Titlu: Lumea nouă
Autor: Michael A. Stackpole
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Silviu Genescu
Numar pagini: 632
ISBN: 978-606-579-426-9

„- Gândește-te Keles, spune-mi te rog, cum lucrează puterea?
- Keles închise ochii.
- Nu-mi impun voia asupra pământului. Eu văd, pur și simplu, lucrurile așa cum ar trebui să fie. Cel puțin așa simt. Văd doar cum și-ar dori să fie lucrurile.
- Cine ar vrea să fie așa?
Cartograful deschise ochii.
- Nu știu. Eu? Bunicul meu? Zeii? Poate că pământul însuși. Tot ce știu este că văd ceea ce simt că este corect. Crezi că asta ar fi posibil?”

Cel de-al treilea și ultimul volum din saga Marilor descoperiri este și mai masiv decât anteriorul. Dacă se mai putea, lupta este dusă la un nivel superior, puterile care sunt aruncate în conflict cresc fără încetare, iar autorul ne duce, încetul cu încetul, la originea tuturor celor ce sunt: zeii înșiși. Puterea pe care o stăpânește Keles Anturasi – sau care îl stăpânește pe el – este din ce în ce mai mare. Dacă la început el modifică terenul, creează lucruri care înainte nu existau și chiar reface vegetația pentru a se salva împreună cu tovarășii lui în momente dificile, cartograful ajunge la un moment dat să modifice chiar oamenii: copii, bătrâni, schilozi, toți devin o armată colosală de războinici redutabili. Puterea lui va aduce în final un echilibru în lume.

La fel ca în Invazia divină a lui Philip K. Dick, Jorim Anturasi, fratele lui Keles și al lui Nirati, descoperă, pe măsură ce explorează noua lume, continentul Caxyan, echivalentul continentului american, anumite semne pe care și le-a lăsat într-o existență anterioară. O existență în care fusese zeul Tetcomchoa și care la moartea lui promisese că va reveni sub forma unui explorator neștiutor. Iar pentru a-și însuși această identitate, va trebui să fie antrenat de către misticii maicana în arta magiei. Ceea ce aflăm pe acest continent este extrem de important nu doar prin prisma naturii divine a lui Jorim, ci și prin faptul că ciclurile calendaristice ale populației amentzutli au o durată de 737 de ani, actualul ciclu ajungând la sfârșit chiar odată cu reapariția zeului.

Un aspect foarte interesant al volumului anterior, Hărțile prevestitoare (citește recenzia) este oferit de titlurile capitolelor: dacă primele capitole ale volumului, la fel ca toate capitolele din primul volum, încep prin prezentarea zilei, a lunii, a anului, urmată de mențiuni cu privire la anii scurși de la anumite evenimente importante, precum Urgia, sau instaurarea Dinastiei Komyr (Ziua a 10-a, Luna Lupului, Anul Șobolanului; Al 9-lea an al Domniei Prințului Imperial Cyron; Al 163-lea an al Dinastiei Komyr; Al 737-lea an de la Urgie), la jumătatea acestuia și în volumul de față, capitolele încep să fie prezentate oarecum diferit: Ziua a 10-a, Luna Șoimului, Anul Șobolanului; Ultimul an al Domniei Prințului Imperial Cyron; Al 163-lea an al Dinastiei Komyr; Al 737-lea an de la Urgie. Această schimbare pare să spună un lucru – Ultimul an al Domniei Prințului Imperial Cyron ar însemna faptul că acesta moare –, când de fapt spune un altul – Împărăteasa se reîntoarce.

Importanța reîntoarcerii Împărătesei pălește însă în fața forțelor care se ridică pentru a lupta alături de oameni, sau mai degrabă folosindu-se de oameni. Atunci când zeii se confruntă și poartă război între ei, oamenii pot părea total lipsiți de importanță, deși remarcile filozofice din al doilea volum, cu privire la atributele pe care le au zeii și care, de fapt, sunt întreținute de credința oamenilor arată că interdependența dintre zei și oameni este prea mare, așa încât aceștia din urmă au, de fapt, o importanță capitală. Pe ambele continente – dar în același timp în ambele lumi, pământul și lumea zeilor – lupta dintre zei se reflectă în alianțele și dușmăniile dintre oameni și celelalte specii. Și, dacă tot am pomenit de specii: Stackpole prezintă mai în detaliu în acest volum nu doar pe viruki, ci și pe glooni și pe vanyeshi – care chiar dacă nu sunt o specie diferită, ei totuși diferă radical de oamenii obișnuiți.

Încetul cu încetul, lucrurile par să scape de sub control. Ceea ce ar putea părea simplu – oamenii stăpânesc magia – devine la un moment dat foarte complicat: „Dacă nu stăpânim magia pe care o controlăm, vom fi neajutorați înaintea vanyeshilor”, spune Keles Anturasi atunci când realizează amploarea pe care o are magia. Zeii, pentru că sunt zei, ar trebui să aibă puteri supreme, absolute, împotriva cărora să nu se poată lupta, sau, dacă se luptă, să nu fie învinși. Dar autorul complică și aici lucrurile atunci când Grija, zeul-lup, care stăpânește lumea morților, se întoarce împotriva celorlalți zei. Deși puterile lui ar trebui să fie limitate, ele le depășesc cu mult pe cele ale celorlalți zei. Totuși, când lucrurile sunt atât de încâlcite că pare că nimic și nimeni nu le va putea descâlci, autorul dă iar dovadă de o incredibilă putere de a stăpâni acțiunea și totul revine la echilibru.

Deși este ceva mai slăbuț, acest volum are valoare pentru întreaga saga pentru că reașază în matcă toate deversările de putere și magie. Câteva răsturnări de situație vor face deliciul celor care se așteaptă la surprize de la acest volum, iar finalul este absolut monumental, salvând mai slaba prestație a autorului.

Citește recenzia Atlasul secret (primul volum din seria Marile descoperiri)

Citește recenzia Hărțile prevestitoare (primul volum din seria Marile descoperiri)

• Plusuri

  Anvergura la care ajunge acțiunea în acest volum este amețitoare. Răsturnările de situație aduc un plus de valoare întregii serii.

• Minusuri

  Volumul este ceva mai slab, în sensul că pierde ușor din valoarea primelor două volume, valoare adusă în special de lucrurile noi pe care le introduce autorul în intrigă. Acest volum însă, deși dezvoltă multe dintre elementele introduse anterior, nu aduce mai nimic cu adevărat nou.

• Recomandari

  Nu puteți rata acest volum dacă le-ați citit pe primele două. După cum spuneam și înainte, niciunul dintre ele nu poate fi citit separat.