Carti si alte obsesii
Scris de bookblog.ro • 12 November 2007 • in categoria Carti si alte obsesii
Da, cu toţii avem obsesii,iubiri, pasiuni, mai mici sau mai mari, obsesii care ne urmăresc toată viaţa sau obsesii fugitive, care durează doar câteva clipe, cât să le simţi prezenţa. Nu ştiu dacă e o certitudine faptul că fiecare dintre noi are lucruri care îi plac atât de mult, încât ar face orice pentru ele, dar cu siguranţă dacă un om fără pasiuni nebune, fără obsesii, există cu adevărat, el trebuie să fie un om tare trist. Paradoxal, obsesiile se sting pe măsură ce se împlinesc. La fel cum dragostea, pe măsură ce se consumă, devine tot mai vagă şi conturul ei devine tot mai şters, dacă nu e mereu subliniat de dorinţe noi, de condimente personale. Cu toate că am citit cărţi ce tratau lucruri serioase, lucruri la care unii nu ar putea renunţa în veci, în toată fervoarea lor (de exemplu Noaptea, scrisă de laureatul premiului Nobel, Elie Wiesel, supravieţuitor al Holocaustului - care dovedea pe alocuri imposibilitatea de a ne desprinde de credinţa primordială şi de a renunţa la Divinitate, sub orice formă ar veni aceasta), vreau să subliniez importanţa de a nu aminti un titlu exact: îmi este teamă că în clipa în care aş pronunţa numele unei cărţi ce are legătura cu tema despre care tocmai scriu, aş spulbera frumuseţea temei şi misterul din jurul ei ar păli. Fie că vorbim despre o pasiune indusă de anumiţi factori (gen şcoală, familie), o pasiune înnăscută (alimentată de talent) sau o pasiune dobândită (doar din dorinţa noastră şi din iubirea faţă de ea), suntem nevoiţi să abordăm tema într-o manieră delicată. Dar destul cu generalizările! Voi face referire la mine: îmi plac (şi le voi enumera într-o ordine aleatorie) florile, prietenii, mierea de albine, ursuleţii de pluş, dar şi personajele din Shrek, hamburgerii de la Mc'Donalds, iubitul meu, familia mea, cărţile de basme din copilările, cărţile care au ceva de transmis, ceva de spus, bomboanele fructate, beţişoarele parfumate, turele de shopping iraţional, chestionarele auto, scanările inutile, dicţionarele complete şi prea răsfoite şi îndoite, limba engleză, profesorul de limbă engleză şi profesionalismul său, pozele vechi de tip vintage, campaniile electorale prost realizate de care râd tot timpul, desenul stângaci de pe flichart-ul din camera mea, agenda mea ce se vrea jurnal parţial, citatele pe care le tot notez în diverse locuri, de teamă să nu le uit, castanele coapte, dar şi cele verzi, când pică din copac, prognozele pentru vreme caldă, succesele înregistrate de campaniile umanitare, stelele, iarba, cerul înstelat, culorile calde, sms-urile şi multe altele. Cu toate astea, mă pierd în multitudinea de lucruri frumoase şi de elemente care mă fericesc nespus, şi nu ştiu ce să aleg. Şi totuşi, cel mai mult îmi place viaţa. Da, am o obsesie cel puţin nebună: aceea de a o trăi cum se cuvine, după legile bunului simţ, moral vorbind, dar şi după legile impuse de mine însămi. Din acest "tot", îmi place viaţa. Şi ştiu că merg cât de departe pot pentru a o păstra: o trăiesc. Sper doar că şi ea mă place pe mine şi va rămâne multă vreme în compania mea. Până una alta, eu vă las, că am de trăit!
Larisa Stefana Mihalache
pentru concursul Carti si alte obsesii