Concurs: Cărțișor de Autor cu versurile lui Nichita Stănescu
Scris de Andreea Chebac • 15 February 2018 • in categoria Concursuri
Bookblog.ro și Moara de hârtie vă oferă în dar de Mărțișor trei exemplare din Cărțișor de Autor cu versurile lui Nichita Stănescu.
Cărțișorul este un mărțișor cultural sub formă de carte în miniatură, ce conține versuri, file de carte veche sau foi albe din hârtie reciclată. Copertele Cărțișorului sunt realizate din hârtie de mână cu inserții de plante. Acest mărțișor inovativ a fost creat pentru prima oară în anul 2016 în Atelierul-muzeu Moara de hârtie din Comana, un loc surprinzător în care meșteșugurile legate de carte sunt readuse la viață de către oameni din comunitate spre bucuria și folosul copiilor și adulților care îl vizitează. Împreună cu Satul meșteșugurilor, Moara de hârtie formează la Comana, județul Giurgiu, un ansamblu de ateliere de meșteșuguri tradiționale și creative unic în România.
În anul 2017, Echipa Moara de hârtie a lansat și o ediție specială de Cărțișoare, numită Cărţișor de Autor, cu versuri ale autorilor de marcă ai culturii noastre. Cărțișorul de Autor, ediția 2017, a purtat versuri semnate de Ana Blandiana, iar anul acesta Cărțișorul de Autor este înnobilat de versurile și semnătura lui Nichita Stănescu. Cele trei variante speciale în care este prezentat acest Cărțișor pot fi vizualizate pe site-ul Moara de hârtie.
Cărțișor este marcă înregistrată Moara de hârtie.
Dacă vrei să porți și tu versurile lui Nichita Stănescu sub formă de mărțișor, lasă-ne un răspuns în comentarii la întrebarea: care ai vrea să fie următorul autor inclus în colecția Cărțișor de Autor? Anul trecut Nichita Stanescu a fost cel mai menționat nume de către participanții la concurs, iar acum Moara de Hârtie ne oferă un Cărțișor cu versurile lui. Cine să fie anul ce vine? ;)
Concursul va dura până pe 21 februarie. Câștigătorul va fi desemnat prin tragere la sorți. Mult succes!
Câștigători: Gheorghidiu Andrei Stefan, horade și Diana
Citeste cele 88 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Ionela Cristina Mates spune:
George Coșbuc , deoarece îl consider foarte patriot, a scris poezia “Tricolorul”, iar anul acesta fiind Anul Centenarului, consider că trebuie promovat și Coșbuc, nu doar Eminescu!
-
Ionita Rodica spune:
Mihai Eminescu este preferatul meu….. abia aștept sa vad Cârtisorul de anul viitor cu Versuri de Eminescu
-
Luiza Ion spune:
Mihnea Gheorghiu
“Anna-Mad…recunosc acest mineral.
Acest fund de mare pe care stingeam visele fumate
Numele tau a fost strigat…la index te tin, amintire nebuna
Peisaj fara vina, fara miracol…singuratate!
Anna-Mad!
O indrazneala desprinsa de lucruri a fost ciclul acesta grav
Dorul de covarsitoarea noapte
Pe itinerar inflorit calatorea spre tarile tale viata mea toata
Intovarasind corabii ca o pasare alba a destinului
Cu plamanii goliti de sageata goanei,
Cu dintii inclestati de un singur gand,
Cu o perdea grea de uitare pe retina,
Inima mea se dilata ca de apropierea marilor lande la vraja ta uriasa, indepartata, Anna-Mad!
Pentru candorile tale se strangeau ca duhurile noptii, ca paianjenii grei toate viciile de pe continente, Anna-Mad!
Parul tau despletit era un oras pavoazat cu bandiere lungi negre si violete.
Pentru marile bolte ale ochilor tai vegetali,
Pentru padurile umede ale plamanilor tai,
Pentru stepele arse ale coapselor tale,
Anna-Mad, a trebuit sa dai seama!
Sunt…indragostitul algelor, Anna-Mad!
Iti spuneam atunci, sunt spargatorul de visuri…teme-te de mine!
Anna-Mad, toata viata ta vei pretui seara fada a intalnirilor noastre in nobilul oras
Langa casa calugaritelor ursuline.
O paliditate nefireasca staruia pretutindeni.
Degetele felinarelor invitau spre constelatii multe si reci.
La vantul tacut erau acoperisurile unui port cenusiu ale panzelor fara mari
Sub stele corabiile moarte semnalizau clatinitor,
Cufundare, cu o chemare sfasietoare de dragoste.
Cu o chemare apasatoare si sigura.
Langa marea catedrala un om pipaia flacara de-a lungul unei tigarete cenusii
Pentru bucuria aceasta ochii goi ai omului au ras simplu.
Anna-Mad, fumul acela de tabac era trist si pleoapele tale au tremurat inca odata.
Eram impresurati de sunetul clopotelor ca de o draperie grea, de nevazut, curse la raspantii
In orasul baronilor catele negre mai pandeau legende si lotusi.
Atunci acoperisurile deschideau pupile oblice peste oras, pe cand obloane galbene si verzi
Arborau o liniste lineara, vesnica.
Anna-Mad, zidurile cetatii oficiau o ceremonie ciudata pentru investiri si pentru…inima ta de peste mari
In seara aceea strazile au prevestit ochii tulburi de vagul nebuniei
Zabranicul fluturat si sfasietoarea lumina a nebuniei,
Am stiut atunci ca nu vei uita, Anna-Mad!
Ca nu vei putea niciodata uita cersetorul orb si dorul urias de moarte din orasul acela fara cantece.
Anna-Mad, ploile obosesc pana in fundul adancului
ma invaluie inca spaima landelor tale, lina
Langa inima ta ard stelele fratilor mei de pe campurile lumii
Langa inima nemiscata ard inca stelele fratilor mei cu o flacara veche, neispasita.
Pasii tai au rasarit langa radacinile care fumega.
Cat de ciudata prezenta ta intre viata si moarte, ce nesperat echinoctiu!
Ploile ratacesc peste noi treptat, mai adanc pentru ultima pace.
Somnul tau sub arcade si roze este nelinistea gradinii.
De undeva…umbre, animale suple ale trecutului incendiat.
Anna-Mad, ti-e inima bolnava de noptile tale straine
Ochii tai sunt un alfabet nou.
Anna-Mad, navigam cu panzele stranse spre cantecul singuratatii la trecute varste.
Astrii vegetali ai apelor nu te mai vor
Anotimpurile nu mai cad circular catre dorinta ta
Povestile rasaritene spun despre inflorirea lunara, despre marele lotus,
Nu esti nicaieri, Anna-Mad!
Si dansul orelor este trist
Atat de adanci apele acestea atat de reci
Orele tale in fluviul aprins sa le treci.
Atat de adanci, atat de reci aceste ape.
Orele tale, orele lungi, de stea, aproape.
Anna-Mad, diminetile te rascolesc intotdeauna
In diminetile acestea pe obrajii tai totul este nou, ca apele plopilor, albe sub vant,
dar de pe acum, iata, raceala a batut cu ciocanul in unghii.
In hrubele marine somnul usor o sa calce cu dansuri si tumbe.
Voi parasi muzica sangelui tau pentru orasul fluid si cetos.
Voi smulge din pupilele fantomei risipite ale iubirilor tale spre piscul moale al noroaielor de la fund
Vestea ceasului implacabil s-a strecurat ca un sfredel, ca un fum veninos cu psnici aparente, ca fumul unei rugaciuni negre
O evadare triumfala a marilor ape funerare din inima, apoi…
Ca un puls latent, padurile tacand
Ca o sarma ghimpata inconjoara undele mortii
Dorinta aceasta mi-a ramas ca o imputare grea, ca o ceata
Indoielile care revin…
Indoielile care revin sunt soparle in logica aceasta a nebuniei si a diversitatii
Cu fiecare peisaj descompus, cu fiecare copac, noaptea albastra si neagra patrunde uitarea,ca oceanul
Se pregateste undeva o ardere violenta, cu chipuri prelungi, transparente, vii,
ca pentru o viata viitoare.
Zadarnica orice rezistenta a destinului…idilele nemuritoare incep abia aici.
Pleoapele sunt aripi de fluture langa sticla lampii
Somnul ondulat sub alge cunoaste voluptatea golului dintre static si dinamic
Eu si tu.
Ma bantuie amintirea acestei poetice perechi de cuvinte.
Acolo, sus, calatorea incendiar nisipul de amurg al orasului
Cantece, corabii multe, milioane de tone, marfuri si combustibil
Sa dorm! Sa dorm somnul de siliciu al marilor calatori.
Acum recunosc acest mineral Anna-Mad!”
Romeo T. spune:
15 February 2018 | 9:49 am
Mihai Eminescu