„Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență.”

Această „declarație” face parte din jurământul lui Hipocrate, jurământ care cuprinde îndatoririle morale ale unui medic în exercitarea profesiei sale. Însă de-a lungul veacurilor, medicina a făcut mai mult rău decât bine. Cunoscându-se foarte puțin despre anatomia umană, tratarea pacienților cuprindea un amestec periculos de tehnici barbare, substanțe dăunătoare, tradiție și influențe religioase.

În volumul lui Nathan Belofsky, Leacuri stranii, găsim cele mai năstrușnice leacuri ale civilizațiilor de-a lungul veacurilor. Începând cu egiptenii și grecii antici, parcugând perioada Evului Mediu și a Renașterii și ajungând până acum 100 de ani, vom fi martorii evoluției științei, a tehnologiei și a practicilor medicale.

Mai jos aveți un top 7 al celor mai bizare leacuri prezentate în carte:

7. Terapia cu urină
Până în epoca medievală, se credea că numai urina, putea cu adevărat să dezvăluie secretele corpului uman. În lumina soarelui, un medic examina o probă de urină și în funcție de culoare acesteia, de vânt, vreme și alinierea planetară stabiliea starea de sănătate a pacientului său.

6. Astrologia medicală
În epoca medievală târzie, astrologia, atât în teorie cât și în practică, se afla în programa școlilor medicale din Europa. Astrologia putea prezice foarte exact momentul în care un pacient trebuia tratat sau când ar trebui desfășurată o procedură. De exemplu, în data de 3 aprilie se trata cel mai bine migrena, iar în data de 11 aprilie orbirea.

 
5. Boala dragostei
În perioada medievală și renascentistă femeile au fost adorate, dar de asemenea erau considerate a fi ispite pentru bărbați. A fost o perioadă în care oamenii erau acuzați de desfrânare și erau pedepsiți pentru păcatele trupești. Bernard din Gordon susține faptul că „îndrăgostitul ar trebui plesnit și biciuit până când începe să miroasă urât peste tot”.
În 1610, Jacques Ferrand în „Tratatul despre boala dragostei” recomanda în caz de boală avansată, sângerarea la nivelul venelor brațelor, iar mai apoi cauterizarea frunții cu un cauter de fier încins. De asemenea, el sugera și arderea coapselor femeilor cu acid. Tot la acest capitol al dragostei interzise, adulterilor din Roma și Grecia antică le tăia nasul drept pedeapsă.

 
4. Vindecarea gutei
Vai de cei care sufereau de gută. Pentru vindecarea acesteia, doctorul jupuia pielea unui cățeluș grăsuț, o umplea cu părți egale de grăsime de vultur, gâscă, vulpe și urs. O fierbea și o dădea spre consum pacientului. Ca soluție alternativă, se serveau broaște „preparate” după un ritual conform vremii.

 
3. Dentiștii și durerile de dinți
Dentiștii erau recunoscuți după pălăriile cu vârful ascuțit și colierele din dinți trofeu. Dacă smulgerea cu ajutorul degetelor a unui dinte stricat nu era eficientă, atunci dentiștii medievali foloseau un instrument care semăna cu ciocul unui pelican.
Tot pentru durerile de dinți, persoana suferindă trebuia să își îndese pe gât un șoarece mort.

 
2. Epilepsia
Medicii din veacurile trecute s-au chinuit îndelung pentru a trata această boală. Printre cele mai bizare tratamente se numără: o prăjitură făcută din sânge de cârtiță, cioc de rață și gheară de gâscă, o pudră făcută dintr-un șoarece ars iar pentru cazurile foarte grave, era de dorit ca pacientul să poarte la gâtul său timp de o lună ochiul drept al unui lup și ochiul stâng al unei lupoaice. În tot acest timp, bolnavul nu avea voie să se spele.

 
1. Bolile psihice și rănile la cap
Bolile psihice și rănile la cap sunt probabil unele dintre cele mai dezbătute subiecte încă din Anchitate. În prezent aproape toate aceste afecțiuni pot fi abordate cu succes, însă, de-a lungul veacurilor, de cele mai multe ori, tratamentul acestora se solda cu decesul pacientului. Pentru leziunile grave ale capului și fracturile craniene, Hipocrate utiliza trepanația și anume găurirea craniului cu un instrument, curățarea acestuia și eventual îndepărtarea așchiilor osoase rezultate în urmă traumatismelor.