Concurs: Șapte povești de vacanță
Scris de Andreea Chebac • 20 August 2013 • in categoria Concursuri
Nu că aș vrea să vă întristez, dar probabil că ați observat deja că am trecut de jumătatea lunii august iar septembrie nu prea mai sună a vară... Însă am găsit o metodă de a prelungi puțin sentimentul de vacanță, ce-i drept, cu ajutorul prietenilor de la librarie.net care vă oferă trei exemplare din cartea Șapte povești de vacanță.
Șapte crâmpeie de viață, șapte piese dintr-un puzzle cu care să te joci în vacanță. Șapte povești din șapte ținuturi ale imaginației, care te așteaptă să redescoperi plăcerea lecturii. Ghizi vor fi Cehov, Wilde, Daudet, Balzac, Maupassant, Turgheniev, Chandler.
Pentru a fi unul dintre cei trei câștigători, spune-ne în comentarii o poveste din vacanța ta.
Concursul va dura o săptămână. Mult succes !
Câștigători:Alexandra, Saileanu Florentina Isabela și Tilea Elena
Citeste cele 14 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Lidia spune:
Cand zic ¨vacanta¨ ma gandesc la copilarie, iar cand zic ¨copilarie¨ gandul imi fuge la povesti…povesti adevarate care au format copilaria mea.
Singurul lucru care mi-a umbrit vacanta a fost scurtimea ei…niciodata nu mi s-a parut suficient de lunga pentru a trai povestea copilariei mele.
Oricum, pentru un copil, vacanta de vara e o poveste frumoasa in care el este eroul! :) -
Alexandra. spune:
Fiindca amintirile-s proaspete, o sa va povestesc ceva din vacanta ce sta sa se incheie..
Imi amintesc ca de mica imi doream sa merg la Balciul din orasul meu fara parinti, doar cu prietenii. Anul acesta mi s-a indeplinit dorinta desi nu mai sunt de mult atat de mica incat sa cer voie parintilor, doar ca nu s-a ivit ocazia pana acum..
Asadar, am pus-o de o distractie cu fostii colegi din scoala si ne-am intalnit 20 tinerei frumusei sa mergem sa ne ‘dam’ in iuj, masinute, Fire Trip si alte asemenea nebunii. Cred ca nu are rost sa mai zic cat de bine ne-am distrat, ca ne-am comportat ca niste tanci si ca a fost una dintre serile cele mai frumoase din aceasta vacanta. :) -
sims spune:
Mi-am petrecut ziua indragostitilor anul trecut, la Bordeaux si acum o sa va povestesc mai in amanunt patania memorabila de care mi-a fost dat sa am parte in acolo.
Mi-am dorit atat de mult sa fac din aceasta iesire una memorabila incat m-am ocupat de fiecare detaliu in parte de nenumarate ori. Sotul meu este un om care ma surprinde mereu cu fel de fel de surprize mai mici sau mai mari asa ca mi-am dorit sa-l fac si eu sa tremure de emotie. Asa ca am pus la cale o excusie la Bordeaux pentru weekend-ul de Valentine’s Day. Am facut aranjamentele, am rezervat camera la hotel, am rezervat biletele de avion si m-am apucat de bagaje. Deja imi imaginam o seara romantica in vechiul oras francez cand am pus in bagaj micile surprize pentru sotul meu.Bagajul meu e in general un mister pentru ca niciodata nu stii ce poti gasi acolo si de asta s-a convins si politia franceza atunci cand am coborat din avion pe aeroportul din Bordeaux, motiv pentru care ne-au tras pe dreapta cam ca-n melodia celor de la Vama Veche. Foarte politicosi ne-au rugat sa deschidem bagajele si dupa ce am facut-o s-au apucat oamenii de cautat in voie. Nici prin cap nu-mi trecea ce ar putea cauta dar, cam intrasem putin in panica, mai ales ca sunt o persoana care nu prea a avut de-a face cu politia la viata mea, poate doar cand am dat de permis si cand mi-am facut actele.
Dar sa revenim la bagajul meu buclucas in care politistii francezi cotrobaiau de zor si din care la un moment dat scot lenjeria intima din matase rosie cu ajutorul bastonului din dotare si o vantura in vazul tuturor ca pe stindardul libertatii. Mai cauta ei ce mai cauta si scot la iveala o sticla de Busuioaca de Bohotin, da stiu probabil si voi ca si ei va intrebati ce cautam cu o sticla de vin de acasa tocmai in orasul vinurilor, dar ce pot spune am o slabiciune pentru acest delicios vin rose. Dupa sticla a venit randul celor vreo 20 de teste de sarcina, stiu continutul valizei mele devine din ce in ce mai ciudat dar n-am putut sa-mi refuz prietena stabilita in Franta cand m-a rugat sa-i aduc din tara dat fiind ca acolo sunt foarte scumpe. Intr-un final au gasit si ceea ce se pare ca si cautau de la bun inceput, pachetul meu cu spumant de baie, o punga de vreo 250 g cu praf alb. Pe bune ca pe moment n-am inteles ce anume gandesc nici macar cand m-au luat la intrebari referitor la punga respectiva. Ce contine? Cat intentionez sa stau un Bordeaux? Unde ma cazez? Etc. Am incercat sa le explic in franceza mea ruginita pe jumatate engleza ce contine respectivul pachet dar ori nu m-au inteles, ori nu m-au crezut pe cuvant pentru ca si-a trimis colegul cu punga la analize.
Dupa vreo 15 minute, timp in care doamna politista ne-a tot pus diverse intrebari s-a intors si colegul cu punga pe care ne-a returnat-o. Si-au cerut scuze pentru deranj si ne-au urat sedere placuta in oras apoi ne-au indicat cel mai apropiat autobuz. Plecand din aeroport spre oras, in timp ce sotul ma tachina referitor la sticla de vin si lenjeria rosie, ma gandeam amuzata ca pentru vreo jumatate de ora am fost si traficanta de droguri si teste de sarcina in Bordeaux.
-
alex spune:
Acum vreo 10 ani cred, aveam vreo 15 ani. Am fost cu parinti la mare si i-am pus sa margem cat mai aproape de plaja nudistilor:)(ei nu stiau unde sunt, iar eu stiam din auzite). Si ei stand la plaja, eu ma duceam in apa si ma duceam si la plaja nudistilor. Nesatul de vazut:)) am stat vreo 2 ore si nu am venit deloc la ei si nici nu am fost in aria lor vizuala, asa ca au inceput sa isi faca griji, m-au cautat pe plaja, se gandeau ca poate m-am inecat si m-au gasit exact la iesirea de la plaja nudistilor, veneam spre ei, macar daca ma intalnea dupa iesirea din plaja nudistilor, nu isi dadeau seama de ce am fost acolo, si apoi m-au luat ca ce am cautat acolo etc.:)
-
Saileanu Florentina Isabela spune:
Nu pretind sa castig dar imi place sa scriu si sa citesc de aceea as vrea sa va povestesc ceva memorabil.
Eram la ora de fizica si cum profu nostru era cam glumet si sarcastic , pe de alta parte aveam promisa o lucrare de control de saptamani in urma zice :
-Scoateti o foaie se hartie ,si scrieti “lucrare de control………
Eu stateam in a doua banca dar in prima aveam o colega care nu retinea prea bine la materiile de uman darmite la cele de real “eram o clasa de real ” .Maria era hotarata sa copieze de acea se utilase cu cateva copiute mici pe care le dosise in banca .
Profu se plimba printre banci ,cand pe la jumatatea orei il aud din spatele meu “Maria ,ce faci Maria , trece pe langa mine se apleaca in jos si ridica de sub banca Mariei 4 copiute si 3 iconite de buzunar adaugand cu un glas sarcastic “Dumnezeu te vede Maria ” .Bineinteles a luat 3 si a tras sa ii iasa media 5 tot anul dar de la aceasta intamplare de cate ori aveam lucrare il auzeam pe profu cu un glas sarcastic “Maria te vede Dumnezeu Maria” -
Tilea Elena spune:
“Sa faci haz de necaz” dar pe asta trebuie sa o spun :P
Eu am fost intotdeauna o femeie cu capul pe umeri lucru pe care nu il puteai gasi la sotul meu ,evident ca eu eram cu sfaturile pe care de cele mai multe ori le lua in ras .
Cred ca ii zisesem de cate va zeci de ori sa mai rateze gurile de canalizare ca intr-o zi are sa dea peste una mai prost prinsa si are sa-si rupa ochii dar din cauza incapatanarii masculive iubitul meu sot nu uita sa calce pe niciuna ca sa-mi demonstreze mie ca nu am dreptate . Si asta pana intr-o seara cand ne intorceam seara de la cinema cand intr-o fractiune de secunda sa observ ca nu mai era langa mine ,iar in secunda doi il aud miorlaind din canalizarea din dreapta mea “Elena scoate-ma de aici ” atuncia am ralizat ca sotul meu era in canalizare .
Evident am chemat cativa trecatori sa ma ajute sa-l scot ,dar de atunci de cate ori ieseam cu cate o prietena la o cafea o faceam sa rada povestindu-i cat de tantalau era fostul meu sot . -
ela29 spune:
una din poveştile de vacanta care mi-au ramas in minte este legata de un voiaj la venetia cand mi-am pus in bagaj o multime de rochite pe care sa le port pe stradutele medievale dar am avut surpriza vietii mele cand am desfacut valiza şi am gasit doar pantaloni barbateşti marimea xxl dat fiind ca s-au incurcat la aeroport şi a trebuit brusc sa-mi inoiesc garderoba
-
Cristina P. spune:
Zilele de arsita ale verii pot aduce surprize mari. Cum ar fi o ploaie torentiala de 20 de minute care te transforma dintr-un om relativ uscat (daca nu putem la socoteala siroaiele de apa de pe frunte cauzate de caldura excesiva) intr-un om imbibat in apa mai ceva ca un burete de bucatarie. Si cand este vorba despre un camp idilic cu maci pe care un grupulet de 6 oameni se afla la un picnic atent planuit cu cel putin o saptamana inainte, situatia devine si mai tragi-comica. Din cauza noroiului, bineinteles, si a paturile pline de apa, imposibil de stors si foarte grele pentru a fi carate inainte in oras. Sau din cauza sandalelor ornamentate acum cu arabescuri din noroi (si cate o frunzulita de papadie sau un fir de iarba prins de o bretea a cate unui norocos). Sau din cauza imaginii dezolante a grupului cand isi face aparitia la una din statiile de metrou si nu gaseste loc suficient in vagoanele de tren pentru a se ascunde de ceilalti calatori. Singura solutie pentru a le face clar celorlalti calatori faptul ca membrii grupului “noroios” nu a participat la vreo lupta in namol sau ceva de genul acesta este sa vorbeasca tare despre intamplari: “Cum a venit ploaia asta din senin! Si a trecut imediat de parca nici nu s-a intamplat vreodata! Soarele a iesit din nou fara probleme, parca arzand si mai puternic ca inainte.” “Da, a sters imediat orice urma de umezeala de pe asfaltul orasului.” Calatorii se uitau acum parca si mai panicati, de teama, poate, ca au in fata un grup scapat din vreun sanatoriu. Grupul si-a dat seama atunci ca, in oras, nu plouase deloc, iar discutiile arzatoare (ca soarele de la suprafata) despre “teribila ploaie” nu faceau decat sa le scada si mai mult credibilitatea.
-
dorin04 spune:
in primavara am ajuns in vacanta la sibiu de fapt ca sa fiu mai precis am ajuns la sibiu pe la 10 seara. am parcat maşina pe o straduta si am plecat sa vizitam centrul istoric care apropo este superb. problema a aparut in momentul in care ne-am hotarat sa ne intoarcem la maşina pentru ca noapte fiind toate stradutele semanau intre ele. frumos oraş sibiul cum va ziceam dar are şi un neajuns noaptea nu gaseşti tipenie de om pe strada. las ca rezolv eu problema le zic prietenilor si scot mandru gps-ul tastez strada pe care ştiam ca parcasem maşina dar am uitat un amanunt esential, harta de pe gps era pentru camioane si nu recunoştea strazile din oraş ne-am plimbat in cerc prin sibiu vreo cateva ore bune pana am nimerit exact in fata maşinii
-
Vituly Andrea spune:
Ca fiecare călător pasionat, şi eu am o listă cu mai multe destinații în care vreau să ajung în următorii ani.
Anul trecut am avut ocazia de a petrece concediul în Franța, pe Valea Loarei, împreună cu prietenul meu.
Poate că pentru mulți, această destinație de vacanță nu pare deloc interesantă, însă pentru noi a fost o vacanță de vis.
Organizarea itinerarului a fost o adevărată provocare, implicând mult timp şi multă energie.
Valea Loarei este un ținut de poveste, cu peisaje mirifice şi aer proaspăt, cunoscută în întreaga lume datorită castelelor celebre şi a oraselor istorice.
Am fost profund impresionați de locuri precum Le Chateau Royal de Blois, Le Chateau de Chambord, Le Chateau de Chenonceau, Le Chateau Royal d’Amboise, Orleans şi Tours.
Fiecare castel este grandios şi impunător, înconjurat de grădini extraordinare sau de domenii cu păduri.
Un concediu de neuitat în tinutul castelelor, cu peisaje rustice, grădini întinse, arhitectură grandioasă, decoruri luxoase, brânză, vin, croissant, marmeladă şi câteodată prea multă ploaie. -
ionelia63 spune:
dupa nunta acum 5 ani in vara ne-am hotarat sa mergem in bulgaria la albena. zis si facut am pregatit bagajele, am imprumutat un gps, era prima noastra ieşire din tara şi ne era teama sa nu ne ratacim şi plini de voie buna am plecat la drum dupa ce am setat directia, albena cu punct intermediar 2 mai. vreme frumoasa, dragoŝte in aer şi la un moment ajungem şi la punctul de trecere al frontierei iar acolo linişte, pace, pustietate şi darmaturi, un soi de oraşel fantoma de prin filme şi norocul nostru ca vorbeam cu mama la telefon şi povestindu-i cum arata vama ne-a sugerat sa intrebam totuşi unde ne aflam şi bine a facut pentru ca gps-ul nostru ne-a dus in vama la negru voda. misterioase sunt caile tehnologiei
-
Zhao spune:
Să aleg doar o întâmplare din viaţa mea ar fi prea puţin ,dar o să vă povestesc unul din momentele, care şi-au lăsat amprenta asupra fiinţei mele :
Aveam doar şaisprezece ani şi abia ce începuse vacanţa de vară,pe care o aşteptasem cu nerăbdare şi ale cărei momente le planificasem cu nesocotință,fără a mă gândi ,nici măcar o clipă ,că părinţii mei, îmi vor zădărnicii planul cu mica lor escapadă spre Italia , în care eu nu urma să merg ,datorită răului meu de avion .Cu părinţii plecaţi ,soarta mea fusese decisă;urma să îmi petrec cele 3 săptămâni ,în care părinţii mei vor lipsi ,la unchiul meu,de ocupaţie pădurar .
Zis şi făcut . A doua zi mă găsea în staţia de autobuz ,aşteptândul pe unchiu’ să mă i-a .Când a ajuns ,spre toată uimirea mea ,am aflat că urma să plecăm într-o mică excursie la cabana acestuia ,din munte. Când am ajuns eram cuprins de euforie ,totul în jur era de vis,în jur mustea de vegetaţie ,iar arborii din jurul cabanei opreau arşiţa soarelui ce devenea insuportabilă .Locul mi-se părea încântător,iar după ce unchiu’ mi-a prezentat interiorul cabanei ,m-a condus în spatele cabanei,unde împrejmuit cu gard,fusese improvizat un mic poligon de tragere,atât pentru puşti ,cât şi pentru arcuri,pentru care unchiul meu avea o slăbiciune .
Lucrurile mergeau ,cât se poate de bine,în m-ai toate zilele îmi petreceam timpul trăgând cu arcul,care îmi fusese încredinţat,pentru a-mi antrena abilitatea de a trage cu dânsul.
Cele 3 săptămâni trecuseră pe nesimţite,iar zorii, dimineţii,ultimei zile mă găseau melancolic,dar de parcă asta nu mi-ar fi fost de ajuns ,colac peste pupăză ,mă trezesc pe cap cu fiul unchiului ,verişorul meu drag ,cu care în mai toate daţile în care ne întîlneam ,concuram în tot ce se putea concura,pentru a dovedi care din noi doi e mai bun la toate .
În mintea mea totul era clar,pe semne că trasul cu arcul nu era ceva străin de vărul meu şi puteam să bag mâna-n foc că şi de data asta ne vom întrece,iar vestea că vom merge toţi trei la vânătoare îmi afirma bănuielile .
Ne afundaserăm adânc în pădure ,mergând pe nişte poteci foarte ciudate ,ce erau săpate în pământ ,asemenea traşeelor de război .Toţi eram vioi ,unchiul purta la spate, prinsă de o curea ,puşca lui cu lunetă,iar noi copiii,arcurile noastre împreună cu săgeţile ,aşezate intr-un mic ataşament prins de curele .
Într-un final ne oprirăm, la un loc special amenajat pentru vânătoare ,camuflat cu tufişuri .Acolo urma să ne înghesuim,pentru a aştepta o potenţială ţintă .
Nu dură mult timp şi dinspre o poieniţă se putea vedea un falnic cerb plimbându-se singuratic . Acum toate privirile erau aruncate asupra cerbului ,fără vreo ezitare unchiul trase cocoşul puştii,luând ţinta în vizor .Se pregătea să tragă ,când auzi oftatul nostru ,al celor din spate;ne privi preţ de câteva clipe şi spuse,zâmbind: ,,Să nu-l rataţi,ne-am înţeles!,,şi lasă arma jos.
Acum totul depindea de noi ,ne-am tras fiecare câte o săgeată ,pe care am potrivit-o cu mare grijă,am întins cât de tare am putut corzile arcurilor,privind cu mare interes ţinta.
Ochii îmi erau aţintiţi la vârful săgeţii şi calculam din privire traiectoria.Dădui drumul săgeţi odată cu a verişorului meu ,lăsând în urma ei un vuiet surd ,întrecând săgeata concurenţei. Acum săgeata spinteca aerul,uramânduşi traiectoria şi cu o lovitură puternică lovi din plin animalul ,ucigândul.
Săgeata vărului meu a ratat ţinta ,iar toţi laurii mi-au revenit mie şi privind la cerbul mort mi-am dat seama că nu mai eram un copil ,devenisem bărbat . -
Lidia spune:
Si ca sa completez cu o poveste: pentru ca imi placea foarte mult sa citesc, intr-una din zile am inceput sa rasfoiesc Biblia si am ajuns la Apocalipsa, cu semnele sfarsitului (eram destul de mica pentru a intelege ceva). Am ramas teribil de impresionata si speriata de ceea ce scria: balauri, cutremure, urgii, etc. Am inceput sa plang si am intrebat-o pe mama daca mai este mult pana se va intampla ce scrie acolo, deoarece imi doream teribil sa se intample toate peste sute de ani..:) ¨Dupa mine potopul¨ as putea numi intamplarea…
pauna oana spune:
20 August 2013 | 1:44 pm
Se facea ca in vara asta mi-am intalnit iubirea adevarata in persoana lui.Am crezut ca e jumatatea mea.Da,jumatatea,vorba aia rasuflata in care nu mai crede aproape nimeni.Desi nu cred de obicei,m-ai facut sa cred tot: ca tii la mine,ca vom fi mult timp impreuna,ca totul va fi ok,ca suntem 100% potriviti unul pentru altul si multe altele de care mi-e greu sa-mia duc aminte acum.Incercand sa nu ma entuziasmez,in subconstient m-am indragostit la 2000 volti.Ardeam cand eram cu tine,renuntand la inhibitii si idei preconcepute,am facut tot ca sa fie bine si a fost.Bine.2 saptamani.Si ti-am ascultat toate minciunile si am visat la multe.Ma uitam in ochii tai aproape negri si eram fericita.Stand in bratele tale uitam de mine,nu ma mai gandeam la probleme,savuram momentul.
O parte din mine credea ca fericirea mi-a dat o felie si mie.Se pare ca m-am inselat.Intr-o zi mi-ai zis ca nu vrei o relatie din n motive necredibile.Am inceput sa plang.M-ai luat in brate si mi-ai sters lacrimile.Am plecat si sarutul tau a fost tot ce mi-a ramas de la tine.
Nu mai zic de amintirile pe care le vad si le dezvolt in fiecare noapte in cel putin un vis.Nu mai zic ca am inima facuta mii de bucatele ca o oglinda sparta intr-o cearta.Acum alfu lucruri noi: ca erai cu cineva cand erai cu mine si ca m-ai folosit.Ma simt ca o carpa folosita si aruncata in soare sa se usuce noroiul pe ea.Nu o sa mai iubesc vreodata.
Mi-a ajuns!Mi-a ajuns aceasta iubire de vara…