- 21 May 2018
- Moisei Corina
- Lit. contemporana
- Humanitas
- Jeanette Winterson
Îndoiala noastră cea de toate zilele
Titlu: O paranteză în timp
Autor: Jeanette Winterson
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2016
Traducere: Vali Florescu
Numar pagini: 248
ISBN: 978-606-779-095-5
Autor: Jeanette Winterson
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2016
Traducere: Vali Florescu
Numar pagini: 248
ISBN: 978-606-779-095-5
A fost odată ca niciodată. Aşa sună începutul oricărei poveşti. Cu asta ne alimentau bunicii noştri şi mamele. Fiecare noapte cobora ca la comandă odată cu rostirea acestor magice cuvinte. Şi chiar dacă creştem nu scăpăm atât de uşor de ele. Le căutăm ascunse în filele romanelor adulte, în zâmbetele oamenilor cu care împărţim zile şi nopţi, în braţele sufletelor pereche. Şi căutarea noastră uneori se termină cu eşec, alteori cu o deosebită fericire. În cazul meu, aceasta a apărut simultan cu lecturarea volumului O paranteză în timp, semnat de către talentata autoare britanică Jeanette Winterson şi lansat de editura Humanitas, în Seria Hogarth Shakespeare. Sus-numita colecţie nu îmi era străină, căci începusem să o descopăr cu uluitoarea poveste a lui Shylock. Dacă acolo era vorba de o reinterpretare a piesei Neguţătorul din Veneţia, în cazul lucrării O paranteză în timp, aceasta este o redistribuţie modernă a piesei marelui geniu, Poveste de iarnă. [Citeste tot Articolul]
Despre tatuaje emoționale
Titlu: Scris pe trup
Autor: Jeanette Winterson
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2017
Traducere: Vali Florescu
Numar pagini: 255
ISBN: 978-606-779-151-8
Autor: Jeanette Winterson
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2017
Traducere: Vali Florescu
Numar pagini: 255
ISBN: 978-606-779-151-8
Știu cum îți scapă din coc șuvițele și cum îți ating umerii în lumină. Îți cunosc albul ca de calciu al pomeților. Îți cunosc bărbia ascuțită ca o armă. Ți-am ținut capul în mâini, dar pe tine nu te-am ținut niciodată. În spațiile tale, în spiritul tău, în electronii vieții tale. Explorează-mă, mi-ai spus, și eu mi-am adunat frânghiile, termosurile și hărțile, crezând c-am să mă-ntorc curând. Am plonjat în adâncul tău și nu mai găsesc drumul spre ieșire. Uneori cred că am ajuns la lumină, că mă vei arunca afară ca balena pe Iona, însă apoi dau un colț și mă recunosc iar. Mă văd pe mine în textura pielii tale, trăind în osatura ta, plutind prin cavitățile ce decorează pereții oricărui chirurg. Așa te cunosc. Ești ceea ce cunosc. [Citeste tot Articolul]