“Literatura este mistificare”
Despre filosofie şi literatură cu Iris Murdoch.
O recenzie la Clopotul puteţi citi aici.
Omul cu bandura
Bandura este instrumentul naţional al ucrainenilor. La bandură se cântă de vreo mie cinci sute de ani. Catedrala Sfânta Sofia din Kiev (Kyievo-Pechers"™ka lavra) există de vreo mie de ani. Lângă această catedrală, cântă la bandură, de cine ştie când, în fiecare zi, iarnă-vară, omul fără nume din filmul de mai jos. Lângă om stau înşirate cărţile lui Taras Şevcenko, poetul naţional ucrainean. Şi chiar acum cântă "Ridna mate moya""
Meeting Samuel Beckett
Brian Breathnach vorbeşte despre întîlnirea sa cu Samuel Beckett şi impresia puternică pe care i-a făcut-o scriitorul. Vizionare plăcută!
Le Clezio – Premiul Nobel pentru literatură 2008
Pentru că Premiul Nobel pentru literatură pe 2008 este un subiect recent şi destul de controversat, vă invităm să vedeţi un fragment din documentarul BBC, în care Le Clezio vorbeşte despre scris şi lucrurile importante pentru un scriitor. Vizionare plăcută!
Anticariate şi librării în Vientiane, Laos
În primele mele două călătorii în Laos am folosit excelentul ghid de călătorie semnat de Joe Cummings, dar, în cea de-a treia aventură în Laos, care a avut loc în Februarie 2009, nu am mai avut nevoie de el. De ce? Poate pentru că Vientiane, capitala Laosului, este prea mică pentru a avea nevoie de un ghid la a treia călătorie. Dar, poate că vizitasem deja toate punctele turistice importante şi eram în căutarea unei experienţe diferite.
Acest ceva diferit pe care îl căutam s-a transformat într-o "vânătoare" de anticariate şi librării pe străduţele capitalei Laoţiene. Aşadar, primul anticariat pe care l-am găsit, purtând denumirea de Bookshop, a fost pe strada care ducea spre stupa That Dam. Aici, spre marea mea surprindere, în interiorul unei încăperi aerisite de un ventilator montat în tavan, am găsit, pe rafturile prăfuite, un dicţionar englez român!
Continuându-mi plimbarea pe jos, am dat de libraria Monument Books, poate unica librărie din întraga capitală. Având o gamă variată de cărţi despre Laos şi Asia de Sud-Est, Monument Books se laudă cu 4.000 de titluri diferite pe stoc. La răcoarea oferită de aerul conditionat, am răsfoit şi eu câteva titluri din miile puse la dispoziţia cititorului. Interesant de menţionat este faptul că o bună parte dintre cărţile, revistele şi ziarele puse la vânzare în această librările erau în limba franceză. Un iz de dominaţie colonială încă se mai simte pe străzile capitalei Laoţiene! [Citeste tot Articolul]
Căutându-l pe Ion D. Sîrbu - episodul I
Locul faptei: Pentru cei pragmatici, trebuie spus, á la Wikipedia, că Petrila este un orăşel din sud-estul judeţului Hunedoara, la doi paşi de Petroşani, micuţ (dar nu cochet), a cărei activitate principală era exploatarea de cărbune. Pentru amatorii de comparaţii, am putea adăuga că întreaga suflare a Petrilei ar putea încăpea, fără să-şi dea coate, pe un stadion precum Ghencea. Asemenea referinţe sunt însă lipsite de sens. Petrila nu poate fi cunoscută de departe (de altfel, Petrila nu poate fi cunoscută nici de aproape). La intrarea în Petrila, laşi orice speranţă şi renunţi la ideea de "periferie", devenită brusc caducă.

A spune "sunt la Petrila" (asta incluzând bucuria că ştii deja replica interlocutorului tău: "da"™ unde e Petrila?") este, în fapt, o aberaţie semantică. Nu poţi spune "mă duc până LA Petrila", "mă îndrept CÄ‚TRE Petrila", "mi-am mâncat tinereţea ÎN Petrila" decât cu riscul unei grave imprecizii. "Europa este un biet continent, Petrila e o lume" şi din această cauză Petrila pare a avea un timp care nu se măsoară în ore şi minute, un spaţiu propriu (în care referinţele de tip "la sud, masivul Parâng; la nord, vârful lui Pătru" sunt ineficiente) şi un ritm de existenţă greu de cuantificat. Iată de ce limba română, pentru a putea defini Petrila, ne-a dăruit prepoziţia "întru". Pe care o putem ascuţi, la nevoie, cu straniile "subspre" sau "prinspre".
Petrila este atat de gri, încat fotografiile în alb-negru par pleonasme.
[Citeste tot Articolul]





