„Murim ascunzând în noi o comoară de amanţi şi triburi, gusturi pe care le-am înghiţit, trupuri în care ne-am scufundat şi-am înotat ca în nişte râuri de înţelepciune, firi în care ne-am urcat ca în nişte arbori, temeri în care ne-am ascuns ca în nişte peşteri. Vreau ca toate acestea să-mi fie înscrise pe trup când voi muri.[...] Suntem istorii comune, cronici comune. Nu suntem stăpâniţi de nimeni sau monogami în gesturile şi experienţele noastre. Tot ce mi-am dorit a fost să păşesc într-un asemenea ţinut lipsit de hărţi.” (M. Ondaatje)
[Citeste tot Articolul]
