Scris de Andreea Chebac • 26 October 2011 • in categoria Concursuri
Curtea Veche Publishing, alături de Ambasada Spaniei şi Institutul Cervantes, vă oferă patru volume reprezentative ale unor autori spanioli de renume: „Creionul tâmplarului” de Manuel Rivas, „Voinţa şi norocul” de Carlos Fuentes, „Nimfa nestatornică” de Guillermo Cabrera Infante şi „Căzuţi din cer” de Ray Loriga.
Cărțile fac parte dintr-o campanie dedicată redescoperirii literaturii spaniole, campanie care își propune să vă facă să gustați din creațiile literare iberice.
Dacă aveți poftă să vă delectați cu povești pasionale și destine înflăcărate, vă invităm să ne spuneți în comentarii ce vă sugerează vouă sloganul campaniei: „Literatura contemporană urmează calea clasică: scrie acum, apoi aşteaptă”.
Concursul va dura o săptămână, până pe 2 noiembrie. Mult succes!
LE: Câștigătoarea este Dana. Felicitări!
Cand am citit sloganul campaniei m-am gandit imediat la autorii pe care i-am citit in liceu,ale caror carti am fost obligati sa le citim,deoarece reprezinta patrimoniul nostru literar,dar care la vremea lor,la vremea in care autorii inca traiau, cartile lor erau considerate niste blasfemii ori nu erau cunoscute publicului larg.
Raportand la autorii contemporani,ma gandesc ca inca nu apreciem valoarea lor asa cum ar trebui acum si poate copii nostri le vor studia la scoala.
Ar fi bine daca i-am descoperi cat inca sunt in viata.
Nu lasa pe maine ce poti face azi! Pentru ca talentul e ca un izvor subtirel de munte: trebuie sa-i sapi calea in piatra si sa-l captezi cu multa osteneala.
Totul este sa ai curaj sa incepi.
“Sa indraznesti, acesta este pretul progresului” spunea Victor Hugo, iar eu sunt de aceeasi parere…..
Oricat te-ai stradui, de cele mai multe ori recunoasterea vine dupa ce tu nu mai esti printre cei vii! fie ca e vorba despre un singur tablou vandut in timpul vietii, despre o viata traita in mizerie sau despre o minunata carte scrisa cu multe sacrificii, tu nu vei afla niciodata cat esti (sau nu…) de apreciat (si cred lucrul asta te macina rau de tot).
Sau, cu alte cuvinte, poti astepta moartea ca sa te imbogatesti:)
Sloganul campaniei imi aduce aminte de ce imi spunea profesoara mea de engleza (D-zeu s-o odihneasca): “Scriitorii avangardisti de pe vremea mea, sunt clasici pentru tine”. Este nevoie de timp pentru ca lucrurile sa se sedimenteze si sa capete valoare.
Timpul, ca in orice alt gen al artei, are un caracter important, dar nu determinativ. Desi scriitorii contemporani (in aparenta) nu tin cont de cursul istoriei ce va urma, cred ca fiecare ar dori ca numele sau sa dea numele unei perioade literare sau a unei miscari literare.
Ce-i drept, unele adevaruri, mesaje transmise de autori de texte nu pot fi receptate, intelese de public la momentul publicarii acestora. Din nou timpul, mai bine zis, evolutia omenirii in calea istoriei faciliteaza intelegerea acestora. As putea exemplifica cu textele de SF de altadata ale lui Ray Bradbery, Jules Verne, J. Swift, carti care ne descriu realitati palpabile din jurul nostru. De aceea, oricat ar fi scriitorii de moderni, postmoderni, post-postmoderni, toti urmeaza un tipar clasic.
Calea clasică (“scrie acum, apoi aşteaptă”) este nemărginit mai plină de nuanţe decât calea propusă de scrierile moderne de tip “bestseller instant”. Trăim prea repede, pe principiul fast-food, fast-faith, fast-everything, şi avem nevoie de o (re)întoarcere la rădăcini.
O carte bună seamănă, întrucâtva, cu un vin vechi…Pe măsură ce trece timpul, valoarea-i sporește. Actuală sau nu, recunoașterea există atunci când vorbim despre ”comori”. Gustul se educă, generațiile se transformă permanent, însă capodoperele nu mor niciodată. Am o tolbă plină cu exemple în acest sens:-)
Scrie acum, apoi asteapta recunoasterea talentului tau.Ea poate veni imediat, mai tarziu sau…niciodata.Cati dintre noi au citit Blecher, inainte ca opera lui sa intre in programa scolara?Eu trebuie sa recunosc ca l-am descoperit tarziu.
„Literatura contemporană urmează calea clasică: scrie acum, apoi aşteaptă”.
Așa cum au pățit și actualii „mari clasici„ ai literaturii, asta li se întâmplă și autorilor contemporani. Prin faptul că ei aduc ceva nou, de cele mai multe ori dureros de realist, nu este acceptat de mulțime. E greu să creezi ceva nou, original și e dificil să nu fii permanent comparat cu predecesorii tăi.
Însă prin faptul că aduci ceva nou, atragi și alți autori (mai noi, mai tineri) în stil, iar ei vor încerca să imite, conștient sau nu. Acești epigoni mediatizează în cele din urmă noul stil și-l fac cunoscut.
Finalmente, e nevoie de răbdare.
Daca ai idei bune de scris, nu ezita sa le pui pe foaie [sau in Word] atunci, pe moment. Apoi ce sa faci altceva decat sa astepti…sa afle lumea de tine. Pe atunci asteptai mult, acum iti faci un blog. Poate o sa revenim la carti, sau asteptam sa devina blogul o carte demna de printat :))
„Literatura contemporană urmează calea clasică: scrie acum, apoi aşteaptă”.
Universul literar este alcătuit din lucrări clasice, lucrări contemporane de impact imediat și lucrări contemporane care așteaptă recunoștere. Deși tipologii sunt multe, putem să facem un compromis și să le aliniem în sensul temporalității lor.
Să scrii azi și să aștepți recunoașterea de mâine însemnă să fi înzestrat cu aceea răbdare pe care o au doar artiștii. Așteptarea de a vedea cum opera ta crește poate echivala poate doar cu așteptarea pe care un părinte o are față de propriul copil. Îl vede cum crește încet dar poate nu va apuca niciodată să îl vadă la maturitatea sa deplină. Dar și aceasta este doar o comparație!
Timpul da valoarea operelor. Asa cum si oamenii devin mai intelepti o data cu timpul si cartile devin mai apreciate.
Calea fireasca a remarcarii in domeniul literar este urmata in timp. Putine dintre scriiturile publicate cunosc succese rasunatoare, “peste noapte”, devenind best-seller-uri, dar si mai putine sunt destul de puternice sa reziste valtorii noului val. Totusi, aproape orice creatie literara de o minima valoare poate deveni cunoscuta sau chiar piatra de temelie, in urma unor imprejurari favorabile. Operelor nu le ramane decat sa supravietuiasca fizic scurgerii timpului si sa astepte ocazia prielnica pentru a atinge culmile recunoasterii publice.
Clasicismul nu poate fi constatat decat dupa consumarea curentului care la vremea sa a fost avangardist. Niciun clasicist nu a avut habar de faptul ca este clasicist.
Acum, considerand clasicismul consumat – nu mai dam importanta scrierilor contemporane, datorita impresiei ca tot ceea ce a trebuit sa se spuna, s-a spus. Urmand calea clasica, nu faci altceva decat sa astepti pana sa ajungi si tu la randul tau – clasic. Nu un clasic nominal, ci un clasic temporal.
Aceasta asteptare poate fi pana inainte de moarte, ori dupa ea. Moartea mareste valoarea omului, nu valoarea efectiva – ci cea aparenta. Adica – nimeni nu se mai teme de el.
Sloganul imi sugereaza ca literatura contemporana sfideaza evolutia lumii, pastrandu-si calea clasica intr-un mod inadecvat secolului vitezei in care traim. Ea vizeaza aspectele literaturii clasice, acelea de a deveni modele sau de a se apropia de perfectiune si de a capata in timp o imensa valoare.
Prezentul este ceva foarte abstract si foarte scurt…prezentul trece. Timpul va alege ce apartine de prezent, fie ca prezentul este unul trecut sau unul viitor. Peste 100 de ani nu va zice nimeni ca se afla in viitor, ci va zice ca se afla in prezent…prezentul lor. Cartile bune sunt sortate in biblioteca timpului, iar cele care nu ajung pe raftul de sus sunt uitate. “…scrie acum, apoi asteapta” sa vezi unde va decide timpul sa iti plaseze cartea in biblioteca sa :).
Inseamna ca literatura scrisa acum va fi citita si apreciata de nepotii mei.
Cred ca asa ne-am nascut cu ideea ca trebuie sa citim literatura din trecut. N-am fost invatati sa apreciem autorii contemporani. Daca ne gandim nici in scoala nu prea se studiaza contemporani.
Copyright ©2011 Bookblog.ro
Rux spune:
26 October 2011 | 7:52 pm
„Literatura contemporană urmează calea clasică: scrie acum, apoi aşteaptă”.
Literatura clasica a fost candva contemporana, nerecunoscuta, neapreciata… Cu timpul a fost descoperita, inteleasa, apreciata si si-a gasit locul meritat in suflet si in biblioteca… La fel si acum, se scriu carti bune dar va trece ceva timp pana sa fie descoperite si sa devina… litaratura clasica de referinta.