Istoria din care nu învățăm nimic
Autor: Clara Uson
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2017
Traducere: Mariana Sipos
Numar pagini: 382
ISBN: 978-973-46-6375-0
Fiica Estului este o carte care se citește greu. Și nu din cauza unui stil narativ complicat sau al vreunei povești alambicate, ci pentru că transmite o emoție a cărei greutate și complexitate le resimți aproape fizic. Te face să îți pui tot felul de întrebări de la cele mai evidente (cum au fost posibile asemenea atrocități în plin secol al XX-lea, cum majoritatea dintre noi nu am știut sau am știut și am ignorat?) până la unele mai complexe (ce sunt popoarele? de ce o națiune poate distruge o alta, deși au trăit în armonie sute de ani? ce este libertatea, toleranța? cât de periculoasă și imprevizibilă poate fi natura umană?). Ca toate cărțile bune, Fiica Estului nu oferă răspunsuri, ci doar ne face să rafinăm întrebările, să reflectăm... și poate să învățăm ceva. [Citeste tot Articolul]
O altfel de scrisoare către tata
Autor: Héctor Abad Faciolince
Rating:
Editura: Curtea Veche Publishing
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Mariana Sipos
Numar pagini: 288
ISBN: 978-606-588-5
,,Tatăl meu se formase într-o școală nord-americană pragmatică (Universitatea din Minnesota), nu îl citise niciodată pe Marx şi îl confunda pe Hegel cu Engels.(…) La sfârşitul vieţii, ajunsese să spună că ideologia lui era un hibrid: creştin ca religie, datorită chipului amabil al lui Iisus şi evidentei sale înclinaţii pentru cei neajutoraţi, marxist în economie pentru că detesta exploatarea economică şi abuzurile infame ale capitaliştilor şi liberal în politică, pentru că nu suporta lipsa libertăţii şi dictaturile, nici măcar dictatura proletariatului. ’’ (p. 55)
Paradisul de după colţ
Autor: Mario Vargas Llosa
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2005
Traducere: Mariana Sipos
Numar pagini: 393
ISBN: 978-973-50-1085-2
Te poţi considera, mă gândesc, un autor cu "a" mare câtă vreme puţine lucruri de-a-ndoaselea (cum scormonim noi, ăştia cu recenziile) se pot spune despre cea mai slabă carte a ta. "Paradisul de după colţ", nimeni nu pare să aibă vreo îndoială, este un Llosa neconvingător faţă de cel pe care îl ştim vreun roman mai primăriu dintre acelea sobre şi ambiţioase - cum ar fi, de exemplu, "Războiul sfârşitului lumii". Este un Llosa căruia nu îi stă chiar minunat în hainele noii literaturi, obişnuită aceasta din urmă cu un cvasi-general "să luăm peste picior!". Cu toate acestea, Llosa eşuează cu graţie şi umor. Carlos Fuentes spunea undeva că "una din trăsăturile remarcabile ale creaţiei adevăratului limbaj latino-american este humorul", aş lua o oarecare distanţă faţă de acel "adevărat" limbaj, dar continuând, "pentru prima dată, cărţile noastre ştiu să râdă; încetează să mai fie sacre, recurg la parodie, la calamburul gigantic, la improvizaţia picarescă".