După Când va veni ceea ce este desăvârșit, American Experience și Nada, poetul premiat și unanim apreciat Andrei Dósa se pregătește să ne fericească cu încă un volum.

Din păcate nu pot să-i divulg titlul, dar vă asigur că va fi încântător, la fel ca textele din care este compus.

Iată o mostră:

degetul mijlociu, vedere caleidoscopică

o dereglare temporală pe lângă şine
face ca toată munca să pară din alt secol
bărbaţi în uniforme cefere
răsfoiesc o revistă cu demis roussos

femeile ieşite din schimb
ciopârţesc un rug de mure
ruginit în praful feroviar

lumea e un amestec
făcut parcă de mine

şi aici plictiseala îşi infuzează nuanţele
e bârfă se ţine cont de alcoolul băut
şi cine cum s-a refăcut
soarele dimineţii prin sticla afumată a minţii

la periferie mă simt ca boierii minţii pe divan
la pipe lungi

casele-s neterminate
barul întotdeauna aproape

alea terminate îşi arată deja
viciile ascunse
în curte le-au crescut
trei fire de porumb

agenţi de pază
se odihnesc la umbra
ghivecelor cu plante ornamentale
unde aerul e mai rece
de la ventilator

dacă aş putea să exploatez asta
la anul aş culege laurii bienalei

dar piere gândul
când văd monitoarele din parcarea goală
lăsate nimănui
ceva rău ar putea să se întâmple cu mine

iar ei mă măsoară şi ştiu
că pe monitoare se vor derula imagini cuminţi
fără gesturi obscene spre cameră
fără exhibiţionism

cuminţenia descrie un traseu
intri şi ieşi
nu le strici configuraţia

cetăţean care confundă responsabilitatea cu frica

mă mişc la marginea fricii
din spatele meu vine
îmbrăcată-n sari
pe role
poşetă cochetă
mărgeluţe şi strasuri
e doldora de bestialitate şi frică
din mijlocul trotuarului
mă trag cu binişorul la margine
are nevoie de cineva de încredere
să nu fie singură
când trece podul grant

mă întreb ce este violul
şi cât de frică mi-ar fi
dacă cineva m-ar stârni
şi câtă complexitate la periferii

inspir, iespir, exist

acustica e la pământ,
sudura nu ţine,
senzorii dozează ce nu trebuie
şi cât nu trebuie,
esteticul e pe reset,
inspir,
iespir,
exist,
e de aur, e de raze,
creierul meu made in italy,
despre bani nu pot să spun,
nu pot să tac,
gândurile mele revin
ca într-un rondel cu refrenul stricat.

megafoanele-s parazitate
de doamnele de la stat,
cineva a furat o bucată de gard,
oameni irascibili pe stradă,
romane de capă şi sfadă,
inspir,
iespir,
persist,
la fel şi trupul meu puternic
made in hungary,
am sânge de taur
așa mi-a spus o asistentă
sau așa mi-ar fi plăcut să spună,
pot să te ajut fizic.

nu gândesc profund,
creierul meu nu e cu lasere,
cu minuni,
am observat că pielea și hainele ţiganilor
se impregnează
azi miros a levănţică,
mâine a porumb de lapte,
a bureţi şi a hribi.

doamnele de la stat tac
megafoanele țiuie amplifică degeaba.
de ce cântecul greierilor în câmp
e tăiat de zgomotul roților de tren?
și dacă țiganii sunt impregnați
de sevele naturii,
pe mine când o să mă învăluie
arta ca o pelerină chromakey
să mă scape?

și dacă nu mă scapă
trupul meu e puternic şi mă scoate,
mă ajută să ies din ratare.