, mantuitor al celor fara de aparare!
BryanAbia termina de citit ultimele randuri, cand suna telefonul:
– Dle detectiv, a fost gasit trupul unui barbat… Din primele cercetari, se pare ca este vorba de o sinucidere! -
Cipriandeblaj spune:
Este o noapte friguroasă de decembrie și oamenii s-au adunat să asculte un concert de colinde al Armatei Salvării. Deodată se aude o împușcătură și unul dintre coriști se prăbușește mort. Detectivul Hole și echipa sa sunt chemați să investigheze crima, dar ei au puține elemente de la care să pornească – nu există nici un suspect, nici o armă a crimei și nici un mobil. Dar, când asasinul își dă seama că a împușcat pe altcineva, Hole realizează că problemele lui de-abia de acum încep.
•
— Știam că numai din turn putea lansa proiectilul fără ca cineva să creadă asta, gândea Hole urcând iar grăbit scările, doar era unul dintre cele mai păzite locuri.
Asasinul era închis în cealaltă parte a orașului într-o celulă rece ca sufletul lui. Moartea unui nevinovat, a unui necunoscut, a creat haosul ce a produs atât de multe victime încât nici el nu le mai cunoștea numărul. Singura lui durere cu adevărat amară era aceea că nu reușise să-și ducă planul la bun sfârșit. Mâine îl aștepta judecata și cu singuranță sentința era: închisoare pe viață.
Hole privea din turn prin mica ferăstruie spre scena acum goală și încerca să își imagineze ceea ce văzuse asasinul în acea noapte grea de iarnă. Ca într-un vis de mult uitat, începu să vadă fiecare chip, fiecare mișcare și chiar să audă acele voci minunate ce înălțau imnul sfânt. Își imagina că este asasinul, era asasinul.
Așezat în genunchi, deschise geanta și luă fiecare parte a armei și o montă fără nici un tremur cu o rapiditate de necrezut ca și cum ar fi participat la un concurs pentru a doborî un nou record mondial. Ultima dată montă luneta. Ridică arma și dintr-o privire observă dacă fiecare componentă este la locul ei. Duse luneta la ochi și făcu ultimele reglaje. Fixă ținta, o urmări pentru câteva clipe și în momentul în care apăsă pe trăgaci, un porumbel din turn, cine știe de ce speriat, sau trimis de El (?!?) îi lovi brațul.
Nu putea să mai ducă luneta a doua oară la ochi, nu mai avea timp. Era sigur că ținta lui fusese atinsă de glonțul fierbinte al mâniei lui. Trebuia să plece, să dispară.
Luând arma pe umăr începu să coboare repede pe scările umede iar apoi să chiar sară peste ele. De jos din piață se auzeau strigăte, haos, sfârșit. Cotii la dreapta și apăsă pe cărămida secretă, ușa se deschise și o porni ușurat pe culoarul strâmt și negru. În spatele lui, cu un zgomot mortuar, ușa masivă se închidea. Nimeni nu mă va găsi, gândea el!
Ajuns la capătul culoarului, Hole privi biruitor și satisfăcut că rezolvase cazul și-și zise ca pentru sine: „Nimeni nu poate să rămână ascuns mereu, toți au un punct slab”.
Asasinul se plimba gândit dar fără resentimente prin mica-i celulă când, prin gratiile nemiloase ce mușcau mereu din libertatea lui, căzu cu un clinchet ușor o cutiuță ce lumina intermitent. La impactul cu solul un fum gros și de un verde închis începu să înece lumina. În câteva secunde celula se umplu de ceața vâscoasă iar el simți cum aerul se evapora și nu se mai putea ține pe picioare. Căzut în genunchi căuta disperat un petic de oxigen. Se sufoca, mai avea prea puțin timp. Gazul îl doborî la pământ și ultimul lui gând a fost acela că puțin îi păsa de judecata viitoare a Mântuitorului, oricum era condamnat la moarte din momentul nașterii lui în lume… -
Malvina spune:
Cercetand amanuntit cazul, interogand numerosi martori ai tragicului eveniment, mai cu seama pe ceilalti coristi ai Armatei Salvarii, detectivul Hole descopera un detaliu important: coristul John, cel care fusese ucis, il inlocuise de fapt pe colegul sau, Bryan, deoarece acesta intarziase la concert. Ulterior, Hole descopera ca Bryan l-a sunat pe colegul sau cu cateva minute inainte de concert pentru a-l ruga sa-i tina locul, deoarece el nu poate ajunge la timp. Nestiind ce avea sa se intample, John il inlocuieste pe Bryan in timpul concertului, aceasta `favoare` costandu-l viata. Astfel, Hole ajunge la concluzia ca Bryan este cel care trebuia sa moara, si nu John. Acum, detectivul considera ca este vital sa-l interogheze pe Bryan. Facandu-si loc printre multimea curioasa adunata la locul crimei, Hole ajunge la Bryan, care se afla alaturi de ceilalti colegi ai sai.
– Nu-mi vine sa cred!!! Nu e posibil!!! Acum cateva minute am vorbit cu el, l-am rugat sa-mi tina locul pana ajung, iar el, ca de obicei, a vrut sa ma ajute!!! Si acum e mort… din cauza mea!!! Eu trebuia sa fiu in locul lui, eu trebuia sa mor, nu el!!! striga printre lacrimi Bryan.
– Ma scuzati, stiu ca sunteti indurerat si socat de ceea ce i s-a intamplat prietenului dvs., insa trebuie sa va pun cateva intrebari…
– Da, inteleg …cu ce va pot ajuta dle detectiv? intreaba Bryan.
– In primul rand, as vrea sa-mi spuneti care este motivul pentru care ati intarziat la concert?
– Baietelul meu… a cazut si s-a lovit la cap. A trebuit sa mergem cu el la doctor …Sotia mea a ramas cu el la spital, iar eu am venit cat am putut de repede la concert. Pe drum insa, stiind ca nu voi putea ajunge la timp, l-am sunat pe John si l-am rugat sa-mi tina locul cateva minute, pana ajung …restul il stiti, spune Bryan oftand.
– Imi pare rau pentru ce a patit baietelul dvs. Sper sa se insanatoseasca repede. Revenind la intrebari …banuiti pe cineva care ar vrea sa va vada mort?
– Pe mine??? se revolta Bryan.
– Da …pe dvs. Avem motive sa credem ca glontul va era destinat.
– Cum ati ajuns la o asemenea concluzie? E imposibil …eu nu am dusmani, nu am facut rau nimanui ca sa-si doreasca cineva sa ma omoare.
– Sunteti sigur?
– Da, bineinteles. Cred ca va inselati …
– Bine, va multumesc. Atat deocamdata …va rugam sa nu parasiti orasul, poate vom avea nevoie si de alte informatii de la dvs.
– Va stau la dispozitie, dle detectiv. Sper sa-l prindeti cat mai repede pe asasin! John nu merita sa moara …
Dupa cateva zile, detectivul Hole suna la usa casei lui Bryan. Este intampinat de sotia acestuia.
– Buna ziua, doamna!
– Buna ziua!
– Sunt detectivul Hole, cercetez cazul coristului ucis acum cateva seri, colegul sotului dvs.
– Da …John … un om atat de bun, atat de sufletist. Nu merita o moarte asa de crunta!
– Da, asa este. Nimeni nu merita sa moara asa ….Sotul dvs. este acasa? As dori sa-i mai pun cateva intrebari …
– Nu, nu este acasa. Este la repetitii …
– Atunci voi reveni mai tarziu. O zi buna. doamna!
– O zi buna si dvs. dle detectiv.
Dand sa plece, detectivul Hole se intoarce dintr-o data ca si cand ar fi uitat ceva: -
Malvina spune:
– Cum se simte baietelul dvs.? Este mai bine?
– La ce va referiti? Baietelul nostru este la bunici, in vacanta. Vom merge si noi de sarbatori si dupa, ne vom intoarce impreuna acasa.
– Aaaa… atunci… adica baietelul dvs. nu este aici cu voi?
– Nu dle detectiv, tocmai v-am spus ca este la bunici.
– De cat timp?
– Cam de vreo 10 zile, nu mai stiu exact …dar de ce ma intrebati?
– Asa numai …va multumesc!
– Nu aveti pentru ce sa-mi multumiti dle detectiv. Cand se va intoarce sotul meu, ii voi transmite ca l-ati cautat.
– La revedere!
– La revedere, dle detectiv!
Ingandurat si indignat de ceea ce tocmai aflase, Hole se indreapta spre sectie. De ce il mintise Bryan? Ce ascunde de fapt? Ajuns la sectie, Hole afla ca primise o scrisoare anonima. Se repede in birou, ia plicul cu scrisoarea de pe birou, il deschide nerabdator si citeste:
Am gresit, am mintit, i-am dezamagit pe toti cei care au avut incredere in mine …pe sotia mea, pe baietelul meu, pe John… dragul meu prieten John, a murit din cauza mea. L-a omorat din cauza mea, vroia sa ma omoare pe mine, eu trebuia sa mor … intr-adevar, am luat niste bani de la Armata Salvarii, bani obtinuti din donatii, insa jur ca aveam de gand sa-i inapoiez. L-am rugat sa mai astepte cateva zile, aveam de gand sa fac rost de ei …sa-i pun la loc …insa nu m-a mai asteptat… Am gresit si platesc scump pentru greseala mea …remuscarile nu imi permit sa merg mai departe. `Mantuitorul` nu ma va lasa sa traiesc dupa ce l-am tradat, dupa ce l-am dezamagit…
Puteti considera rezolvat cazul, dle detectiv. Eu l-am omorat pe John, la urma urmei acesta este adevarul. Eu l-am omorat, cu lasitatea mea, cu lacomia mea… daca nu furam banii aia, daca ii inapoiam … John era acum cu noi, iar eu ….eram fericit alaturi de familia mea!
Acum e prea tarziu, John nu mai este, iar eu … nu merit sa mai traiesc! Nu dupa ce am facut atata rau celor din jurul meu! Le cer iertare tuturor, sotiei mele, baietelului meu, lui John , `Mantuitorului` …. si dvs. dle detectiv, pentru ca nu am fost sincer cu dvs.!
Nu-l cautati pe `Mantuitor`, el nu este vinovat de nimic. Scopul lui este de a salva lumea de raufacatori ca mine, de asasini, de cei care pacatuiesc. Nu le va face niciodara rau celor nevinovati, pentru ca el este un salvator, mantuitor al celor fara de aparare!
BryanAbia termina de citit ultimele randuri, cand suna telefonul:
– Dle detectiv, a fost gasit trupul unui barbat… Din primele cercetari, se pare ca este vorba de o sinucidere! -
Simona spune:
… când asasinul îşi dă seama că a împușcat pe altcineva, Hole realizează că problemele lui de-abia de acum încep.
În dimineaţa următoare, când Hole află identitatea tuturor celor prezenţi alături de corul Armatei Salvării în piaţa cea mare a oraşului, în noaptea crimei, le cere să ia parte, în aceeaşi zi după-masa, la reconstituirea crimei. Unul dintre membrii corului îi prezintă pe cineva:
– Domnule Hole, el este dl N… cel care ar fi trebuit să dirijeze corul, dar fusese chemat, cu doar câteva minute înainte. La întoarcere, cu doar 10 minute în urmă, a aflat vestea…
– E adevărat ca dvs trebuia să dirjaţi corul noaptea trecută?
– Da, aşa este… Am plecat urgent, am avut timp să-l anunţ doar pe înlocuitorul meu.
I-a explicat detectivului că a fost anunţat să ia parte, a doua zi la prima oră, la citirea testamentului bunicului său. A fost nevoit să conducă toată noaptea, până în oraşul lui natal, aflat la cel putin 100 km distanţă, de aceea a trebuit să plece imediat.
– Deci, zise Hole ca pentru sine, înseamnă că asasinul nu a avut timp să afle despre acest amănunt… Cine ar fi avut motive să vă omoare? Aveţi mulţi dusmani, domnule N?
– Duşmani, domnule Hole? Nu am făcut rău nimănui, doar dacă nu aş fi supărat pe cineva fără intenţie. Îi puteţi întreba pe colegii şi prietenii mei, care sunt, cu toţii, membrii fideli ai corpului Armatei S. din acest oraş; puteţi fi sigur că vă vor spune adevărul.
Părea să fie sincer; desigur că îşi dorea şi îşi dădea toată silinţa să fie crezut, dar ceva din privirea lui îl neliniştea pe Hole… însă nu-şi dădea seama ce anume.Între timp, detectivul şi echipa sa i-au interogat pe toţi membrii corului Armatei S., pe cei apropiaţi dirijorului, dar şi pe membrii familiei acestuia. Soţia lui N., care făcea parte, la rândul ei, din Armata S., a susţinut declaraţiile soţului, însă i-a părut detectivului puţin nesigură în afirmaţii, îngrijorată, părea că priveşte în jur ca şi când i-ar fi fost teamă să nu fie urmărita, auzită de altcineva. „Prea multe necunoscute”, îşi spunea Hole în sinea lui.
în timpul reconstituirii, detectivul le-a cerut tuturor să se aşeze exact pe locul unde se aflau în noaptea crimei. Aflase, de la medicul legist care a verificat cadavrul, că locul de intrare al glontelui era în partea dreaptă, dinspre omoplat. Urmărea să afle, cât mai exact, zona din care s-a tras, unghiul de tragere – pentru a identifica unde anume se afla criminalul. Astfel, rezultatul reconstituirii indica holul unei clădiri aflate în dreapta dirijorului. Acolo au găsit urme de praf de puşcă.
Locuitorii apartamentelor din acea clădire au auzit cu toţii împuşcătura, venind de foarte aproape; îşi aminteau că văzuseră un străin, la intervale diferite de-a lungul zilei, dar părea o persoană liniştită – puţin îngândurat, trist chiar, îşi amintea cineva – dar care nu i-a deranjat, nu i-a îngrijorat în nici un fel.
Interogând şi persoanele care locuiau în clădirea vecină, Hole a aflat, printre altele, că în partea de sus a clădirii se afla un apartament nelocuit de foarte mult timp. Nu se ştia cui aparţinea.
Câţiva oameni din echipa lui Hole au forţat intrarea blocata, şi când a intrat, Hole a rămas împietrit: apartamentul era întunecat, părea să fie gol, afară de un pat cu aşternut sărăcăcios, care se vedea că a fost folosit de curând, iar pereţii, o dată luminaţi de lanterne… i-au oferit o imagine ciudată, acoperiţi fiind, de sus până jos, cu: articole din ziare despre diferite victime; citate biblice care îndemnau la pace, apropierea de Dumnezeu, îndepărtarea Răului, ajutorarea celor marginalizaţi, singuri, nevoiaşi, pedepsirea tuturor celor care nu respectau cuvântul Domnului. Erau şi bucaţele de hârtie, lipite langa fiecare articol, şi care prevesteau că Apocalipsa nu e departe, că mijlocitorul, cel trimis de Domnul, a început deja să facă dreptate, să „mântuiască” lumea de necredincioşii care provocau suferinţă celor de lângă ei şi nu se temeau de mânia lui D-zeu.
Studiind cu atentie articolele despre acele crime, aparent fără legătura între ele, Hole a descoperit că toate sunt cazuri nerezolvate, criminalul nefiind găsit până în acel moment, iar victimele erau toate din rândul celor căutati chiar de autoritaţi, pentru fapte de coruptie, trafic de arme si de persoane, criminali etc.
– Se pare că nu a mai aşteptat să fie prinşi şi judecaţi pentru faptele lor… a dorit să facă singur dreptate, mai repede decât justiţia.Într-un alt articol, care părea să conţină o fotografie puţin ştearsă a unui domn… ce semăna foarte mult cu dl N., se amintea despre eliberarea acestuia, după un proces, din lipsă de dovezi. Fusese acuzat de atacarea mai multor persoane care locuiau singure, de obicei persoane în vârstă, şi sustragerea economiilor acestora, atât din casă, cât şi din depozitele lor bancare.
– Domnule Hole, priviţi…
Era un articol cu dată mai recentă, despre o doamnă M., fostă membră a Armatei S., lovită cu brutalitate, în urmă cu o lună, şi a cărei locuinţă a fost devastată. Locuia împreuna cu fiul ei, la marginea unui oraş, într-o zonă mai retrasă. În articol, fiul declara că fusese plecat din motive de serviciu, iar când s-a întors… şi-a găsit mama zăcând la podea, lovită atât de rău, încât era în comă la spital. Iar spre sfârşitul articolului:
„Cel vinovat se poate considera urmărit, supravegheat îndeaproape, pas cu pas, fără încetare! Voi fi umbra lui, şi în fiecare secundă se va întreba dacă va mai ajunge acasă, sau dacă se va mai trezi mâine dimineaţă! Nu va mai putea face rău, nu va mai scăpa nepedepsit, ca până acum, căci „mântuitorul” celor oropsiţi e pe urmele lui!!!
Păzeste-te de mâna Celui de Sus, trimisă nu doar să mângâie, ci şi să pedepsească!”
– Aşadar, dirijorul nu e chiar atât de nevinovat, din contră… Iar „mântuitorul” avea de gând să continue şirul „pedepselor”, numai că de data asta, a făcut o mică greşeală.
– Domnule, am primit acum o scrisoare, care a fost trimisă familiei victimei…„Scrisoarea mea este inutilă… nici cuvintele şi nici părerile de rău, oricât de sincere, nu-şi mai au rostul acum. Nimic nu poate compensa viaţa unui om nevinovat, nimic nu-l poate înlocui pe cel pierdut.
Greşeala mea nu are iertare, şi chiar dacă ar avea în faţa lui Dumnezeu, eu nu pot să mi-o iert.
Numele meu este Adam M., eu sunt… cel care v-a răpit soţul, tatăl şi fiul iubit – printr-un gest de neiertat. Am fost prietenul lui din copilărie, mi-a fost alături în toate problemele, mă cunoştea mai bine decât oricine. Ştia chiar şi cine trebuia să moară în noaptea aceea… şi totuşi, s-a lăsat în voia Domnului, sau poate… spera că mă voi opri la timp. Iar eu credeam că sunt un „salvator”!!! M-am înselat. Şi cât de amarnic! Vedeam în cuvintele sfinte un îndemn pentru mine, pentru a pedepsi răul, când, de fapt, acest drept îl are numai Dumnezeu.
Regret enorm, pentru totdeauna faptul că nu m-am oprit, înainte să-mi ucid prietenul. Ştiu că regretele, deşi sincere, deşi venite din inimă – însă din inima unui criminal, nu au nici o valoare. Pentru fapta mea, merit să fiu pedepsit în cel mai groaznic mod.
Aveţi dreptul să cereţi orice pedeapsă pentru mine.De aceea, voi astepta în locuinţa mea, din oraşul X, până la venirea poliţiştilor.”
-
Mimi spune:
Este o noapte friguroasă de decembrie și oamenii s-au adunat să asculte un concert de colinde al Armatei Salvării. Deodată se aude o împușcătură și unul dintre coriști se prăbușește mort. Detectivul Hole și echipa sa sunt chemați să investigheze crima, dar ei au puține elemente de la care să pornească – nu există nici un suspect, nici o armă a crimei și nici un mobil. Dar, când asasinul își dă seama că a împușcat pe altcineva, Hole realizează că problemele lui de-abia de acum încep.
Cercetand amanuntit cazul, interogand numerosi martori ai tragicului eveniment, mai cu seama pe ceilalti coristi ai Armatei Salvarii, detectivul Hole descopera un detaliu important: coristul John, cel care fusese ucis, il inlocuise de fapt pe colegul sau, Bryan, deoarece acesta intarziase la concert. Ulterior, Hole descopera ca Bryan l-a sunat pe colegul sau cu cateva minute inainte de concert pentru a-l ruga sa-i tina locul, deoarece el nu poate ajunge la timp. Nestiind ce avea sa se intample, John il inlocuieste pe Bryan in timpul concertului, aceasta `favoare` costandu-l viata. Astfel, Hole ajunge la concluzia ca Bryan este cel care trebuia sa moara, si nu John. Acum, obiectivul detectivului este de a-l interoga pe Bryan. Facandu-si loc printre multimea curioasa adunata la locul crimei, Hole ajunge la Bryan, care se afla alaturi de ceilalti colegi ai sai.
– Nu-mi vine sa cred!!! Nu e posibil!!! Acum cateva minute am vorbit cu el, l-am rugat sa-mi tina locul pana ajung, iar el, ca de obicei, a vrut sa ma ajute!!! Si acum e mort… din cauza mea!!! Eu trebuia sa fiu in locul lui, eu trebuia sa mor, nu el!!! striga printre lacrimi Bryan.
– Ma scuzati, stiu ca sunteti indurerat si socat de ceea ce i s-a intamplat prietenului dvs., insa trebuie sa va pun cateva intrebari…
– Da, inteleg …cu ce va pot ajuta dle detectiv? intreaba Bryan.
– In primul rand, as vrea sa-mi spuneti care este motivul pentru care ati intarziat la concert?
– Baietelul meu… a cazut si s-a lovit la cap. A trebuit sa mergem cu el la doctor …Sotia mea a ramas cu el la spital, iar eu am venit cat am putut de repede la concert. Pe drum insa, stiind ca nu voi putea ajunge la timp, l-am sunat pe John si l-am rugat sa-mi tina locul cateva minute, pana ajung …restul il stiti, spune Bryan.
– Imi pare rau pentru ce a patit baietelul dvs. Sper sa se insanatoseasca repede. Revenind la intrebari …banuiti pe cineva care ar vrea sa va vada mort?
– Pe mine??? se revolta Bryan.
– Da …pe dvs. Avem motive sa credem ca glontul va era destinat.
– Cum ati ajuns la o asemenea concluzie? E imposibil …eu nu am dusmani, nu am facut rau nimanui ca sa-si doreasca cineva sa ma omoare.
– Sunteti sigur?
– Da, bineinteles. Cred ca va inselati …
– Bine, va multumesc. Atat deocamdata …va rugam sa nu parasiti orasul, poate vom avea nevoie si de alte informatii de la dvs.
– Va stau la dispozitie, dle detectiv. Sper sa-l prindeti cat mai repede pe asasin! John nu merita sa moara …Dupa cateva zile, detectivul Hole suna la usa casei lui Bryan. Este intampinat de sotia acestuia.
– Buna ziua, doamna!
– Buna ziua!
– Sunt detectivul Hole, cercetez cazul coristului ucis acum cateva seri, colegul sotului dvs.
– Da …John … un om atat de bun, atat de sufletist. Nu merita o moarte asa de crunta!
– Da, asa este. Nimeni nu merita sa moara asa ….Sotul dvs. este acasa? As dori sa-i mai pun cateva intrebari …
– Nu, nu este acasa. Este la repetitii …
– Atunci voi reveni mai tarziu. O zi buna. doamna!
– O zi buna si dvs. dle detectiv.Dand sa plece, detectivul Hole se intoarce dintr-o data ca si cand ar fi uitat ceva:
– Cum se simte baietelul dvs.? Este mai bine?
– La ce va referiti? Baietelul nostru este la bunici, in vacanta. Vom merge si noi de sarbatori si dupa, ne vom intoarce impreuna acasa.
– Aaaa… atunci… adica baietelul dvs. nu este aici cu voi?
– Nu dle detectiv, tocmai v-am spus ca este la bunici.
– De cat timp?
– Cam de vreo 10 zile, nu mai stiu exact …dar de ce ma intrebati?
– Asa numai …va multumesc!
– Nu aveti pentru ce sa-mi multumiti dle detectiv. Cand se va intoarce sotul meu, ii voi transmite ca l-ati cautat.
– La revedere!
– La revedere, dle detectiv!Ingandurat si indignat de ceea ce tocmai aflase, Hole se indreapta spre sectie. De ce il mintise Bryan? Ce ascunde de fapt? Ajuns la sectie, Hole afla ca primise o scrisoare anonima. Se repede in birou, ia plicul cu scrisoarea de pe birou, il deschide nerabdator si citeste:
Am gresit, am mintit, i-am dezamagit pe toti cei care au avut incredere in mine …pe sotia mea, pe baietelul meu, pe John… dragul meu prieten John, a murit din cauza mea. L-a omorat din cauza mea, vroia sa ma omoare pe mine, eu trebuia sa mor … intr-adevar, am luat niste bani de la Armata Salvarii, bani obtinuti din donatii, insa jur ca aveam de gand sa-i inapoiez. L-am rugat sa mai astepte cateva zile, aveam de gand sa fac rost de ei …sa-i pun la loc …insa nu m-a mai asteptat… Am gresit si platesc scump pentru greseala mea …remuscarile nu imi permit sa merg mai departe. `Mantuitorul` nu ma va lasa sa traiesc dupa ce l-am tradat, dupa ce l-am dezamagit…
Puteti considera rezolvat cazul, dle detectiv. Eu l-am omorat pe John, la urma urmei acesta este adevarul. Eu l-am omorat, cu lasitatea mea, cu lacomia mea… daca nu furam banii aia, daca ii inapoiam … John era acum cu noi, iar eu ….eram fericit alaturi de familia mea!
Acum e prea tarziu, John nu mai este, iar eu … nu merit sa mai traiesc! Nu dupa ce am facut atata rau celor din jurul meu! Le cer iertare tuturor, sotiei mele, baietelului meu, lui John , `Mantuitorului` ….
si dvs. dle detectiv, pentru ca nu am fost sincer cu dvs.!
Nu-l cautati pe `Mantuitor`, el nu este vinovat de nimic. Scopul lui este de a salva lumea de raufacatori ca mine, de asasini, de cei care pacatuiesc. Nu le va face niciodara rau celor nevinovati, pentru ca el este un salvator, mantuitor al celor fara de aparare!Bryan
Abia termina de citit ultimele randuri, cand suna telefonul:
– Dle detectiv, a fost gasit trupul unui barbat… Din primele cercetari, se pare ca este vorba de o sinucidere! -
Mimi spune:
Buna, sunt Malvina (email: [email protected]), am incercat de mult timp, si de foarte multe ori sa postez comentariul meu, dar abia acum s-a publicat o jumatate, si credeam ca pot posta dupa aceea si cealalta jumatate. Nu se poate, mi se spune ca e duplicat. Poate din cauza ca trimit cu aceeasi adresa. De aceea, am hotarat sa trimit textul complet, inca o data, de pe alta adresa, in speranta ca va fi postat, macar acum.
-
Andreea Chebac spune:
Buna tuturor! Malvina, am vazut ca a aparut comentariul tau. Oana, nu stiu cum sa te ajut. L-am cautat peste tot, dar nu e nicaieri…
-
Malvina spune:
Buna! Imi cer scuze ca apare comentariul meu de atatea ori, l-am trimis si eu de mai multe ori (ca si Oana) deoarece nu-mi arata ca s-a trimis si acum a aparut de fiecare data cand l-am trimis, chiar si de pe alta adresa. Daca puteti sa le stergeti pe celelalte comentarii ale mele si sa lasati doar unul…Daca nu se poate, atunci imi cer scuze din nou pentru `inconfortul` creat de repetarea comentariilor mele!
-
Adrian spune:
Este o noapte friguroasă de decembrie și oamenii s-au adunat să asculte un concert de colinde al Armatei Salvării. Deodată se aude o împușcătură și unul dintre coriști se prăbușește mort. Detectivul Hole și echipa sa sunt chemați să investigheze crima, dar ei au puține elemente de la care să pornească – nu există nici un suspect, nici o armă a crimei și nici un mobil. Dar, când asasinul își dă seama că a împușcat pe altcineva, Hole realizează că problemele lui de-abia de acum încep
*
-Nuuuuu! Nu se poate asa ceva. Privind prima pagina a ziarului, barbatul incepu sa rupa in bucati, cu un gest de furie neputincioasa, feliile de paine prajita pe care mama sa ile pusese pe masa.
Auzind strigatele fiului ei, o batrana inalta si uscativa intra in camera:
– Ce e dragul meu, ce s-a intamplat?
– S-a intamplat …asta!
– A, crima de seara trecuta? Sunt multi nebuni pe lumea asta, nu avem ce face. Pacat sa moara o fata tanara.
Mormaind furios, barbatul iesi din camera , cobori scarile spre subsol si, dintr-un breloc de care nu se despartea niciodata, alese o cheie. Descuie cu grija usa, aprinse mica lampa de perete si cobori si ultimele doua trepte.Incaperea era destul de mica, dar parea si mai mica din cauza fotografiilor mari care umpleau peretii. Doar pe peretele din fund, o oglinda facea nota discordanta.
Privindu-si chipul, barbatul izbucni si mai furios:
-Ticalos prost ce esti! N-ai ascultat Vocea! Nu mai esti Mantuitorul sufletelor pierdute…nu mai esti !Fascicolul de lumina era oprit de capul barbatului, asa ca imaginea din oglinda a acestuia parea ca e inconjurata de o aura.
In mintea tulburata, Vocea rasuna din nou:
-Tu esti Mantuitorul sufletelor pierdute. Ai gresit, dar stiu ca iti vei indrepta greseala. E timpul sa ;e spui si lor , sa stie ce ii astepata. Salvarea lumii e in mainile tale. Spune-le!
*
Detectivul Hole isi adunase oamenii si privea cu neincredere filmuletul de cateva minute postat in dimineata aceea pe net Camera digitala fusese fixata pe imaginea articolului de ziar ce anunta crima. O voce bubui in boxe:
-Eu sunt Mantuitorul! Inca nu a murit cine trebuia. Sufletele pierdute isi vor gasi linistea dupa ce-mi voi termina misiunea pe pamant.
Primul isi reveni Hole:
– Ne anunta ca nu a omorat pe cine trebuie?Avem de-a face cu un criminal in serie? Tom- spuse apoi-vezi daca poti afla de unde a fost postat filmul.
De pe scara ce ducea la etajul cu peretii facuti doar din sticla se auzi vocea ironica, ba chiar dispretuitoare a noului comisarul sef Bob Martin:
-Nu te mai deranja, Hole, am aflat deja: de la cafeneaua din colt. Toti din sectia asta sunteti asa destepti….cu intarziere?
*
Dupa plecarea fiului sau, batrana se apuca sa stranga in bucatarie. Isi facu apoi o cafea si lua ziarul lasat de fiul sau sa citeasca articolul despre crima din seara precedenta. Victima era o tanara mama a carei poveste nu spunea nimic deosebit: sotia unui mecanic, ramasa acasa sa-si creasca cei doi copii.. Ciudat, dar pe manseta ziarului, fiul ei scrisese cu pixul:”nu ea, ticaloasa de Jane trebuia sa fie!”Simti ca inima aproape ii explodeaza si privirea devine neclara. Apoi nu mai stiu nimic.
Cand isi reveni, era asezata pe canapeaua din salonul micut unde statea de obicei. Inca nesigura pe picioare, merse spre bucatarie si lua ziarul care ramasese pe masa.Pe manseta acestuia nu scria nimic!
*
In cartierul de la marginea orasului primaria amplasase parcul de rulote .Aici locuia si Jane, candva cea mai frumoasa fata din scoala.Parasita de sot, de multe ori fara nici un ban, isi completa veniturile in compania cui o voia.
Acum se intorcea spre casa ei, multumita ca, cel putin in seara aceasta obtinuse destui bani sa-si umple frigiderul, ba chiar sa-si plateasca o parte din datorii. Mergea repede si se incalzise deja in hainuta ei de blana. Glontul tras de aproape ii strapunse pieptul . Mirata de ce i se intampla, mai apuca sa se intoarca spre chipul celui care trasese:
-Tu? De ce?
Dar nu mai apuca sa auda raspunsul. Murise.
Aplecat spre trupul fetei, barbatul spuse in soapta:
-Pentru ca eu sunt Mantuitorul care te scapa de asemenea viata.
*
In urmatoarele zile, detectivului Hole i se adusera la cunostinta alte trei crime.Toate victimele erau prostituate.Comisarul sef Bob Martin ii privi cu aceeasi ironie dispretuitoare:
-Ar trebui sa fiti multumiti ca cineva curata orasul de prostituate. Oricum nu vad cum o sa-l prindeti
Intra in biroul sau, lasand intreaga sectie cu gura cascata.
*
Isi lasa masina la doua strazi distanta, apoi merse pe jos spre casa, atent sa nu fie vazut si intra prin spate
In bucatarie, barbatul isi intreba mama cum si-a petrecut ziua.Batrana ii arunca o privire ciudata, apoi se hotari sa vorbeasca:
-Bob, s-a intamplat ceva ciudat cu ziarul de azi.
-Da, mi-am dat seama, mamico. Imi pare rau, dar nu cred ca am alta solutie. Hai sa ne plimbam putin, vrei?
Fara sa-si dea seama ce face, ca vrajita, batrana il urma afara.Lapovita care incepuse deja ii uda parul si hainele.Nu apuca sa vada lovitura care ii crapa aproape capul. Muri in urmatoarele clipe.Barbatul se schimba cu haine uscate, isi lua umbrela si, fara sa stinga luminile, se intoarse la masina lui. Nici de data asta nu se intalni cu nimeni. Intra in barul frecventat de toti politistii din sectia sa si ceru un pahar cu vin alb.Aproape isi terminase misiunea.
*
Cand detectivul Hole veni sa-si anunte seful ca cineva o omorase pe batrana doamna Martin, il gasi privind doar peretele gol din fata lui.
Mormaind in soapte ceva neinteles, comisarul sef Bob Martin faramita cu furie cateva felii de paine prajita pe care barmanul i le pusese in fata. -
Nathy spune:
..deodata se aude o impuscatura si unul dintre coristi se prabuseste mort. Inauntru este o caldura coplesitoare, aproape de nesuportat, dar lumea se inghesuie in jurul tanarului ramas fara suflare.
-“Toata lumea la o parte, faceti loc va rog!!” striga detectivul Hole, urmat de echipsa sa.
-“Sunt detectivul Hole, dati-va la o parte” repeta iarasi detectivul cu fata rosie de frig.
Multimea imediat se da la o parte lasand loc echipei sa treaca. Jos pe podea zace coristul mort si fratiorul sau mai mic care se inchina intr-una si il imbratiseaza, de parca ar astepta o minune sa-l readuca la viata.
In toata aceasta invalmaseala, nu se vede si nu se aude nimic neobisnuit fata de cazurile precedente pe care le-a investigat Hole, dar o scena ii atrage atentia. Un barbat spijinit intr-un baston alb, priveste insistent spre un altul, fara a lua in seama ce se petrece cu adevarat in jurul sau. Are in jur de 45 de ani, dar pare un om mai degraba grabit pentru a se incadra in profilul unui nevazator. Detectivul scoate numaidecat un carnet din buzunarul de la piept pentru a nota aceste observatii dar cand ridica din nou privirea barbatul cu fata neingrijita disparuse
-“Inchideti usile! Nimeni nu intra sau iese din aceasta incapere fara acordul meu!” urla Hole cat il tin puterile.
Il cauta amanuntit cu privirea pe barbatul orb, dar nici urma de el.* (Final) *
..i se parea ca il mai vazuse undeva pe acest cersetor, chipul acesta rasarea in fata lui, ca si cum l-ar fi purtat mereu in minte. Hole se gandi imediat ca imaginatia ii dadea batai de cap in ultima vreme. In urma cazului etichetat drept “armata salvarii” isi dedicase toate viata aflarii adevarului. Isi pierduse serviciul si in cele din urma si prietenii care incercasera fara vreo reusita sa il convinga de inutilitatea acestor investigatii pe cont propriu.
-“Doamne-ajuta!”ingaima aruncand un banut pe picioarele cersetorului. “Trebuie sa ma mai gandesc ai la altceva” isi spuse acesta trecand mai departe.
Un sunet de arma se auzi in spatele sau si sunetul unui trup cazut la pamant il intepenira. Scrasni din dinti si se intoarse brusc. In fata sa, acoperite de multime se vedeau bratele si piciorul stang, al unui trecator, cazut pe trotuar. Se grabi, ca intotdeauna, sa vada despre cine este vorba, dar spre surpriderea lui, al doilea deja-vu ii incoltise minte. Era barbatul pe care il fixase orbul, cu ani de zile in urma la concertul de colinde al Armatei Salvarii.
-“Ce porcarie”se gandi el nervos, cand deodata rasari ca un raspuns in mintea lui chipul cersetorului si se cutremura.
-“La dracu. Nu ma asteptam sa stau fata in fata cu “mantuitorul” chiar astazi. “ -
Simona spune:
Buna oana, sper sa reusesti pana la urma, pentru ca astepti de mult timp sa fie afisat comentariul tau. Poate daca ai incerca sa-l mai trimiti inca o data?
-
pauna oana spune:
Este o noapte friguroasă de decembrie și oamenii s-au adunat să asculte un concert de colinde al Armatei Salvării. Deodată se aude o împușcătură și unul dintre coriști se prăbușește mort. Detectivul Hole și echipa sa sunt chemați să investigheze crima, dar ei au puține elemente de la care să pornească – nu există nici un suspect, nici o armă a crimei și nici un mobil. Dar, când asasinul își dă seama că a împușcat pe altcineva, Hole realizează că problemele lui de-abia de acum încep.Se infasoara mai bine in haina groasa,paltonul negru.Se grabeste sa iasa din multime.Oamenii curiosi se imbulzesc sa vada cine a fost ucis si el,dand din coate,abia iese din multime.Isi grabeste pasii si intra ca turbat in apartamentul sau.Broboane de transpiratie ii cursesera pe frunte.Se baga repede la dus,isi face bagajul indesand in el la nimereala.Iese pe usa val-vartej si se urca din mers in taxi.In 10 minute e la aeroport.Isi ia bilet,se uita tot timpul in urma.Stie ca va fi urmarit,haituit pana la ultima suflare pentru ca nu a ucis tinta care i se daduse.Mafia il cauta acum,era sigur.Deodata simte ca are nevoie la toaleta.Merge grabit spre o usa dosnica.Intra grabit si isi face nevoile.Deodata simte un metal rece in ceafa.Ii impietreste inima.Sangele i se infierbanta.Simte cum sudori reci ii curg pe sira spinarii.O voce groasa ii spune:”Unde te grabeai asa?UUnde crezi ca pleci?Credeai ca scapi?Doar stii ca greselile se platesc.”Cu o voce tremuranda,cu jale in glas spuse”Va rog,am familie de intretinut….Iertati-ma,o sa rezolv treaba.Va rog.””Numai Dumnezeu iarta,noi pedepsim.Si singura pedeapsa posibila e moartea.Nu mai e cale de intoracere!”O lacrima i se scurse pe obraz.Tot spera ca o minune se va intampla.Ii fugeau prin fata ochilor toate momentele importante din trecut.Cum isi pierduse casa la jocurile de noroc,cum disperat,facuse un imprumut la camatari,s-ar lasa de patima jocurilor,ar face totul bine de la inceput.Idei noi ii galopau prin minte.Nu inceta sa spere ca ceva il va salva.
Dar nimic nu se intampla.Dumnezeu dormea si aeroportul parca era pustiu.Un glont fierbinte ii strapunse pielea.Un zgomot puternic il asurzi.Sangele cald cursese pe perete in mod ingrozitor.Cazu cu oasele tari pe gresia rece.Ochii holbati inca erau uimiti,inca spera.Dar sangele se scurgea si il privea cu ochii mari de uimire.Viata i se scurgea din corp si il luau frigurile.Privirea i se incetosa,negrul il curpindea.Inchise ochii definitiv.O usa masiva se tranti cu zgomot.Mafiotul il privise pana in ultima clipa cu dispret,sa fie sigur ca moare. -
Matilda spune:
problemele lui abia acum incep, pentru ca in loc sa omoara pe cine trebuia si-a ucis fratele!
asasinul pice in genunchi si incepe a racni:
– omorati-ma , ucide-ti-ma ! nu merit iertare!
nimeni nu stie de ce incepe el sa tipe , dar tipul sensibil si iubitor iese din masca de asasin si curprins de remuscari isi recunoaste fapta, ba mai mult cere cea mai crunta pedeapsa, cere chinul absolut!
doi politai se aproprie si-i pun catusile, iar in haosul acela de uimire se aude un hohot de ras!
– A fost o farsa frate, uite aici un tort de la Negru D.
toti incep sa danseze, iar muzica incepe sa rasune ca si cum nimic nu s-a intamplat!The end!
Service Computere spune:
2 November 2012 | 4:16 pm
Va recomand aceasta carte cu caldura!