0Editor: Michael Chabon
Editura: Nemira, 2005
668 de pagini
ISBN: 973-569-738-6

Antologiile reprezintă o modalitate perfectă de a descoperi autori noi sau de a citi povestiri ale altor autori pe care nu-i ştiaţi decât din sute de pagini de proză. Ideea antologiei a fost de a grupa în acelasi volum scriitori consacraţi cu scriitori mai puţin cunoscuţi. Antologia a fost alcatuită de catre Michael Chabon, iar titlul original este "McSweeney's Mammoth Treasury of Thrilling Tales". La noi s-au publicat până acum 2 volume, însă nu a avut parte de un succes prea mare şi volumele par a fi "condamnate" la standul cu reduceri al Nemirei.

Coperta este plină de nume mari (Stephen King, Neil Gaiman, Michael Crichton, Harllan Ellison etc), însa numele dat colecţiei, "Povestiri incredibile" mi se pare neinspirat şi mult prea pretenţios. Punctul forte al antologiei este diversitatea: avem poveşti horror, fantasy, western, SF, povestiri cu zombie sau poliţiste şi unele care nu se încadrează în nici una din aceste categorii. Dacă antologia se va dovedi "eclectică, excentrică, şocantă" aşa cum apare descrierea bombastică făcută de "The Times" pe copertă va trebui să decideţi singuri. Pentru mine personal a fost departe de a fi aşa.

Totuşi, să luăm puţin pe rând povestirile care alcătuiesc acest volum:

Jim Shepard - "Tedford si megalodonul" - dacă aţi simţit vreodată că trebuie să faceţi ceva anume, chiar dacă acel ceva v-ar putea face rău şi aţi continuat să vă urmaţi instinctul, atunci sunteţi Ted, iar megalodonul nu este nimic altceva decât himera pe care o urmăreaţi.

Glen David Gold - "Lacrimile lui Squonk si ce s-a mai intamplat dupa aceea" - O povestire ţesută în jurul circului, cu o scena grotescă de răzbunare care m-a provocat să mă întreb care sunt de fapt animalele şi până unde poate să meargă setea de răzbunare şi dorinţa oamenilor de a găsi un vinovat pentru orice se întâmplă.

Dan Chaon - "Albinele" - prima proză horror a volumului, scrisă bine, suspans care ţine cititorul în expectativă până la finalul ce se conturează clar la un moment dat, dar care vine pentru a înceta coşmarul personajului principal.

Kelly Link - "Blană de pisică" - Kelly Link a fost una din principalele descoperiri pe care am facut-o prin lecturarea antologiei de faţă. Scrie superb, are un stil proaspăt, liric şi nişte imagini deosebite. Dacă aveţi senzaţia că vrajitoarele şi pisicile fac parte numai din basmele spuse copiilor, trebuie să citiţi povestirea de faţă.

Elmore Leonard - "Cum si-a schimbat Carol Webster numele in Carl si a devenit un faimos om al legii in Oklahoma": povestirea western a volumului. Un copil de 15 ani asistă la jefuirea unui magazin de către un bandit cunoscut, care ucide un om în faţa lui. Acesta nu este atât de afectat de crima în sine, cât de comportamentul banditului faţă de el - acesta îi mănâncă îngheţata şi îl tratează cu superoritate. Puştiul e însă un bun pistolar, devine agent federal, iar la prima ocazia pleacă pe urmele ucigaşului care i-a influentat cursul vietii. Cam liniară şi fără prea mult suspans.

Carol Emswiller - "Generalul" - Un copil căruia îi este ucisă familia şi cucerit neamul este crescut şi şcolit chiar de către inamici, însă nu uită promisiunea facută lui însuşi şi nici ura faţă de cuceritori. Ajunge unul dintre oamenii lor importanţi si apoi fuge, căutând libertatea. Multe asemănări cu primul film Rambo, urmăriri prin pădure din care eroul scapă datorită abilităţilor sale. Totuşi, povestirea e mult mai centrată pe trăirile personajului decât filmul menţionat.

Neil Gaiman - "Ora inchiderii" - am fost nerăbdător să citesc povestirea asta, însă am rămas uşor dezamăgit. Stilul este atrăgător, atmosfera frumoasă, însă povestea este destul de neinspirată pe alocuri.

Nick Hornby - "Altfel, haosul" - pe Nick Hornby ar trebui să-l ştiţi cel puţin pentru "High Fidelity" (cartea sau ecranizarea ei cu John Cusack). Hornby are un umor deosebit şi nişte "vorbe de duh" de ghidat în viaţă după ele, nu alta. "Altfel, haosul" atrage prin naraţiunea sinceră, iar atmosfera mi-a adus aminte de seria Goosebumps pe care o urmăream în generală.

Stephen King - "Povestea lui Gray Dick"- povestirea face parte din seria "Dark Tower", însă pentru aceia nefamiliarizaţi cu universul respectiv lectura se poate dovedi greoaie (aici m-am încadrat şi eu).

Michael  Crichton - "Petele de sânge nu dispar" - ce faci într-o zi care merge din prost în mai prost? Clienţii te bat la cap, iubita te păraseşte pentru unul mult mai tânăr şi oricum afli că de fapt nu te-a iubit deloc? Cauţi sursa problemelor tale - acum la cincizeci şi ceva de ani. Dacă răspunsul pe care îl găseşti e într-adevăr sursa sau nu, asta e altă poveste.

Laurie King - "Urzind, bezna"-  un personaj foarte bine conturat, puternic, care farmecă şi care îşi păstrează luciditatea într-o situaţie mai neobişnuită. Cât de neobişnuită? Asta ar trebui să aflaţi singuri.

Chris Offutt - "Galeata lui Chuck" - tema povestirii lui Offut este povestirea în sine pe care a trebuit să o scrie pentru antologia de faţă. Umor, câteva priviri aruncate asupra vieţii sale, autoironie - una din cele mai simpatice bucăti de proză ale volumului.

Dave Eggers - "Sus pe munte, coborând încetişor la vale" şi Michael Moorcock - Cazul canarului nazist au fost pentru mine poate cele mai slabe proze ale antologiei. Prima nu mi-a spus absolut nimic, iar în a doua nu am reuşit să-mi dau seama nici până la final ce e cu detectivul metatemporal.

Aimee Bender - "Cazul solniţelor" - povestire poliţistă care părea banală la un moment dat, însă e construită bine şi are un final surprinzător.

Sherman Alexie - "Dansul nălucilor"- singura povestire cu zombie a volumului, atmosferă excelentă, câteva scene violente de efect, însă când am fost absorbit complet de naraţiune am dat pagina şi s-a terminat, moment de mare frustrare pentru mine.

Harlan Ellison - Adio acestora! - "Când ajungeai la Poartă, nu exista decât un singur lucru pe care să i-l spui lui Dumnezeu. (...) Numai un singur lucru avea sens, chiar dacă cel din faţa ta era Dumnezeu sau un angajat oarecare cu salariul minim pe economie."

Karen Joy Fowler - Mormântul privat nr. 9 - altă povestire mai slabă a volumului, dar nu putea să lipsească o aventură cu mumii printre piramide. Este poziţionată şi nefericit deoarece e foarte probabil să o uitaţi complet după ce citiţi povestirea următoare.

Rick Moody - Însemnări despre Albertine - una din povestirile mele preferate din volum, acţiune amplasată într-un decor apocaliptic şi o societate în ruine - "Zeiţa ticăloasă a trecutului copleşitor. Albertine. Un curent rapid în marele fluviu al timpului".

Michael Chabon - Agentul marţian, o poveste de iubire interplanetară - Chabon închide antologia cu una din cele mai lungi proze ale volumului (peste 40 de pagini). Povestirea nu e rea, însă personal aş fi preferat ceva din alt registru ca ultimă povestire.

Veţi găsi în "Povestiri incredibile" povestiri foarte bune, însă şi destule bucăţi slabe. Eu unul am fost bucuros să dau de scriitori cu real potenţial şi pe care m-am decis să-i urmăresc şi pe viitor, însă per ansamblu consider că marketingul făcut volumului depăşeşte valorea multor povestiri prezentate aici.

de Ioan Todoran