bookblog.ro

Casa este un loc de neprețuit…

Scris de • 23 January 2025 • in categoria

coperta Casa amintirilor

Titlu: Casa amintirilor
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2024
Traducere:
Numar pagini: 336
ISBN: 978-630-342-009-7

Casa amintirilor, titlu care s-a regăsit pe lista scurtă Booker Prize 2024, e greu de descris cum s-ar cuveni. Dar voi încerca să redau pe cât posibil cât de intensă a fost această carte, cât de emoționantă, pe alocuri tragică și dramatică. Cât de bine a reușit Yael van der Wouden să redea povestea lui Isabel, o femeile retrasă care locuiește singură în casa familiei sale, o relicvă a trecutului în care secretele și amintirile dureroase sunt atât de dense încât aproape picură...

Viața lui Isabel, altfel aparent monotonă și dedicată unei rutini, se complică în momentul în care fratele ei, Louis, o aduce acasă pe iubita sa, Eva, să locuiască alături de Isabel pe durata verii. La început, Isabel percepe prezența Evei ca pe un fel de „invazie” a sanctuarului ei personal – o cauză a perturbării ordinii meticuloase pe care ea o menține cu sfințenie, cu o strictețe aproape patologică și obsesiv-compulsivă.

Eva, cu spiritul ei liber, atitudinea deschisă, jovială, contrastează puternic cu natura în esență rigidă și rezervată a Isabelei. Pe măsură ce zilele toride de vară se scurg, tensiunea aparentă dintre cele două femei se transformă, încet și sigur, într-o atracție irezistibilă, iar relația lor evoluează treptat într-o poveste de dragoste interzisă – dar o poveste intensă, o poveste atât de vulnerabilă, atât de sinceră încât nu poate să nu te emoționeze. În acest sens, aș vrea totuși să menționez că romanul de față conține scene intime îndeajuns de explicite pentru a nu fi chiar pe placul oricui.

Yael van der Wouden transformă casa familiei într-o metaforă pe care reușești „s-o traduci” de la bun început: este însăși sufletul lui Isabel – fiecare colț prăfuit, fiecare obiect porțelanat sunt fragmente ale identității sale reprimate și ale istoriei nespuse a familiei. Relația cu Eva devine catalizatorul care dezvăluie secretele ascunse sub straturile de tăcere și de conformare socială.

Casa amintirilor, dincolo de a explora acceptarea identității sexuale a lui Isabel, o pune pe aceasta față în față cu moștenirea traumatică a Holocaustului – chiar dacă acțiunea se desfășoară după cel de-al doilea război mondial (nu îi voi scrie denumirea cu litere mari, pentru că niciun fel de război nu merită acest lucru) – dar și cu „complicitatea tăcută” a societății olandeze postbelice căci acțiunea se petrece în Olanda anilor 1961...

Olanda postbelică, descrisă în fundalul romanului, este un loc al tăcerilor convenabile, în care societatea preferă să îngroape adevăruri incomode. Prin intermediul unor detalii subtile – menționarea unor obiecte uitate, scrisori vechi găsite în casă – Yael van der Wouden reușește să transmită sentimentul unei istorii care continuă să bântuie personajele, chiar dacă nu este adusă în discuție ca atare, nu este verbalizată.

Acest subtext istoric amplifică, bineînțeles, complexitatea romanului, transformându-l într-o lucrare nu doar despre identitatea personală, ci și despre vinovăția colectivă: Isabel se confruntă (și) cu umbrele trecutului familiei sale, întrebându-se ce rol a jucat aceasta în contextul mai larg al războiului și ocupației.

Yael van der Wouden a scris un superb & emoționant roman despre cunoaștere, despre descoperire și acceptarea propriei identități, a propriei naturi interioare. Însă, în același timp, a scos la iveală traumele și încercarea de a le vindeca. Un roman intens, sublim, pe alocuri destul de pasional și de un erotism aparte.

Scrierea este atât de senzorială încât simți că ești alături de Isabel în orice moment – fie el unul de revelație, fie el unul conflictual sau chiar tragic. Personajele imperfecte, profund umane, reușesc să creeze o poveste care rămâne în sufletul cititorului. Scenele intime, după cum am spus, sunt redate cu descrieri destul de explicite – totuși, încă reușesc să păstreze acea sensibilitate specială care se face resimțită în întregul roman și să evite o potențială componentă vulgară pe care ar putea-o include astfel de scene; ele se concentrează mai mult pe încercarea de a reda transformarea emoțională atât a lui Isabel, cât și a Evei. Un roman care abordează – fără cusur – teme complexe precum identitatea, vinovăția colectivă, vindecarea, eliberarea de traumele trecutului. Fără niciun dubiu, îl recomand absolut oricui, chiar își merită toată aprecierile și validările care i s-au oferit de-a lungul timpului.

Text scris de Andrei Cioată.

    Categorie: | Autor: | Editura:



    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro