bookblog.ro

O moarte, mai mulți suspecți, un condamnat și doi vinovați

Scris de • 18 January 2016 • in categoria

Titlu: Tangou pentru Lisandra
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2015
Traducere:
Numar pagini: 280
ISBN: 978-973-689-970-7
Cumpara cartea

„Acest roman este inspirat de o poveste adevărată. Acțiunea se petrece în Argentina, la Buenos Aires. Suntem în August 1987 iarna. Anotimpurile sunt diferite. Oamenii, nu.” (Moto-ul de pe frontispiciu

Tangou pentru Lisandra este, în parte, o poveste de dragoste programată, una dintre acele povestiri sortite eșecului, pentru că, așa cum spune citatul din Samuel Becket de la începutul cărții, „…dragostea nu se comandă”. Și totuși, pentru început, această poveste pare să funcționeze. „Lisandra a crezut că ne-am întâlnit „din întâmplare„ și asta i se părea foarte „semnificativ„, […] am luat masa împreună și pe urmă ne-am întâlnit iar și apoi ne-am hotărât să rămânem împreună, așa că la scurt timp, pe 8 Decembrie 1980, ne-am căsătorit, ne iubeam, o iubeam…”. Doar că naratorul ne sugerează că ceva nu va merge așa cum trebuie: „…nu mi-am închipuit niciodată că i-ar putea dori cineva răul…”

Romanul m-a atras în primul rând prin structura lui. Însemnările – sau poate doar panseurile – acestui narator care ne dezvăluie atât de mult încă de la început, notate cu litere aldine, sunt întrerupte din loc în loc cu desfășurarea unei acțiuni fără nicio legătură cu ele. Mai apoi însemnările se răresc până spre dispariție, acțiunea continuând neîntreruptă… dar extrem de misterioasă. De asemenea, m-a atras tocmai prin acest mister. Este un roman polițist mai neconvențional. Moartea unei tinere femei determină poliția din Buenos Aires, în care nu avea încă nimeni încredere – ba mai mult, de care toată lumea se temea îngrozitor, ca în vremurile dictaturii militare – să aresteze și chiar să acuze primul suspect care le pică în mână, soțul ei. Apoi suspecții se schimbă, altcineva căzând pradă incompetenței poliției. Da, Lisandra moare, da, soțul ei este acuzat de crimă, și da, altcineva îi ia locul în final. Dar, chiar și după ce al treilea suspect apare, acesta chiar mărturisind crima, tot rămâne un semn de întrebare cu privire la identitatea criminalului. Ultimii doi suspecți, mamă și fiu, se auto incriminează pentru a se salva unul pe altul, ceea ce creează o confuzie totală în firul investigației.

După ce se ajunge la concluzia că unul dintre cei doi este vinovat de crimă, romanul continuă cu un nou fir narativ care, din nou, pare să nu aibă nicio legătură cu ceea ce s-a petrecut până atunci. Doar că acest nou fir narativ este prezentat chiar din perspectiva Lisandrei, ceea ce nu lasă nici un fel de dubiu cu privire la identitatea ucigașului. Această ultimă parte este, în sine, un microroman, care ar putea exista complet independent de prima parte. O femeie cu un trecut – de fapt cu o copilărie – tulbure, a cărei stigmat o destabilizează psihic, se îndrăgostește și trăiește o viață nouă. Doar că trecutul reușește, la un moment dat, să o copleșească, așa încât hotărăște să facă ceva îi privința asta. Alege răzbunarea, dar în pofida minuțiozității cu care pregătește totul, ceva nu iese așa cum a plănuit. Acel ceva creează confuzia din prima parte a romanului și este elucidat în cea de-a doua parte.

Scriitura autoarei mi-a plăcut mult. Preferă prezentul, ceea ce oferă acțiunii un ritm alert, dar stilul este mai degrabă al unei scriitoare care are timp, care știe că ea deține controlul, așa încât nu are sens să grăbească lucrurile. Din acest antagonism rezultă o relatare gingașă a unor evenimente în esență destul de grosolane. Rezultatul m-a subjugat. Am citit Tangou pentru Lisandra dintr-un foc, fără să o las din mână. Finalul – mărturia Lisandrei – este sublim. Interpretat din punctul de vedere al acțiunii romanului, este o revelație extrem de șocantă. Prin prisma situației politice – e drept, ușor forțată – subliniază incompetența permanent trâmbițată pe parcursul romanului, a poliției argentiniene. Din perspectivă literară, finalul este sublim, deoarece realmente pare scris de altcineva, conturând astfel portretul unei Lisandre destul de evanescente, de altfel.

Tangou pentru Lisandra mi-a deschis apetitul pentru cărțile Hélènei Grémillon. Editura Humanitas a scris pe prima copertă, deasupra numelui autoarei, „Autoarea bestsellerului Confidentul. Evident, Confidentul este următoarea carte pe lista mea de lectură. E drept că, pentru alte cărți de-ale ei, va trebui să aștept mai întâi să fie scrise…

  • Plusuri

    Hélène Grémillon a scris un roman care combină nu doar mai multe povești, ci și mai multe stiluri. Captivează chiar prin aceste combinații, care pe alocuri sunt antagonice.

  • Recomandari

    Tangou pentru Lisandra a fost scoasă în colecția Raftul Denisei, așa încât recomand romanul celor care apreciază titlurile din această colecție.

Categorie: | Autor: | Editura:



Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Amelia spune:

    O carte foarte buna!

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro