Cevengur
Scris de Jen • 28 April 2007 • in categoria Comedie/Satira, Oana Mezanote
Autor: Andrei Platonov
Rating: 
"Un bolşevic intelectual. Asta e o specie rară. Nu-l omorâţi."
Detaşându-se de tragismul rus, de tonul grav, profund dostoievskian, de realismul frizând naturalismul, realul, de mistică şi de lirism, ironia lui Platonov e uluitoare, revigorantă, un suflu proaspăt, tânăr în împovăratul, încercănatul "suflet rus".
Romanul Cevengur este un hohot de râs, în care, însă, surâsul farsei capătă un contur amar iar hohotul încremeneşte în rictus grotesc. Rusia anilor 1921-1922, în zorii comunismului, se confrunta cu o reala criză economică. Pe vremea aceea, Andrei Platonov, tânăr jurnalist, a comentat evenimentele, care probabil, au constituit sursa sa de inspiraţie pentru Cevengur.
Cevengur este un oraş imaginar, un fel de oraş-stat, unde se pun bazele comunismului, ca intr-o utopie medievală, un experiment în sensul tuturor utopiilor comuniste. Stilul pamfletar o transformă, însă, într-o "antiutopie"cum spunea Ion Ianoşi.
Nu o sa mă refer aici la şirul lung al utopiilor din istoria literaturii, deşi se disting o mulţime de aspecte similare cu acestea: în experimentul Cevengur nimeni nu trebuie să muncească, numai soarele are aceasta îndatorire, aluzie la utopia lui Tomasso Campanella, La Citt� del Sole, burghezia trebuie ucisă, dar trebuie folosite casele lor luxoase, toţi oamenii sunt egali, dar proletarii sunt mai egali decât alţii, se formează o adevărată comunitate hippie-bolşevică, oamenii hrănindu-se numai cu ceea ce le oferă natura (profund ecologişti) şi practică dragostea liberă, dar adevărata hrană este cea a ideilor, mai degrabă a ideologiilor. Întrebare cheie care disturbă pacea satului este "Cum sa construim comunismul?".
Nu lipsesc cavalerii rătăcitori, justiţiarii, căutătorii dreptăţii, un fel de Don Quijote şi Sancho Panza în variantă comunistă: Alexandr Dvanov şi Kopionkin cu calul său, "Forţa Proletară". Alexandr Dvanov este "bolşevicul intelectual", aşa cum îl numeşte un căpitan al Armatei Albe, undeva la începutul romanului. Suntem avertizaţi, aşadar de la început, asupra naturii personajului principal, animat de idealuri înalte, recunoscut de membrii comunităţii Cevengur ca unul dintre ideologii mişcării.
Fiecare carte are un gust al ei propriu, simţit cu alt fel de papile decât cele gustative. Cevengur e ca o duşcă de votcă pe stomacul gol, în cetatea Soarelui din maica Rusia, în care proletariatul este singura condiţie socială a omului, în care munca este o rămăşiţă abjectă a putredei societăţi capitaliste. Nu vad un moment mai potrivit să citiţi această carte decât în apropierea minunatei zile de 1 mai. Efectul o să fie amplificat! Aşadar, sărbătoriţi ziua muncii prin".LECTURÄ‚!
O recenzie de: Oana Mezanote
Citeste cele 9 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Martin spune:
Da, e de citit. Cred totuşi că se vor uita degeaba după coperta asta în librării – pare o ediţie sârbească, după modul în care e scris titlul (dacă ar fi fost “c” simplu s-ar fi citit “ţ”). Sau cehească, nu ştiu…
Oricum, nu e nici comedie, nici satiră (deşi are foarte multe “înţepături”), nici antiutopie. Este un roman politic în care este surprinsă condiţia “ultimului om” în varianta de stânga. Are şi o valoare literară foarte mare, Platonov fiind un stilist aparte. -
Liliana spune:
Cand citesti prima data romanul este impresionant, intr-adevar, stilul este uimitor iar senzatia pe care ti-o lasa este de halucinatie si consternare. Insa, daca aveti norocul sa cunoasteti limba rusa, atunci neaparat cititi-l in original ! E fantastic! Andrei Platonov este nu numai un mare stilist, dar revolutioneaza pur si simplu limba naturala. P.S. Nu imi explic de ce au scris titlul asa, si nu ca in editia din 2000 – Cevengur pur si simplu…
-
eugen spune:
Cred ca diversele opinii asupra clasificarii cartii, arata tocmai faptul ca poate fi incadrata, dupa cum o recepteaza fiecare, in mod subiectiv.
Eu zic ca e si comedie si ironie si parodie si absurd, totul in sos politic.
Poate recenzia trebuia sa dea un citat, chiar scurt, ca cei care nu au citit cartea sa fie mai atrasi de a o citi, mai ales ca autorul e necunoscut la noi, si mai e si rus.
E de apreciat faptul ca autorul a sesizat cat de absurd e comunismul, inca de la inceputurile lui, cu mult inaintea autorului Fermei animalelor,in timp ce nici azi, multi oameni de cultura (in special din Occident) nu pricep esenta lui malefica. -
Liliana spune:
Am impresia ca multa lume traieste cu ideea gresita cu primul – sau printre primii care au sesizat caracterul antiutopic al Planului comunist ar fi fost George Orwell. Nimic mai gresit. Esenta antiutopica a dorintei de a face bine prin suprimarea libertatii apare la Dostoievski in legenda Marelui Inchizitor din Fratii Karamazov. Prima antiutopie considerata ca atare este Noi a lui Zamiatin si nu se referea la Uniunea Sovietica care la data cand aparea cartea era in faza de proiect, ci la Anglia. Daca le veti citi in paralel – Noi si 1984 al lui Orwell – veti avea o surpriza. Pentru ca al doilea este in mod evident inspirat puternic din primul, numai ca se aplica la personaje identificabile istoric – Stalin. De aceea cred ca trebuie precizat ca cei care au descoperit natura diabolica a dorintei de a face bine universal cu orice pret sunt aceeasi care au si incercat sa transpuna aceasta ambitie orgolioasa in realitate. Si multi apartin culturii ruse. Contributia lor este importanta nu pentru ca au demonizat un singur sistem – cel comunist – ci pentru ca au evidentiat eroarea filozofica fundamentala din spatele ORICARUI Plan de a institui o Epoca de Aur.
-
Nikko spune:
Tocmai am cumparat cartea, editia din 1990 de la Cartea Romaneasca, am dat pe ea 1 leu. Mi-a recomandat-o buchinistul care are vreo 3 cutii cu carti mai vechi la 1 leu bucata si era si “Cevengur” printre ele. Dupa ce am citit si recenzia aceasta, cred ca n-am sa regret leul dat pe ea…
-
dragos c spune:
cartea este o capodoperă, păcat că recenzia e atât de superficială. cartea este mai mult decât utopia din partea a doua, e o carte despre tragedia existenţei. evident că are şi ironie, dar nefiind o carte uşoară – care capodoperă este? – nu are succesul lui bulgakov, cu motanii lui.
-
Voica spune:
De fapt,fiecare intelege ce si cat poate,depinde si cat ori si ce vrea.Poate fi si un roman bun daca esti cat de cat initiat in specificul cultural al poporului rus din acea vreme,dar poate spune multe si despre dificultatile oricarui inceput,mai ales atunci cand drumul este virgin sau prea putin batatorit.iar oameni priceputi,de la inceput,de unde sa iei ?
Martin spune:
28 April 2007 | 5:28 pm
Sărmanul Platonov… Dacă atât s-a priceput din cartea sa, cu nimic nu s-au ales cititorii. Şi l-aţi mai pus şi la categoria “comedie”. E sinistru gestul.
Când dai informaţii despre o carte spui şi editura la care a apărut, anul şi poate chiar numărul de pagini şi preţul.