Titlu: Homo Moldovanus Sovietic
Autor: Octavian Țîcu
Rating:
Editura: ARC
Anul aparitiei: 2018
Numar pagini: 420
ISBN: 978-9975-0-0158-8

A scrie despre istorie și a crea istorie sunt două acțiuni definitorii pentru viitorul unei națiuni, mai ales dacă aceasta din urmă este frământată constant de disonanțe și conflicte. Iată de ce în momentul când de la tribuna științei se aude un glas ferm și convins de adevărul rostit, se lasă o liniște apăsătoare. Calmul de dinaintea furtunii. Așa am resimțit eu cartea lui Octavian Țîcu, „Homo moldovanus sovietic”. Apărută în 2018 la editura ARC, într-un tiraj de circa 1000 de exemplare, cartea este un veritabil document al epocii, care ilustrează decadența teoriei moldovenismului. Voit sau forțat această identitate anexă ne-a fost alipită și concrescută de-a lungul experimentului sovietic, fiind alimentată constant cu ură, cu ideologii bolnăvicioase și speranțe într-un viitor socialist de pomină.

Octavian Țîcu radiografiază tot ceea ce ține de teoriile și practicile de construcție identitară în R(A)SSM (aici este important de menționat că autorul nu uită de partea transnistreană, care a fost un laborator inițial al experimentelor comuniste), aducând în atenția cititorilor o sumă de argumente, date și studii care ar ajunge să faciliteze înțelegerea unui fenomen precum este cel al moldovenismului. Cartea respectă canoanele studiului istoric, adunând toate semnificațiile necesare unui manual de istorie, fapt pentru care mi se pare o soluție pertinentă pentru completarea carențelor existente în curricula academică la acest subiect. Chiar dacă scriitura poartă amprenta efortului studios al autorului, acesta nu a uitat să personalizeze istoria, iar aici simt nevoia să menționez episodul bunicii Mărioara, cea căreia îi datorăm profunda considerațiune pentru dragostea sădită în inima autorului nostru pentru Patrie, România Mare și dreptate:

„Născută în anul 1926, în Români reîntregită, ea a păstrat cu multă căldură amintirea celor paisprezece ani de administrație românească. Atunci, străbunicul Ion avea pământ cu vie, ”oloiniță” și crâșmă, iar familia sa numeroasă, cu zece copii, ducea un trai decent și cu ”frică de Dumnezeu”.”

Imaginea perceptibilă enunțată de autor face cumva transmiterea mesajului general mult mai ușoară, de parcă ar fi pus în fața noastră o carte veche, de pe care să scuturăm praful nedreptății și să scoatem la iveală mărturia timpurilor. Cam asta face autorul nostru în această monografie, care a devenit, așa cum ne-a obișnuit Occidentul, un must-read, o lectură esențială pentru toți cei care își doresc să răspundă la veșnica întrebare: suntem sau nu moldoveni?

Cert este că Octavian Țîcu a reușit să ridice prin această carte multe semne de întrebare, pe care ar trebui să le percepem corect și să începem să avem o atitudine respectuoasă față de trecut, căci doar cunoașterea adevărului condiționează un viitor reușit. Întru final, istoria este cu și despre oameni.

Prezentul volum este un fenomen pe arena literaturii basarabene, fiind lansat pentru a patra oară consecutiv. Debutul acesteia a avut loc Bookfest București (cumva o alegere simbolică), iar ulterior au fost organizate lansări în Chișinău și Focșani. Cea de-a patra lansare a avut loc pe 31 august, de Ziua națională a Limbii Române (un frumos omagiu latinității) și spre marea mea fericire, am avut ocazia să iau cuvântul despre acest volum alături de câteva somități ale mediului academic și jurnalistic din Basarabia. I-am avut alături pe jurnalistul și istoricul Ilie Gulcă, pe istoricul Igor Cașu, pe reprezentantul editurii Arc, Iurie Bîrsa și desigur, în calitate de moderator, pe fermecătoarea Maria Pilchin.

Așa se face că reușita evenimentul s-a citit în entuziasmul cu care cititorii au năvălit să ia autografe, fapt care demonstrează rezultatul unei munci atente și meticuloase întreprinse de autorul Octavian Țîcu, fapt pentru care merită tot respectul și considerațiunea, iar în persoana mea va avea o cititoare fidelă.