Unul dintre principiile după care mă ghidez în Life Design este de a lucra cu ce am la dispoziţie. Nu ajungi nicăieri dacă te concentrezi pe resursele care îţi lipsesc. Poţi întotdeauna face mult mai multe decât crezi cu ceea ce ai. Pe scurt, porneşte de la ce există în viaţa ta în prezent, de aici începe drumul spre unde vrei să ajungi.

De câteva zile, în viaţa mea a apărut o mică insomnie. Deşi corpul este obosit după zile lungi şi aglomerate, când mă bag în pat creierul refuză să se stingă şi continuă să lucreze în gol. Îmi amintesc informaţii sau întâmplări din cursul zilei, apar întrebări despre task-urile zilei următoare şi câte şi mai câte. Nu mă îngrijorez încă, am mai păţit asta în trecut şi ştiu că la un moment dat o să treacă. Pe vremuri însă, simptomele acestea erau sursă de stres şi nervi. Dacă ai încercat vreodată din răsputeri să nu te gândeşti la nimic, ştii despre ce vorbesc: cu cât te strădui mai mult să te relaxezi, cu atât mintea se agită şi mai tare şi parcă te simţi şi mai treaz şi alert.

Acum însă, am o strategie nouă. Dacă nu pot adormi, e clar că mintea are chef de joacă. Drept urmare, o ghidez spre o joacă constructivă, punându-mi întrebări care să lanseze creierul în direcţiile care mă interesează. De exemplu, în perioada asta lucrez la patru proiecte: Life After Work, Lecturi Urbane, Let"™s Do It Romania şi Civika.ro. Când nu reuşesc să adorm, îmi pun întrebări de genul "ce muzică o să punem la lansare?", "unde aş merge cu echipa la team building?", "cum ar arăta o campanie parteneriat între Life After Work şi Civika?". Pe scurt, întrebări care stimulează mai mult imaginaţia decât logica, astfel încât dacă tot nu dorm destul, măcar să mă distrez gândindu-mă la lucrurile de care am mai puţin timp pe zi. În consecinţă, mă trezesc de dimineaţă bine dispusă şi cu o listă întreagă de idei la capul patului. La cafea activez logica, pentru a selecta ideile care merită puse în practică.

Asta este strategia pe care o aplic de fiecare dată când trăiesc ceva ieşit din comun. Când sunt furioasă, îmi vine să sparg lucruri. Folosesc energia furiei pentru a depăşi obstacolele care mă frustrează. Când sunt tristă, îmi vine să mă izolez. Folosesc acele momente pentru a reintra în contact cu mine, cu dorinţele şi priorităţile mele, astfel încât să recapăt energia de a ieşi în lume. Când nu pot să dorm, mintea merge de capul ei. Îi folosesc resursele în slujba a ceva constructiv. Cred că atunci când te laşi stresat sau doborât de ceea ce trăieşti e ca şi cum te-ai enerva pe ploaie că plouă.

În concluzie, cum poţi transforma orice stare într-un workshop privat de dezvoltare personală?

1. Observi ce trăieşti, fără să te identifici cu starea ("am o stare proastă" versus "sunt deprimată").

2. Foloseşti calitatea stării pentru a crea, pentru a face ceva constructiv. Dacă nu găseşti nimic constructiv de făcut, înseamnă că e timpul să începi un nou proiect. :)

3. După ce trece valul de maximă intensitate a stării, la rece, alege ce pui în practică şi ce nu.

"Opusul jocului nu este munca, ci depresia", dixit Brian Sutton-Smith. Orice stare neplăcută este pentru mine un semnal că nu mă joc destul şi o oportunitate să învăţ o nouă lecţie care să-mi îmbunătăţească calitatea vieţii.

Articol scris de Sandra Ghiţescu