Scris de Moisei Corina • 14 June 2023 • in categoria Antologie
Câtă iubire poate să încapă într-un singur om? Sau în doi? Câtă suferință poate suporta o hârtie? Câte lacrimi și cuvinte nerostite pot rămâne într-o relație? Modernitatea nu are un răspuns la aceste întrebări, pentru că am ajustat raporturile noastre interumane la un confort aproape egoist. Poate că așa e mersul firesc al lucrurilor și decadele îndelungate de compromisuri maritale au apus într-un nor de nostalgie. Nu cred că am un răspuns nici eu la aceste frământări sau poate că nici n-ar trebui să îl caut. Mi-e suficient să citesc scrisori de dragoste, din când în când, ca o frumoasă amintire a vremurilor când emoțiile erau mai sincere, mai lipsite de conveniențe sociale, mai nedisimulate.
Tocmai am închis antologia Iubire a lui Shaun Usher, omul care s-a specializat în colecționarea intensă a celor mai calde, durute, emoționante răvașe de dragoste între oameni renumiți sau anonimi, scrisori trimise de pe frontul războaielor sau din intimitatea unui cămin pustiit de moarte. Și mi-au dat lacrimile. Mi-au dat lacrimile fără pic de efort la cel mai trist post scriptum pe care l-am citit: P. S. Te rog să mă scuzi că nu am trimis asta prin poștă, dar nu-ți cunosc noua adresă, parte dintr-o scrisoare a laureatului Premiului Nobel, Richard Feynman, către soția sa decedată, Arline. Mi-au dat lacrimile și la un pasaj dintr-o scrisoare pe care Emilie Blachèr, iubita lui Rémi Ochlik, un renumit fotoreportor francez, decedat într-o misiune în Siria, i-o dedică post-mortem: Promit să spun povestea acelei vieți la care am visat adesea împreună.
Dar n-a fost loc doar de tristețe. Am zâmbit la haotica scrisoare a lui Napoleon Bonaparte, cel care se indignase că nu primise de două zile o scrisoare de la preaiubita sa consoartă. Am râs cu poftă la răvașul unui fermier de vreo 40 de ani, îndrăgostit lulea de o fetișcană, căreia îi propune căsătoriea pentru că se săturase de mama sa omniprezentă.
Shaun Usher reușește să surprindă multitudinea fațetelor sentimentale, îmbinând cele mai diferite tipuri de mesaje epistolare, de la cele care au modificat fața realității și a vremurilor, până la cele care au surprins fericirea în simplitate, în banalitatea trăirilor simple.
Aidoma unui mozaic divers, antologia se citește dintr-o singură suflare, o lectură de cafea, după cum îmi place să o tot repet. Franchețea, libertinismul, elocvența fiecărui rând – iată câteva dintre elementele care te fac să citești cu ochii larg deschiși această carte.
Și nu, nu este o mostră de literatură mare, ci mai degrabă este un soi de experiment literar care ne deschide ușile spre a cunoaște deplinătatea sentimentelor, momentele în care dragostea e suferință și inspirație, să înțelegem cât de umani putem fi doar pentru că simțim ceva.
Este admirabilă maniera în care Shaun Usher a ales să nu se rezume doar la epistole roz, ci, dimpotrivă, a continuat să selecteze inclusiv scrisori foarte... pământești, lipsite de iluzoriu și de naivitate. Or dragostea este anume asta: un amestec de naivitate și de sentimentalism, dar și de raționament.
Iubire este o aducere aminte despre cât de sensibili, singuri sau fericiți, triști sau pierduți putem fi, dar și despre cât de frumoasă este această călătorie numită viață.
Copyright ©2011 Bookblog.ro