Scris de Ana-Maria Petritan • 25 October 2007 • in categoria Clubul de Carte
Inclinatia sexuala a lui Oscar Wilde este foarte bine cunoscuta. In De Profundis el isi recunoaste fara ascunzisuri homosexualitatea.
Este Dorian Gray un roman ce sta sub imperiul relatiilor homosexuale?
Care este natura relatiilor in triunghiul Dorian - Basil - Henry? Intalnim aici semne de homosexualitate refulata?
Singura prezenta feminina in roman, Sybil Vane, este rapid marginalizata si eliminata. Putem detecta o teama de femei? Este triunghiul mai sus amintit o enclava masculine vulnerabila la prezenta feminina?
@ Danonino – da, este o opera a timpului sau. nu atat malitiozitatea comentariilor referitoare la femei, cat umorul lor mi se par remarcabile la Wilde.
Prezentele feminine, sunt exact cum ai subliniat tu – prin cuvintele lui Wilde – decorative. Insa mi-a atras atentia soarta surorii lui Henry.
Apare meteoric, la inceput – ca femeie virtuoasa si mai la final ca femeie decazuta din cauza lui Dorian. Este cu atat mai interesanta atitudinea lui Henry fata de Dorian si lipsa de scrupule a lui Dorian.
Sa fie nevoie ca arta sa aiba scrupule? Intreb si eu…
Dorian Gray ar avea ceva scrupule, ba chiar era pregatit sa accepte povesti de adormit ….domnisoare (“voi re-invata sa o iubesc”). Dar el este opera lui Henry Wotton si actioneaza ca atare. Un fel de Pygmalion pe alt plan.
In ceea ce priveste umorul, sunt totaaaal de acord cu tine, Ana-Maria. Fabulos! Eu la asta am ras cu lacrimi :
“(…)Este intr-adevar minunata si plina de surprize. Are o capacitate extraordinara de a-si manifesta afectiunea fata de familie. Cand i-a murit cel de-al treilea sot, parul ei a devenit blond de tristete.(…)” (despre Madame de Ferreol) ;)
@Danonino – am retinut si eu citatul asta! :))
Cred ca daca ar fi sa contorizez toate citatele nostime adunate de prin cartile pe care le-am citit, Oscar Wilde ar conduce detasat!
E surprinzator si faptul ca intr-un roman ce trateaza subiecte asa de serioase si dramatice, intalnesti atata umor!
Copyright ©2011 Bookblog.ro
Danonino spune:
26 October 2007 | 6:53 pm
Da, daca vrem sa privim lucrurile din acest punct de vedere mult prea unilateral si necuprinzator, gasim. Gasim si indicii de homosexualitate, gasim si misoginism…
Sa nu uitam insa sa incadram o opera intr-o anumita perioada istorico-sociala, cu tot ce inseamna ea. Perioada in care a creat Oscar Wilde era unul din acele ciclice fin de siecle, cum ar veni, o schimbare de paradigma ;)
Eu identific si alte prezente feminine in roman. Toate acele printese si contese sau doamne din societatea mai mult sau mai putin inalta, care intretineau conversatia savuroasa a lordului Henry Wotton. Evident, nu-mi amintesc numele lor, erau fiinte… :) decorative care spuneau nimicul intr-o maniera … :) fermecatoare.