Citate – Iubire etc.
"Ne-am cunoscut, ne-am indragostit, ne-am casatorit. Am facut greseala sa cred ca lucrurile se incheiasera aici, can:d ele abia incepeau. Banuiesc ca e o greseala pe care multi o fac. Vedem prea multe filme, citim prea multe carti, credem prea mult in ce ne-au spus parintii. "
"Cu cateva zile in urma citeam o carte - scrisa de o femeie - in care se spune, la un moment dat, ceva de genul [...]: orice relatie contine in ea stafiile sau umbrele tuturor celorlalte relatii. Ale alternativelor abandonate, ale optiunilor uitate, ale vietilor pe care ai fi putut sa le traiesti, dar nu le-ai trait. Mi s-a parut enorm de consolant, pentru ca era adevarat si, in acelasi timp, enorm de tulburator."
"Poate chiar asta mi-am dorit. Dar viata nu te lasa sa scapi, asa-i? Nu poti lasa viata asa cum lasi o carte din mana."
"Vreau genul de barbat care, cand il cunosti mai bine, sa se dovedeasca a fi exact asa cum ai crezut ca va fi atunci cand l-ai cunoscut. Vreau genul de barbat care suna cand a promis ca suna si care vine acasa cand a promis ca vine acasa. Vreau genul de barbat care e multumit cu genul de barbat care e. Vreau genul de barbat care sa vrea genul meu de femeie care sunt. Nu s-ar zice ca cer prea mult, nu? Ei bine, prietena mea Marcelle zice ca vreau luna de pe cer, plus stelele toate."
"Iti organizezi casnicia, iti protejezi copiii, iti administrezi iubirea, iti traiesti viata. Si, uneori, te opresti si te intrebi daca toate sunt adevarate. Oare iti traiesti viata sau te traieste ea pe tine?"
"Am spus ca ceea ce descoperi nu este neaparat ceea ce doresti. Haideti sa luam iubirea. Nu e asa cum am crezut ca va fi. Suntem de acord? Mai frumoasa, mai urata, mai lunga, mai scurta, supraestimata, subestimata, dar nu asa cum am crezut. In plus, e diferita pentru persoane diferite. Si e un lucru pe care il invatam incet: cum e iubirea pentru fiecare dintre noi. Cata avem in noi. La ce suntem dispusi sa renuntam in schimbul ei. Cum face de supravietuieste. Cum moare. Pe vremuri, Oliver avea o teorie: iubire etc. Cu alte cuvinte, lumea se imparte in oameni pentru care iubirea este totul, iar restul existentei este un simplu "etc.", si oameni care nu pun destul pret pe iubire si pentru care partea cea mai incitanta a existentei consta in "etc."."
"La inceput, iti spui: cand o sa fiu mare, o sa iubesc pe cineva si sper sa iasa bine, dar, daca nu, o sa ma indragostesc de altcineva si, daca iese prost, o sa ma indragostesc de altcineva. Presupunand, mereu, ca gasesti persoanele cu pricina si ca ele te vor lasa sa le iubesti. Preci de la premisa ca iubirea, sau capacitatea de a iubi, va fi vesnic acolo, in asteptare. Numai ca eu nu cred ca iubirea - si viata - arata asa."
Julian Barnes - Iubire etc.
O carte care nu iti da batai de cap si care nu te pune sa raspunzi la intrebari existentiale, dar o carte amuzanta si pe care o citesti cu placere. Ah, nu faceti ca mine, ci incepeti cum se cuvine, cu prima parte a povestii, cea din Trois :)
- 29 November 2007
- Andrei Rosca
Atata vreme cat erau acolo ma temeam mai putin
"Imi ramaneau doar cartile. De cand ma stiu, mi-a placut sa cumpar carti si sufeream ca niciodata n-aveam destui bani pentru asta. Cumparam chiar mai multe decat reuseam sa citesc. Imi ziceam ca intr-o zi voi gasi timp pentru fiecare.
In felul acesta, imi umplusem camera. Stateam dimineata sau seara in pat si ma uitam la cotoarele lor pe care le stiam pe dinafara. Pe unele nu apucasem sa le deschid niciodata. Pe altele le rasfoisem. Din altele citisem la intamplare cateva pagini sau cateva capitole. Si, in sfarsit, pe unele le citisem sau le citisem chiar de mai multe ori.
Dar mie imi erau toate dragi. Daca mi le-ar fi luat cineva, daca mi-ar fi facut curatenie in camera si ar fi scos cartile mi-ar fi fost ingrozitor de frig. Atata vreme cat erau acolo ma temeam mai putin. Imi dadeau un sentiment de liniste relativa, pe care nimeni n-ar fi reusit sa mi-l dea. Si pe masura ce relatiile mele cu lumea, in loc sa se clarifice, s-au incurcat si mai rau, cartile mi-au devenit si mai necesare."
Viata pe un peron, Octavian Paler.
Citate – Exuvii
Abia ieri am inceput sa citesc cartea, dar m-a cucerit inca de la prima fraza. Nu se citeste usor, nu e o carte de metrou, ci trebuie sa ii dedici intreaga ta atentie. Cu creionul in mana subliniez pasaj dupa pasaj, ma regasesc in fiecare propozitie, degetele mi se inclesteaza pe coperta si nu imi vine sa cred am norocul sa citesc o asemenea minunatie.
Ce vrei tu sa gasesti rasfoind a nu stiu cata oara aceleasi caiete vechi, desene uitate, fotografii puse in ordine cronologica, intr-un album la care te holbezi cu pasiunea si rabdarea de altadata pentru insectarele cu fluturi si coropisnite, cu libelule si gandaci cu corn?
Sunt punctul de intersectie in care starile trecute, apartinand unor corpuri ce nu mai exista, intalnesc cuvintele, limbajul cuiva care se-nvarte in jurul maturitatii, deloc convins, deloc decis. Sunt un fost copil, un ex-adolescent nenorocit, mi-e groaza de responsabilitati, incerc sa gasesc o solutie pentru ca totusi sa existe, cumva, o continuitate, o impacare, poate.
Toate simonele astea exista intr-un fel, sub alta forma poate, naiba stie, le simt, imi imprumuta senzatiile lor, mi-au lasat o uriasa mostenire si o gramada de datorii in acelasi timp. Cum sa se inteleaga, ma intreb, fetita baietoasa de la 4 ani cu momia de la 6 sau cu fetita ambitioasa de la 9 ani, tocilara de la 11 cu lenesa de la 16, slabanoaga de la 15 cu grasana de la 17, anemica de la 19 cu vitala de la 21, urata de la 10 cu frumusica de la 13, visatoarea de la 16 cu proasta de la 15, eleva cu profesoara, fecioara cu femeia, indrazneata cu timida, revoltata cu fricoasa, isteata nesuferita cu incrancenata si confuza pe care acum le pretuiesc mai mult, alintata cu severa aia taioasa, si tot asa. Mezaliante, compromisuri, negocieri...
Dar cu mine e altfel, e cu totul altfel. N-am ce sa unific. Nu sunt doar doi. Ele-eu-multele se uita unele la altele, se vad unele pe altele, se aud unele pe altele, se gandesc unele la altele si nu se cunosc, nu se cunosc.
La inceput n-a fost cuvantul. La inceput a fost... o carticica de pudra. Chiar asa. Nici nu stiam pe atunci ce rost au obiectele alea ca niste caramizi de carton din biblioteca. Nu-i intelegeam pe mama si pe tata, care se transformau in reptile nemiscate, impaiate, miscandu-si doar ochii dintr-o parte in alta deasupra obiectului hartios fara sa le mai pese de mine.
Simona Popescu - Exuvii
Citate – Bastarda Istanbulului
Prin konak-ul familiei Kazanci se perindasera generatii intregi de pisici, ca si de oameni: toate fusesera iubite si, fara exceptie, toate murisera de batranete, spre deosebire de oameni. Cu toate ca fiecare pisica isi pastrase caracterul sau distinct, doua gene competitoare predominau, in mare, ce proveneau de la o persana alba, cu blana lunga si nasul turtit pe care Petite-Ma o adusese cu ea cand se maritase, pe la sfarsitul anilo '20 ("probabil ca pisica asta e toata zestrea ei", isi bateau joc de ea femeile din vecini). Pe de alta parte, era gena "maidaneza" ce provenea de la o pisica neidentificata, dar aparent maro deschis, cu care persana alba reusise sa se imperecheze intr-una din escapadele ei. Generatie dupa generatie, de parca ar fi facut cu randul, una din cele doua trasaturi genetice prima la locuitorii felini nascuti sub acel acoperis. Dupa un timp, membrii familiei Kazanci incetasera sa-si mai bata capul sa gaseasca nume diferite pentru fiecare in parte, luandu-se in schimb dupa genealogia felinelor. Daca pisoiul arata ca un descendent al ramurii artistocratice, alb, cu blana lunga si nas turtit, il numeau pe rand Pasa Intaiul, Pasa al Doilea, Pasa al Treilea... daca dacea parte din ramura pisciii maidaneze, il strigau Sultan - un nume net superior, ce semnala credinta ca piscile maidaneze erau spirite libere care erau in stare sa se descurce singure si nu trebuia sa se dea bine pe langa nimeni.
café Kundera era o cafenea micuta, situata pe o strada ingusta si sinuoasa din partea europeana a Istanbulului. Era singurul bistro din oras unde nu-ti consumai energia facand conversatie si nu le dadeai bacsis chelnerilor ca sa te trateze prost. Cum si de ce ajunsese sa poarte numele faimosului scriitor, nimeni nu stia cu siguranta - o ignoranta amplificata de faptul ca nu exista nimic, literalmente, nimic, in acest loc care sa aminteasca fie de Milan Kundera, fie de vreunul din romanele sale.
Istanbulul eu un potpuriu de zece milioane de vieti. O carte deschisa, cu zece milioane de povesti invalmasite. Istanbulul se trezeste din somnul sau agitat, gata pentru haosul orei de varf. Din momentul asta sun prea multe rugaciuni de implinit, prea multe blasfemii de notat si prea multi pacatosi, dar si prea multi nevinovati la care trebuie sa veghezi.
In Istanbul e deja dimineata.
Chiar in clipa aia briza isi schimba directia si Armanoush prinse mirosul intepator al marii. Orasul era un amestec de arome, unele puternice si rancede, altele dulci si imbietoare. Aproape fiecare miros ii amintea lui Armanoush de un fel de mancare, in asemenea masura incat incepu sa perceapa Istanbulul ca pe ceva comestibil. Se afla aici de opt zile si cu cat statea mai mult, cu atat Istanbulul i se parea mai straniu si cu mai multe fete. Poate se obisnuia cu faptul ca era o straina in acest oras, daca nu se obisnuia cu orasul in sine.
Elif Shafak - Bastarda istanbulului
Este o carte pe care am citit-o cu zambetul pe buze de la inceput pana la sfarsit. Am facut o calatorie virtuala in Istanbul si m-am indragostit de multe dintre personajele acestei carti. S-a vorbit mult despre ea, dar pe buna dreptate: cartea asta chiar merita citita.
Citate – High Fidelity
Last night I reorganized my record collection; I often to this at periods of emotional stress. [...] When Laura was here I had the record arranged alphabetically; before that I had them filled chronological order, beginning with Robert Johnson, and ending with, I don't know, Wham!, or somebody African, or whatever else I was listening to when Laura and I met. Tonight, though, I fancy something different, so I try to remember to order I bought them.
All my life I have wanted to go to be with - no, have a relationship with - a musician. I'd want her to write songs at home, and ask me what I thought of them, and maybe include one of our private jokes in the lyrics, and thank me in the sleeve notes, maybe even include a picture of me on the inside cover, in the background somewhere.
You know the worst thing about being rejected? The lack of control. If I could only control the when and how of being dumped by somebody, then it wouldn't seem as bad. But then, of course, it wouldn't be a rejection, would it? It would be by mutual consent.
Look at all the things that can go wrong for men. There's the nothing-happening-at-all problem, the too-much-happening-too-soon problem, the dismal-droop-after-a-promising-beginning problem; there's the size-doesn't-matter-except-in-my-case problem, the failing-to-deliver-the-goods problem... and what do women have to worry about? A handful of cellulite? Join the club. A spot of I-wonder-how-I-rank? Ditto.
Hold on. I want to try to explain this properly. OK. I thought that we were bound by one simple little cord, our relationship, and if I cut it, then that would be that. So I cut it, but that wasn't that. There wasn't just one cord, there were hundreds, thousands, everywhere I turned - Jo going quiet when I said we'd split up, and me feeling funny on your birthday, and me feeling funny... not during sex with Ray, but afterwards, and I felt sick when I played a tape you'd made me that was in the car, and I kept wondering how you were and... oh, millions of things. And then you were more upset than I thought you'd be, and that made it harder...
Nick Hornby - High Fidelity
Mi-a placut faptul ca nimic nu se intampla "ca la carte". Nu exista personaje sau intamplari iesite din comun; nu viseaza nimeni la lucruri imposibile. Intamplarile si personajele mi s-au parut a fi cat se poate de reale, de parca as fi stat cu o bere in fata ascultand un prieten povestindu-mi ce a mai facut in ultimul timp. Iar dupa ce am citit si A long way down [Turnul sinucigasilor, tradus in romana] pot sa spun ca Nick Hornby e unul dintre cei mai misto scriitori contemporani pe care i-am descoperit in ultimul timp.
Citate – Povestiri orientale
Discipolul sau Ling, ducand in spinare un sac ticsit de schite, mergea respectuos incovoiat, ca si cand ar fi dus in spinare bolta cerului. In mintea lui, sacul era plin de munti acoperiti cu zapada, de rauri curgand primavara si de chipul lunii stralucind in noptile de vara.
M-ai mintit, Wang-Fo, batrane impostor: lumea nu este altceva decat o ingramadire de pete confuze, manjite pe vid de un pictor zanatic, sterse mereu de lacrimile noastre.
Si sa mai zica niste idioti ca vremii noastre ii lipseste poezia. Ca si cand n-ar avea suprarealistii ei, profetii ei, vedetele de cinema si dictatorii! Crede-ma, Philip, daca ne lipseste ceva, ne lipsesc realitatile. Matasea e artificiala, mancarurile noastre atat de neplacut sintetice aduc cu umbrele acelea de alimente cu care sunt hranite mumiile, iar femeile, sterilizate impotriva nenorocirilor si a batranetii, au incetat sa mai existe cu adevarat. Doar in legendele tarilor pe jumatate barbare mai poti gasi fapturile bogate in lapte si in lacrimi a caror odrasla ai fi mandru sa poti fi...
Erau orele fierbinti cand oamenii, bine incuiati in casele lor, dorm, isi numara drahmele ori fac dragoste, in timp ce, afara, soarele e atotstapanitor.
Marguerite Yourcenar - Povestiri orientale
Ca tot e la moda sa faci recomandari estivale, ia, va recomand si eu carticica asta. Nu e lunga - are doar 10 povesti, dar o sa va poarte prin tari calde cu legende si eroi, cu nereide si pictori. Sigur o sa va placa!
Citate – Plansul lui Nietzsche
Cat am pierdut oare din viata, se intreba el, pur si simplu uitand sa privesc? Sau privind si nevazand?
Bertha este - cum sa spun? - presexuala, o femeie neimplinita, un copil care se zbate neajutorat intr-un trup de femeie.
Mie cuvantul "datorie" mi se pare greu si tiranic. Eu mi-am redus datoriile la una singura - aceea de a-mi pastra libertatea. Casatoria, simtul posesiei si gelozia, pe care le presupune, inrobesc spiritul. Ele nu ma vor domina niciodata. Sper, domnule doctor, ca va veni timpul cand nici barbatii, nici femeile nu vor mai fi tiranizati fiecare de slabiciunile celuilalt.
Stii, Josef, pentru fiecare femeie frumoasa exista cate un biet barbat care a obosit s-o mai reguleze.
- Asta-i partea cea mai proasta! Viata este un examen fara nici un raspun corect. Daca ar fi s-o iau de la capat, cred ca as face acelasi lucru, aceleasi greseli. Deunazi ma gandeam la un subiect bun pentru un roman. De-as putea scrie! Imagineaza-ti: un barbat de varsta mijlocie, care a dus o viata nesatisfacatoare, este abordat de un duh ce ii ofera sansa de a-si retrai viata, avand posibilitatea de a-si aminti complet viata anterioara. Bineinteles, acesta accepta fara sa pregete. Dar, spre uimirea si oroarea lui, se trezeste ducand o viata identica - facand aceleasi alegeri, aceleasi greseli, crezand in aceleasi false idealuri si aceiasi zei.
Frumusetea este un mister. Nu prea stiu cum sa vorbesc despre asta, dar o femeie care are o anumita combinatie de carne, sani, urechi, ochi mari si intunecati, nas, buze - mai ales buze - pur si simplu imi inspira veneratie. Suna stupid, dar cred, aproape, ca asemenea femei au puteri supraomenesti.
Irvin D. Yalom - Plansul lui Nietzsche
O alta carte care se inscrie la categoria fictiune de tip documentar. Personajele sunt reale, dar intamplarile atribuite lor tin de domeniul fictiunii. Mi-a placut mult cum se imbina filosofia cu psihologia si faptul ca nu e o carte pe care sa o citesti in timp ce faci alte zeci de activitati. O recomand tuturor celor care simt nevoia sa ia o pauza de la carti frumoase, dar fara substanta.