Arta de a nu scrie un roman, Mecanica inimii și altele
Scris de bookblog.ro • 7 November 2011 • in categoria Citate
Pentru că în centrul fiecărei recenzii stau cuvintele unui scriitor, am ales cîteva citate din cărțile care ne-au inspirat în ultima vreme:
Arta de a nu scrie un roman - Jerome K. Jerome
# ,,Nimic nu impresionează mai repede fiinţele umane decât încrederea. Au parte de atât de puţină, încât le face plăcere.”
# ,,Un om nu este un singur personaj, ci o duzină de personaje, unul din ele devenind preoeminent, celelalte unsprezece rămânând mai mult sau mai puţin dezvoltate.”
# ,,Omul nu poate fi altfel decât egoist. Egoismul este legea întregii vieţi. Fiecare lucru, de la cea mai îndepărtată stea fixă, până la cea mai mică insectă care se târăşte pe pământ, luptă pentru sine după puterea sa; şi Eternul lucrează pentru El însuşi: acesta este universul.”
(Raisa Stoleriu)
Mecanica inimii - Mathias Malzieu
„- Ce căutați aici?, mă întreabă, zărindu-mă în luciul oglinzii.
Imi cer iertare că am intrat. Dar de când v-am auzit cântând acum câțiva ani, am un singur vis: să vă regăsesc. Ca să-l împlinesc, am cutreierat jumătate de Europa. Mi s-au spart ouă în cap și era cât pe ce să fiu spintecat de un maestru în dragostea cu morții. De bună seamă, sunt un soi de infirm când vine vorba de marea iubire și inimii mele improvizate îi e greu să reziste cutremurului care o clatină când vă văd, dar bate numai pentru dumneavoastră.
Imi stă pe limbă să-i spun toate astea, buzele îmi rămân însă pecetluite într-o tăcere de mormânt.”
(Marinela Gheorghe)
Durabila iubire - Ian McEwan
„Mai ales ea nu se pricepe la dispute. Nu a fost niciodată în stare să accepte regulile care îţi permit, sau îţi impun, să spui lucruri pe care nu le gândeşti cu adevărat, adevăruri distorsionate sau neadevăruri pur şi simplu. Nu poate să nu simtă că fiecare cuvânt ostil pe care îl rosteşte o îndepărtează nu numai de iubirea lui, dar şi de toată iubirea de care s-a bucurat vreodată, dându-i sentimentul că a scos la iveală o meschinărie adânc ascunsă, care o reprezintă de fapt.”
(Andrea Balint)
Tunelul - Ernesto Sabato
#“Când cine spune: Totul în trecut era mai bine., nu înseamnă de loc că atunci s-ar fi petrecut mai puține lucruri rele, ci doar că spre fericirea ei- lumea le-a dat uitării.”
#“Mă fac să râd cei ce obișnuiesc să vorbească despre modestia lui Einstein sau a altora de felul lui; motivul: e ușor să fii modest când ești celebru; vreau să spun, să pari modest.”
#“A fi original înseamnă, într-un anumit fel, a dovedi mediocritatea celorlalți.”
(Andreea Chebac)
Curcubeul gravitației - Thomas Pynchon

# „Iar el, pasiv ca-n transă, lăsând frumuseţea ei să-l pătrundă ori să-l ocolească, după cum va pofti ea. Ce altceva să fie el, în afară de un blând receptacul, unul care umple tăcerile? Toate razele încăperii sunt ale ei, fâşâind ca un celofan umed, tangente la rotirile ei pe călcâie, tăioase ca nişte lănci când ea îşi urmează paşii înapoi. ”
# „Dacă există ceva reconfortant - religios, dacă vreţi - la paranoia asta, tot mai există şi antiparanoia, în care nimic nu e legat de nimic, o condiţie pe care nu mulţi dintre noi o putem suporta un timp prea îndelungat.”
(Alexandra Găujan)
Voi aveți citate preferate? Obișnuiți să notați fragmentele care vă plac din cărțile citite?
Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
-
“omul nu moare cand vrea, ci cand se poate…”
G.G. Marquez
-
-
Dintre cărţile care m-au impresionat cel mai mult, “Cry, the beloved country!” este, de departe, cea mai tulburătoare, prin trăirile personajelor, pe care autorul resuşeşte să le redea cu atâta profunzime… La fiecare pagină, aproape, am notat câte un citat; dintre acestea, doresc să vă impărtăşesc unul în care, cred eu, se află întreaga esenţă a acestei cărţi:
“Tristetea, teama şi ura, cum se adună în inimă şi în minte, de fiecare dată când cineva deschide o uşă pentru a lăsa să intre aceşti mesageri ai osândei, ai sorţii! Plângi pentru tribul destrămat, pentru legea şi obiceiurile care au dispărut. Mai plângi şi pentru cel care moare, pentru femeia şi copiii părăsiţi. Plângi, ţară iubită, căci aceste lucruri n-au ajuns încă la final.
(…) Alţii spun că acesta este pericolul, căci datorită muncii mai bine plătite nu numai va cumpăra mai mult (omul), dar va şi citi mai mult, va gândi mai mult, va întreba mai mult, şi nu se va mulţumi să fie pentru totdeuna fără drept de opinie şi inferior.
(…) Plângi, ţară iubită, pentru copilul nenăscut care este moştenitorul temerilor noastre; să nu iubească pamântul prea mult; să nu râdă prea bucuros când simte apa şiroindu-i printre degete, nici să nu stea prea tăcut când soarele ce apune înroşeşte savana. Să nu fie prea emoţionat cand aude păsările cântând, nici să nu îndrăgească prea mult un munte sau o vale. Pentru că teama îl va lipsi de toate dacă dă prea mult.”
Sper să vă faceţi timp, într-o zi, pentru această carte deosebită… în care mai puteţi afla cum “teama s-a transformat în suferinţă. Dar suferinţa este mai bună decât teama. Căci teama sărăceşte întotdeauna, în timp ce suferinţa poate îmbogăţi.
Teama este o călătorie, o călătorie groaznică, dar suferinţa este cel puţin o sosire.”





ady spune:
7 November 2011 | 2:54 pm
ultimul citat care mi-a ramas in minte este din “oscar si tanti roz”: “tanti roz, am treizeci si doi de ani, am cancer si o sotie pe masa de operatie, chiar crezi ca nu suport adevarul?” totul rostit de un copil de noua ani, care are cancer si stie ca va muri in cateva zile.
si ar mai fi, dar nu reusesc sa le redau din memorie.