Titlu: Ultimii martori
Autor: Svetlana Aleksievici
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2017
Traducere: Antoaneta Olteanu
Numar pagini: 349
ISBN: 978-606-33-1806-1

Dacă v-ați întrebat vreodată cum se vede și simte războiul atunci când ești mic, Svetlana Aleksievici răspunde într-un volum cuprinzător și dureros.

Ultimii martori văd, miros, aud și ating suferințele războiului într-o viață de zi cu zi în care foametea și moartea sunt la tot pasul, în casele lor, pe străzile pe care obișnuiau să se joace, în câmpurile care nu-i mai hrănesc, nici protejează. Au trecut zece ani, dar eu tot uimit sunt: Am rămas în viață?! Nu pot să scap de sentimentul ăsta… -  scris sub forma unor mărturii-amintiri, fiecare capitol din roman aduce în prim-plan o altă secvență de groază, o altă traumă, noi detalii care oferă o imagine realistă și viscerală a războiului. Nu un tablou de eroism desuet sau desfășurare de forțe, ci istoriile personale prin ochii unor copii ajunși acum muncitori, intelectuali, supraviețuitori.

Svetlana Aleksievici nu ascunde nimic prin scriitura ei puternică și vizuală, amintindu-mi de un alt „tablou de război”, de această dată japonez, în care alți doi copii orfani se pierd în neantul flămând al istoriei - Hotaru no haka semnat Isao Takahata. Dar dacă în filmul animat al Studiourilor Ghibli mai răsar și ceva râsete, volumul lui Aleksievici nu-ți oferă un astfel de catharsis, totul e întunecat și dezolant: Și cu tata am încercat să vorbesc despre moarte. Despre bombardamente, când eram refugiate eu și mama… Cum, de-a lungul drumului, de o parte și de alta, erau întinși soldații noștri morți, cu fețele acoperite de crengi.

În confruntarea dintre ruși și germani, copiii sunt martorii unui „joc” mortal, care nu mai seamănă nici cu istoria învățată la școală, nici cu jocurile dintre ulițe („de-a războiul”) și care aduce cu sine o maturizare forțată, pe care nu o pot înțelege ori uita. De altfel, alegerea de a structura astfel romanul are cu atât mai mult impact, cu cât ne amintește de memoria recuperată a realității conflictelor, a naturii umane în formele sale cele mai josnice sau animalice și a faptului că aceste evenimente sunt parte din istoria recentă, lucru pe care nu ar trebui să îl uităm vreodată. Acest mesaj așesat printre rânduri poate fi observat și din titlurile capitolelor-poveste: Au adus-o sfâșiată, Cum a murit, dacă azi n-au executat pe nimeni? sau Să nu dai la un nene străin costumul tatei.

Aleksievici spune că scrie o „istorie a sentimentelor umane”, iar eu aș adăuga că reușește să scoată în evidență cele mai fruste și crude sentimente, dezgolite de orice măști ori convenții, când tot ce trebuie să facă este să trăiască încă o zi. Ultimii martori este un roman despre oricare dintre noi, o analiză cruntă a istoriei și o oglindă profundă, în care să ne privim ca umanitate.

• Plusuri

  Modul în care este construit romanul, scriitura puternică și vocea autentică.

• Recomandari

  Celor ce vor să înțeleagă consecințele unui război în povești și istorii personale.