Concurs: „Momente” de I. L. Caragiale
Scris de Andreea Chebac • 9 July 2013 • in categoria Concursuri
Editura Humaniats vă dăruiește o ediție de lux a unei cărți clasice din literatura română: Momente de I. L. Caragiale. Vă invităm să redescoperiți glumele lui Nenea Iancu, mereu actuale.
Pentru a câștiga volumul, spune-ne în comentarii care este personajul tău preferat dintre toate cele create de Caragiale și de ce.
Concursul va dura o săptămână. Mult succes!
Câștigător:yigru z
Citeste cele 83 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Zita , din “O noapte furtunoasa” – tipul de mahalagioaica cocheta, comica, dar ridicola, romantica, naiva, inculta, agitata, desi personaj secundar iese foarte bine in evidenta.
-
D-l Goe pentru ca ma duce cu gandul la copilarie si la poznele pe care cu atata candoare le faceam si noi pe atunci.
-
Zaharia Trahanache, este personajul meu preferat din “O Scrisoare Pierdută”, mă amuza teribil senilitatea lui care părea prefăcută uneori, dar care ştiam că e cât se poate de autentică şi reprezintă un arhetip de personalitate a vremurilor lui Caragiale şi, indubitabil, a prezentului.
-
Cetateanul turmentat- acest personaj a fost dintotdeauna si va fi in continuare un personaj in viata reala.
-
Imi place de personajul Nae Catavencu, pentru ca este bine conturat in opera O scrisoare pierduta. Caracterul malefic al lui Catavencu strabate timpul si este mereu conectat la realitatile noastre.
-
Rică Venturiano, pentru că s-a deșteptățit cu trecerea timpului și umblă la Iunion pe Facebook, acolo nu se întoarce numărul la poartă și toată lumea e ambetată. Amoarea corespunde, amoarea dă like. Se transportează la domiciliu en gros și per tujur. D’aia.
-
Imi place de D-l Goe pentru ca in copilarie ma amuzam pe seama prostioarelor lui si imi imaginam cum ar fi sa fac si eu aceleasi lucruri.
-
Personajul meu preferat din toate operele lui Caragiale este Mitica pentru ca sub masca ironiei si sarcasmului spune niste adevaruri si ne face sa ne gandim la in ce fel de societate traim si printre ce fel de oameni.
-
D-l Goe = ma regasesc : )
-
Categoric personajul meu preferat este Zita din O noapte furtunoasa, ridicola pana la comica dar in acelasi timp o mahalagioaica cocheta !
-
Unul dintre personajele caragialesti, care si-a perpetuat cu prisosinta gena pana in tulburatele noastre zile, este Nae Catavencu – prototipul politicianului roman de succes, lipsit de scrupule, frate de cruce cu nepotismul si demagogia, ipocrit, dupa cum reiese din insasi semnificatia numelui – cataveica = haina cu doua fete… De la el avem memorabila afirmatie: „Industria română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire.”
-
Dn Goe pentru ca este exact tipul de copil din zilele noastre care vrea totul fara sa miste un deget
-
Leiba Zibal. Un personaj puternic, fascinant! Am citit la un moment dat in adolescenta o carte de nuvele, O faclie de Paste fiind prima din cuprins. Si m-a impresionat teribil Leiba Zibal, pentru forta morala pe care o dovedeste. La momentul acela, nu stiam autorul si nici titlul primei nuvele, pentru ca era o editie foarte veche, fara coperta si prima pagina a nuvelei. Am descoperit mai tarziu ca autorul era Caragiale. Respect marelui maestru!
-
Domnul Goe, mi-a placut aceasta schita.
-
Mari Popescu
Multe din personaje sunt nemuritoare peste timp, dar Mari Popescu din momentul Lantul Slabiciunilor imi pare a fi prezenta in multe momente contemporane din viata. Cu o influenta nemarginita asupra prietenilor si cunostintelor noastre, multe favoruri asteptam, dar fara a considera cerinta noatra prea mare. Lantul slabiciunilor lui Caragiale, ce il creaza Mari Popescu ajunge pana in zilele noastre si continua pana in zile ce inca nu le stim!
-
Am publicat comentariul mai devreme, dar nu știu de ce nu îmi apare…
Îl votez pe omniscientul și omnipotentul (adjective obligatorii!) Mitică. Aurea mediocritas în carne și oase (sau, mai bine spus, carte și oase), un personaj fără de care Bucureștiul de hârtie al lui Caragiale poate ar fi semănat (prea) mult cu lumea de carton a lui Ionesco. Fără spiritul „miticesc”, „moftul român” ar fi putut fi doar o caricatură absurdă (sau, din contră, o reproducere realistă), iar Caragiale n-ar mai fi fost mizantrop. Mizantropia e și ea, până la urmă, o formă de iubire… Cel puțin așa cred.
-
Trahanache-politicianul perfect, cel mai abil manipulator….
-
Personajul preferat este Cetateanul turmentat deoarece este emblematic pentru opera lui Caragiale.
-
Rica Venturiano – un amorez semidoct, care provoaca rasul prin limbajul sau bombastic, cu fraze sforaitoare si citate rastalmacite.
-
Personajele comice ale lui Caragiale pot fi usor redimensionate si adaptate unora dintre personajele societatii romanesti din prezent. In viata cotidiana a oamenilor ordinari, in lumea mediatica si politica, in lumea “buna” culturala. Avem exemple variate si de toate culorile, dar parca cel mai exemplificativ personaj poate fi doar Take Farfuridi (O scrisoare pierduta) si al sau tic verbal “fix” (zece trecute fix). Instinctul tradarii nu este controlat niciodata, ca si cum ar fi elememtul primondial dupa care se ghideaza in viata. Orice e permis, in viziunea sa, atata timp cat interesele sale sunt satisfacute. Starneste rasul, simpatic si amuzant, incult, profitor, ridicol, absurd, infatuat, coleric, Farfuridi intruchipeaza prostia suprema. Din pacate, suntem inconjurati de exemple vii la fel de simpatice si ignorante, care ne arata cu degetul pentru insistenta noastra de a cultiva, fara mare spor, decenta, corectitudinea, cunostiinta.
-
Personajele mele preferate sunt cele din comedia “O scrisoare pierduta”, deoarece are ca tema degradarea vietii politice, sociale si private-lucru care se intampla si in zilele noastre. Personajele sunt comice si evidentiaza cele trei grupuri de interese, de influenta si de putere.
-
Imi plac multe dintre personajele lui Caragiale, dar cel mai drag imi este Mitica – pentru ca e cel mai relaxat dintre toti!
-
Zoe din O scrisoare pierduta.
-
Lefter Popescu (Doua Loturi) – stari sufletesti multiple si diferite, atitudine, ganduri, comportament tragicomic…
-
D-l Goe un personaj obraznic.
-
Lefter Popescu un personaj complex
-
Zaharia Trahanache – zahariseala. Pentru ca intr-un singur om gasim societatea actuala in care traim.
-
Domnul Goe- fantastica schita. Recitesc cu placere schitele lui Caragiale. Acel copil alintat, caruia i se dadea mereu dreptate ca unui om mare(asa cum era considerat si Ionel din “Vizita” de altfel), i se faceau toate poftele , cand el era un repetent si un neascultator, si obraznic. Avem in zilele nostre destule exemple de domnisori sau domnisoare Goe…..
-
cetateanul turmentat pentru ca ma simt si eu personaj literar
-
Trahanache pentru ca era un mare papagal care a umplut tara de mostenitori…
-
Goe pentru ca macar el a fost mereu fericit
-
Greu de ales ! Îmi plac multe dintre personajele lui Caragiale și mă gândesc că le voi nedreptăți pe celelalte cu alegerea mea…
Mă opresc la Lache și Mache, tandemul perfect de camarazi, șmecheri cu alții, dar nu între ei. -
Imi plac toate personajele caragialiene insa ma opresc la unul dintre ele si acesta se numeste Zoe Trahanache. De ce? Pentru ca este un personaj care stie sa iasa din orice situatie jenanta, apeland la diverse lamentari.
-
Cetateanul turmentat, clasic, dar mereu prezent in viata reala. Eu cu cine votez? :). De asta iubesc opera lui Caragiale si desigur si multele embleme create de el.
-
personajul preferat este bubico.pentru ca este foarte rasfatat de stapana lui.
-
Il apreciez foarte mult pe –Mitica .
-
Nimic mai” treaz”,ca Cetateanul Turmentat.
-
Catavencu pentru ca este exponentul perfect al lichelei fara de moarte.Este ireal de actual si astazi,la mai mult de un secol de la creearea sa,si va fi si in secolul viitor modelul ideal de romanas “descurcaret”,tupeist in situatii favorabile, umil cand este cazul,urmarind doar bunastarea sa fara principii sau mustrari de constiinta.
-
pai exista vreun personaj mai actual decat Zaharia Trahanache? este absolut incredibil cum se zbate fara “succesuri” – de aproape 25 de ani (la anul!) – o intreaga societate si o intreaga clasa politica sa se distanteze si sa iasa din tiparele “creionate” de Caragiale
ba pardon, vreau o carte ca la Tv n-am ce vedea!
-
Farfuridi este imbecilul pur, deposedat de către autor, de orice urmă de inteligenţă
-
Cetateanul turmentat deoarece zilnic vad urmasi de-ai sai.
-
Mitica.
-
Dl Goe – primul personaj al maestrului Caragiale prin care mi-a fost introdusa restul operei sale. Il identificam mereu cu unii copii nesuferiti din copilaria mea :)
-
Ionel Popescu – din ‘Vizita’ de ILCaragiale. Imi aminteste de copilarie, de rasfatul primit atunci de la bunici, de nebuniile pe care le faceam: si eu mancam dulceata din borcan si ma jucam cu mingea in casa. Cum sa nu imi fie drag un astfel de dracusor de copil?
-
Trahanache este personajul placut mie pentru ca este un personaj spumos si totdeauna cand observa micile trisari ale Zoei, acesta crede fiecare explicatie din partea acesteia.
-
Goe este personajul care imi starneste acum interes si placere pentru ca este tipul caracterului multora dintre semenii nostri insa copiii de azi depasesc bunul simt al lui Goe.
-
Rica Venturiano pentru ca ma duce cu gandul la craii noistri de Dorobanti de astazi.
-
Mie Ceatateanul turmentat imi place cel mai mult si celebra replica ,,Eu cu cine votez?”, nu stiu de ce, dar simt ca aceeasi senzatie ca a acestui cetatean o traim cu totii inainte de a vota:))
-
DL GOE..SEAMANA CU BAIETELUL MEU!!
-
Tipătescu pentru regăsirea lui în mediul actual :)
-
Lefter Popescu – un personaj ghinionist, dar foarte bine structurat și gândit. Ne oferă o lecție de viață
-
MITICA – fuctionarul cu leafa de la stat , smecheras, usor arogant,care are numai drepturi si nu obligatii,care cade de multe ori in ridicol !! starnind ilaritate !
-
Cetateanul turmentat : un personaj comic , distractiv
-
Dl Goe, un baietel obraznic, rasfatat, arogant si incult, prezent la tot pasul in ziua de azi
-
personajul meu preferat este Kir Ianulea, il admir pentru intelepciune si spiritul mucalit
-
Farfuridi, Trahanache … toate personajele din O scrisoare pierduta pentru ca am impresia mereu ca acea scrisoare se va gasi… dar in prezent:)
-
De departe, D-l Goe. Este rasfatat si lipsit total de educatie. Ca si Ionel din “Vizita’.
-
Zaharia Trahanache este personajul meu preferat creat de Caragiale, deooarece este foarte atent, putin misterios, galant, iubitor, respectuos si l-am jucat de cele mai multe ori in scenete in liceu.
-
Zoe domnisoara rafinata eterna femeie muza
-
Personajul meu preferat e Zoe Trahanache datorita comicului care reiese din daruirea cu care se straduieste sa isi salveze imaginea.
-
Imi place Zoe dintr-O scrisoare pierduta!
-
Cetateanul turmentat pentru ca dau del el pe strada la orice ora din zi sau din noapte :)
-
E greu de ales un singur personaj. Ar putea fi Catavencu pentru lichelismul si oportunismul sau, insa Cetateanul turmentat “merita” mai multa atentie pentru ca este mai actual ca niciodata, la fiecare rand de alegeri. Beti sau nu, oamenii se uita ca prostii si-n stanga si-n dreapta politica si ajung la concluzia trista: “Eu cu cine votez?”
Trist e ca va ramane in continuare la fel de actual… -
Nu stiu ce personaj sa aleg, pentru ca toate dintre ele sunt actualizate. Ma opresc insa la Stefan Tipatescu, un personaj cuceritor de inimi si impunator in ceea ce-si propune.
-
Personajul Ionel Popescu din schita vizita este un baietel de cativa anisori, dar insolent chiar si cu propria familie. Acest personal reuseste sa strabata timpul. Prin urmare este o copie a vremurilor noastre.
-
Da, imi place personajul Ghita Pristanda, un personaj spumos si plin de viclenie si lingusitor. Slugarnicia acestuia atinge cote maxime de disperare. De aici am invatat sa nu fiu un personaj ca acesta.
-
E dificil sa te opresti la un singur personaj si asta pentru ca lumea lui Caragiale este un univers intreg, pe care il poti proiecta in orice epoca. dar vai ,mai ales, in epoca actuala. Oricum, vorba lui Delavrancea, Caragiale n-a murit ci “ostenit de-atatazbucium, doarme”
M-am oprit cu alegerea la doua dintre personajele sale, poate mai putin celebre, dar savuroase, dupa parerea mea: Domnul si Feciorul, din Caldura mare. Oricat as incerca, nu-i pot asocia decat cu Marin Moraru si Radu Beligan, evoluand parca intr-un SF, cu miscari lente, cu dialoguri la fel , intr- un “calm egal si plin de dignitate”. Parca simt cum in termometru urca vertiginos gradele , si ma intreb de ce Feciorul nu schimba registrul si nu exclama suparat “traje, monseur, in casa iasta”. dar nu se poate pentru ca ” e caldura mare, domnule, caldura mare” -
Toate personajele din operele lui Caragiale sunt minunate dar cel care mi-a atras atentia intr-un mod deosebit este Dl Goe .
-
Imi place de Ghita Pristanda. De ce? Este un personaj spumos si plin de suspans. Cred ca multi oameni au daramat statistica lui Caragiale referitor la caracter. Slugarnicia este ridicata la rang…
-
Ati spus “Momente”, ma voi limita la momente. E si asa destul de dificil. Dar, cel mai mult si cel mai mult imi place personajul narator din schitele lui Caragiale. Ia gaditi-va numai la “Vizita”, la “Grand Hotel Victoria romana”, la “Five o`clock”, etc, etc. Cat umor, cata malitiozitate, cat rafinament in studirea personajelor si a situatiilor. Ca atunci cand Caragiale este Caragiale! Succes tuturor la concurs. Sper ca nu l-am descoperit prea tarziu.
-
Nu imi place, nu-l admir pe Nae Catavencu dar este personajul meu preferat deoarece este creatia perfecta a lui Caragiale. As putea afirma ca este personajul meu preferat deoarece il pot regasi usor in orice mediu social nu numai in politica. Faptul ca am ales acest personaj pentru ca este cel mai real nu denota faptul ca imaginatia mea este limitata ci ca I.L Caragiale a reusit ce si-a propus: oglindirea realitatii, parodierea ei, cu o morala fina.
-
Imi place de Tipatescu pentru ca reda foarte bine omul care are puterea si abuzeaza de functia pe care o are, facand multe ilegalitati. Asadar, Tipatescu ramane o copie a realitatii vremurilor pe care le traiesc.
-
Catavencu pentru ca chiar si dupa atata timp si chiar daca vrem sa credem ca societatea s-a schimbat, personajul caragialian ramane atat de actual.
-
Dl Goe datorita umorului personajului dar totodata datorita actualitatii lui in ziua de azi
-
O sa incep prin a spune ca si eu consider ca nicaieri nu e mai sclipitor spiritul “Maestrului” decat in comedii…dar vazand imensa lista de “catavenci si mitici” de mai sus, oricat de motivata as fi sa ader, m-am hotarat sa indrept o nedreptate :) …si sa aleg, ca personaj preferat, pe cineva dintr-o drama…pe Anca din “Napasta”, o piesa pusa in scena in 1890.
Pe scurt, este povestea unei femei care isi petrece 9 ani din viata cu un barbat pe care il uraste pentru ca vrea sa fie cat mai aproape de ucigasul primului ei sot…iar cand devine clar ca justitia nu il va pedepsi niciodata, Anca pune la cale un plan machiavelic…face in asa fel incat barbatul sa fie invinovatit, fara putere de tagada, pentru o crima pe care de fapt nu a comis-o…justitie de tragedie antica, in decor mioritic, in toata splendoarea ei!
Personajul Anca e intunecat, ascuns, uneori diabolic…daca profunda ei nefericire cauzata de moartea barbatului iubit ar putea trezi simpatia cititorilor, sentimentul e anihilat de premeditarea rece cu care Anca isi urmareste razbunarea
De ce am ales-o, totusi, ca personaj “preferat” ? Pentru ca e ceva foarte subtil in felul in care e construita, si care nu stiu daca se datoreaza unei erori a autorului, sau intentiei acestuia…Anca putea fi usor transformata intr-o Antigona a timpurilor moderne…un personaj tragic, sublim, demn de Sofocle…si totusi nu transpare decat ca o taranca apriga, razbunatoare si fara mila…oarba in scopul ei si atat de unilateral creata incat devine, ca om, mediocra…
La asta ma refeream cand a spus ca nu stiu daca e o eroare de scriere, in sensul in care personajul pur si simplu nu s-a ridicat la ambitiile autorului, sau o ironie fina: nu exista Antigone moderne…doar oameni care nu stiu sa ierte, si care isi pierd, deci, umanitatea…
-
Cetateanul turmentat – pentru ca ma regasesc in “optiunile” politice ale acestuia. Cu alte cuvinte sunt “ametita” de aceasta harababura mioritica pe care unii o numesc politica.
Politica este confuza, eu sunt confuza, iar totul este legat de politica.
Nu mai inteleg nimic si imi vine sa intreb “Eu cu cine votez?”. -
Lefter Popescu – e atat de tragic si de comic…
-
Mitica si cetateanul turmentat- dau in fiecare zi peste “urmasii” lor, oriunde merg
-
Mitica si cetateanul turmentat- dau in fiecare zi peste “urmasii” lor, oriunde merg
-
toate personajele sunt excelent conturate de maestru, dar nu constituie protagonisti de poveste cu care sa-ti doresti sa te identifici sau despre care sa poti spune ca-ti plac, ca ii favorizezi… uraciunea caracterului dospeste dincolo de comic…
singurul care nu starneste o controversa morala de proportii ar fi cetateanul turmentat… beat, naiv si limitat… -
cum va contactez?





hojbota simona ioana spune:
9 July 2013 | 9:20 am
Personajele din “O scrisoare pierduta” – se potrivesc perfect cu ceea ce se intampla in zilele noastre.