Titlu: Scurt manifest hedonist
Autor: Michel Onfray
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Vlad Russo
Numar pagini: 79
ISBN: 973-50-4270-7

,,Erotismul este pentru sexualitate ceea ce este gastronomia în raport cu hrana: un plus de suflet.’’ Ei bine, astfel de pastile filozofice găsim din abundenţă presărate prin scurtul manifest hedonist al lui Michel Onfray, cel care nu mai denotă nicidecum extrapolările unei alte cărţi semnate de acelaşi autor, Prigoana plăcerilor. Edificarea unei erotici solare, şi tocmai de aceea eseul de faţă păcătuieşte prin simplificare.

Altminteri, Onfray nu se dezminte şi continuă peripateticele opoziţii faţă de două produse majore ale culturii europene: creştinismul şi sexualitatea culpabilizantă. Suntem deja familiarizaţi cu ideea sa privitoare la devitalizarea sexualităţii europene din cauza culpei induse de creştinism. De fapt, pentru Onfray sintagma ,,mizeria creştină’’ este una generalizatoare, el nevăzându-i religiei precumpănitoare în Europa niciun merit. Spiritul frondeur al autorului l-a determinat să afirme nu o dată că Sfinţii Părinţi au fost doar nişte ultraabstinenţi, ba chiar nişte neputincioşi, care au extras esenţa filozofiilor lor din chinuirea propriilor trupuri. Cu siguranţă, astfel de atitudini radicale îi vor fi adus şi notorietate suplimentară filozofului francez.

Pentru autorul aflat în discuţie, spiritualitatea creştină induce mortificarea corpului şi din această constrângere existenţială evadează refugiindu-se în filozofia asiatică precum şi în sexualitatea indiană. Pentru cei care i-au citit cealaltă carte apărută la Humanitas, aceste idei nu aduc nimic nou. Anticlericalismul şi anarhismul, ambele atât de franceze, îşi găsesc în Onfray un port-stindard întotdeauna vivace. Doar că iniţiatorul ,,eroticii solare’’ nu aduce prea multe soluţii de implementare a sistemului gândit de el.

Aş putea risca o sinteză a ideilor din cele două cărţi pe care i le-am citit şi să estimez că Michel Onfray propune o epurare a conştiinţei noastre de tot ce mai este rezidual creştin, apoi o reinventare a corpului erotic prin savurarea tuturor plăcerilor posibile, ca în fine, cu toţii să ajungem la un nou grad de conştiinţă.

Din cauză că orice filozofie îşi are obârşia într-o raţiune corporală, autorul alunecă în psihanaliză, aceasta şi pentru că de la 1900 încoace oarecum toate alunecă într-acolo. Însă glisarea nu se întâmplă înainte de a demonstra că strălucita filozofie antică a încetat în punctul de unde începe creştinismul, iar acesta din urmă poate fi definit înainte de împăratul Constantin ca religie persecutată, iar după el persecutoare.(Se-nţelege, persecuţia sa executându-se asupra imaginaţiei noastre şi a corporalităţii.) Explicaţia vitalităţii anticelor modele de gândire provine şi din faptul că vechii filozofi greci şi romani nu aveau problemele de conştiinţă pe care le avem noi, ei fiind pur şi simplu hedonişti sau epicurieni.

Întreg demersul din acest manual de reinventare hedonistă vizează o schimbare ontologică şi împlinirea vieţii noastre care în acest început de secol reprezintă nimic mai mult decât o iluzie: ,,Ne privim viaţa drept un eveniment de mare importanţă. Deşi ea contează cam tot atât cât existenţa unei frunze pe ram… Plutirea unei efemeride pe oglinda unei bălţi stătute rezumă perfect destinul fiecăruia dintre noi, cei care ne închipuim că reprezentăm un univers în sine.’’

• Plusuri

  Citim un manual de filozofie care ne înviorează minţile saturate de publicitate şi de idei de-a gata.

• Minusuri

  Din nefericire, discursul filozofic nu este cel mai convingător.

• Recomandari

  Celor atei ori anarhişti, mai cu seamă.