Titlu: Discursul Regelui
Autor: Mark Logue, Peter Conradi
Rating:
Editura: ALL
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Ramona-Elena Lupu
Numar pagini: 221
ISBN: 978-973-724-354-6

Albert Frederick Arthur George, Regele Marii Britanii și al Dominioanelor Britanice și ultimul Împărat al Indiei, s-a trezit brusc. Abia trecuse de ora 3 dimineața. Dormitorul din Palatul Buckingham pe care îl ocupa de când devenise monarh, în urmă cu cinci luni, era o oază de pace și liniște […]

Discursul Regelui este povestea lui Lionel Logue, logopedul Prințului Albert, viitor rege George al VI-lea, tatăl Reginei Elisabeta a II-a. Relația profesională dintre cei doi începe în perioada în care prințul devine Duce de York și continuă pe tot parcursul vieții lui Logue. Inițiativa de a scrie cartea îi aparține nepotului acestuia, Mark Logue, care a hotărât să își cunoască mai bine originile abia după ce a fost lansat filmul omonim. Acesta a fost inspirat de ecranizare și a hotărât să descrie poveste vieții bunicului său de la plecarea din Australia până la moartea sa, deoarece filmul relatează doar perioada cuprinsă între 1926 și 1939. Așadar, cartea este o extensie a lucrurilor din film și cuprinde mărturii detaliate despre relația logopedului cu Regele.

Inițial legătura dintre cei doi era una strict profesională, însă, în timp, aceasta s-a transformat într-o prietenie sinceră. Lionel Logue a fost cel care a citit aproape toate discursurile importante pe care Albert le-a susținut, fie în calitate de Duce, fie în calitate de Rege. Acesta citea discursul și înlocuia eventualele cuvinte greu de pronunțat pentru Albert, care suferea de o bâlbâială apărută în copilărie și care s-a accentuat odată cu obligația de a ține discursuri în fața mulțimii. Discursurile erau repetate de câteva ori și cronometrate, pentru a se observa evoluția Regelui de la o citire a textului la alta. În carte nu există, din păcate, informații concrete despre pașii pe care Lionel Logue i-a urmat pentru a-l vindeca pe Rege, deoarece acesta a fost mereu discret cu privire la acest subiect și a evitat de fiecare dată să apară în prim-plan.

Sunt împărtășite însă impresii unice despre stare de spirit a Regelui, despre comportamentul acestuia din spatele persoanei publice, despre relația cu Regina și cele două fete. Acest lucru mi-a plăcut teribil, atât datorită simpatiei mele pentru monarhia britanică, cât și pentru sinceritatea și acuratețea felului în care au fost povestite de către Lionel Logue. Majoritatea relatărilor sunt prezentate după adnotările pe care logopedul le făcea în jurnalul personal după întâlnirile cu familia Regală. Nu este mai prejos nici povestea vieții lui Logue, un om care și-a iubit mai presus de orice familia și și-a respectat meseria până la sfârșit.

• Plusuri

  numeroasele detalii cu privire la viața de familie a Casei Regale Britanice

• Minusuri

  stilul greoi

• Recomandari

  iubitorilor de cărți biografice