Dimensiuni relative
Scris de Andrei Rosca • 20 March 2009 • in categoria Editoriale
Un David realist ar fi fugit de Goliat
Acum aproximativ 3 ani, într-un context despre care voi povesti altă dată, lansam bookblog.ro. Am scris atunci, îmi aduc bine aminte, cincizeci de mailuri. Fix cincizeci. Motivul a fost că omul de marketing din mine îşi dorea să poată să calculeze mai uşor rata de răspuns. Nu avea să fie greu deloc. Le-am trimis către edituri, Liternet şi cele câteva librării online care existau în 2006. Le ceream ajutorul, voiam să ne promoveze puţin, să spună lumii că existăm. Ne-ar fi prins bine fiindcă eram într-o perioadă în care probabil că familiile şi cei doi prieteni pe care fiecare dintre noi îi avea constituiau cam singurii parteneri de dialog pe bookblog.
48 dintre mailuri nu au primit niciodată răspuns, de la unul dintre destinatari am primit un reply automat în care ni se spunea că lipseşte din birou pentru câteva zile şi ne va suna după, iar singura persoană care ne-a răspuns era probabil grăbită, fiindcă mesajul (pe care îl mai am şi acum în Inbox) a fost scurt: "Sunteţi mici. Mai vorbim." Era un director de la o editură mare. Aparent prea mare pentru cât de mici eram noi.
Atunci când încercam să povestesc unora şi altora despre unde şi cum va ajunge bookblog, cei mai mulţi dintre cei cu care vorbeam îmi spuneau, mai direct sau mai voalat, în funcţie de relaţia pe care o aveam, că poate ar fi bine să ne mai gândim şi la altceva, eventual ceva care are şanse să şi iasă într-o zi. Aparent, nu eram suficient de realişti. Nici proiectul nu era. Posibil, insa permiteţi-mi să cred că, în lumea asta, a fi tot timpul realist denotă o doză mare de masochism. În plus, vorba unui domn de la Harvard, un David realist ar fi fugit de Goliat, iar asta ar trebui ca măcar să ne pună pe gânduri.
What counts is not necessarily the size of the dog in the fight - it's the size of the fight in the dog. - Dwight Eisenhower
M-am hotărât greu dacă e mai bine să percep "nu veţi reuşi, tinerii nu mai citesc" ca pe un clişeu aruncat din mers (în mod cert este) sau ca pe o dovadă clară a faptului că suntem pe drumul cel bun. Experienţa m-a învăţat că atunci când atât de mulţi oameni din jurul tău spun că eşti nebun, şansele ca tu să reuşeşti o nebunie sunt suficient de mari ca riscurile să merite asumate.
Am fi putut face un site despre fete de la pagina 5 sau unul de monden. N-am niciun dubiu că am fi reuşit, sunt absolut convins. Şi ar fi fost atât de previzibil, atât de banal, încât ne-am fi plictisit până şi pe noi. Şi în mod cert n-am fi demonstrat nimic altceva decât faptul că suntem buni. Iar asta, în general, nu prea interesează pe nimeni. Poate, cel mult, pe noi.
Însă, pentru fiecare dintre noi, dincolo de dorinţa de a face lucruri care să schimbe ceva în jurul nostru, să demonstreze că se poate, a alege un proiect atât de legat de cărţi ţine de pasiune şi de a conştientiza că nu poţi spera să fii excepţional decât muncind pentru acele lucruri care te fac să vibrezi.
Da, bookblog era mic, noi eram mici. Poate că pentru unii şi acum suntem. Doar că există câteva subtilităţi care multora le scapă, câteva ingrediente care vor face întotdeauna diferenţa, în orice tip de proiect, în orice companie, în orice organizaţie, în orice grup de oameni care au un scop comun şi care înţeleg perfect atât faptul că vor trebui să muncească enorm, cât şi faptul că nu există surogat pentru pasiune.
Citeste cele 24 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
-
Andrei Rosca spune:
like attracts like :) cu cat sunt mai multi oameni misto aici, cu atat sansele ca cei care vin sa fie la fel de tari cresc :)
-
-
-
Andrei Rosca spune:
fiindca ai una dintre cele mai misto vieti dintre toti cei pe care ii cunosti? Nu stiu, intreb si eu. :)
-
-
-
Andrei Rosca spune:
da, stiu, un cuvant urat urat si absolut “non-literar”. :) Imi cer scuze pt folosirea lui. :)
-
-
Adina spune:
Unii sunt prea ancorati in realitate, sunt chiar prizonierii ei si nu mai reusesc sa vada dincolo de disperarea cu care alearga zilnic, fara sa stie macar de ce o fac.
-
Dan spune:
Nu sunt de acord cu tine!
Cum poti sa spui ca “mişto” e un cuvant non-literar? Nu mi-am propus sa tin acum o pledoarie pe tema Literaturii argotice, am sa ma limitez aici la un singur exemplu: Ars poetica, a lui Nichita Stanescu. Este N.S. un poet non-literar? :)Probabil ca multi din cei 50 de destinatari initiali ai mesajului isi musca acum buzele de invidie si isi dau cu tesla in editura pentru lipsa de fler dovedita acum trei ani. E plina lumea de suficienta si de fumurile marilor “actori” din mai toate domeniile, cu precadere cele publicistice.
La multi ani!
-
Julius spune:
Ca din cantitate nu rezulta si calitate e deja un lucru stiut.
Ca atunci cand esti mare si multi mici vin la tine si iti e foarte dificil sa analizezi toate cererile lor e aproape clar.
Ca atunci cand devii mare dupa ce ai fost mic, ajungi la fel ca cei mari de refuzul carora la un moment dat te-ai lovit e deja normalitate-
Andrei Rosca spune:
De acord cu tine. Spune-mi, te rog, daca s-a intamplat sa nu ti se raspunda la o cerere si despre ce e vorba.
Iti promit ca se rezolva.
-
-
ana spune:
Ar fi frumos totusi ca acum, cand ati devenit putin mai mari, sa nu repetati greseala celor 49 care erau prea grabiti sau ocupati sa va raspunda mailului si sa incercati sa raspundeti tuturor care va scriu…mai ales cu o recenzie. Un simplu raspuns, chiar si monosilabic ar fi foarte apreciat de umilul cititor al marelui bookblog.
-
Andrei Rosca spune:
vrei sa spui ca ai trimis ceva si nu ti s-a raspuns??? Zi-mi, te rog, la ce adresa ai trimis.
-
-
Silviu Man spune:
Silviu Man isi cere scuze pentru intarziere. Mailul tau era ingropat in cateva kilotone de reclame la viagra si cialis. ;)
-
-
-
-
Ciprian spune:
Frumos, adevarat si bine scris! Pentru mine ceea ce ai scris este o incurajare. Multumesc Andrei!
Gia spune:
20 March 2009 | 2:02 pm
“în orice grup de oameni care au un scop comun şi care înţeleg perfect atât faptul că vor trebui să muncească enorm, cât şi faptul că nu există surogat pentru pasiune” foarte frumos :)
ma gandeam acum – da poate bookblog e mic, insa aduna in jurul lui oameni cu totul speciali, oameni care in general nu sunt asa multi – sa ii strangi laolalta pe ei e o realizare extraordinara :) o fi mic cantitativ dar maaaaaare calitativ :)