- 17 April 2008
- Cristina Teodorescu
- Roman politist
- Humanitas fiction
- Lawrence Block
Opt milioane de feluri de a muri
0Autor: Lawrence Block
Rating: 
Editura: Humanitas Fiction
"Opt milioane de feluri de a muri, şi printre ele sunt o mulţime potrivite pentru cei care vor s-o facă singuri. Oricât de rău arătau metrourile, încă îşi făceau treaba dacă te aruncai pe şine. Iar oraşul nu duce lipsă de terase şi de ferestre de la etajele de sus, iar magazinele sunt deschise douăzeci şi patru de ore pe zi şi vând lame de ras şi frânghie de rufe şi somnifere."
Bine aţi venit în lumea lui Matt Scudder, detectiv particular. Personajul principal al romanului Opt milioane de feluri de a muri scris de Lawrence Block este un "veteran" al străzilor. Se poate spune că a văzut aproape orice. Poliţist pensionat, detectiv particular fără autorizaţie, membru al Alcoolicilor Anonimi, Scudder primeşte să ajute o prostituată să iasă din "branşă". Ceea ce nu ştie acesta este că în 48 de ore Kim va fi găsită moartă într-un hotel.
[Citeste tot Articolul]
- 10 April 2008
- Cristina Teodorescu
O istorie personală
Autor: Ovidiu Cioclov
Rating: 
Când vine vorba despre autori români contemporani am o oarecare reţinere. Şi paradoxul vine tocmai atunci când, în ciuda acestui sentiment, fiecare lectură a unui autor contemporan român îmi demolează ideea că literatura română contemporană nu ar fi captivantă. Un astfel de exemplu îl reprezintă cartea lui Ovidiu Cioclov, O istorie personală.
Darius, personajul-narator al romanului, povesteşte cum bărbatul vârstei mijlocii, cu familie şi o slujbă mediocră, ajunge să depăşească aceste graniţe prin intrarea în lumea plăcerii carnale. Darius este membru al Frăţiei Rozelor alături de ceilalţi membri (şi singurii de altfel) Ayan şi Elm, la acest trio adăugându-se şi cel de-al "treilea" muşchetar Carol. Cei patru prieteni cunosc într-o singură seară ceea ce se află în spatele uşilor închise din casele de pe străzile lăturalnice ale oraşelor. Astfel iniţiaţi în arta dragostei plătite, aceştia vor decinde de unii singuri în această lume a plăcerii, moment în care şi viaţa acestora se va schimba radical.
[Citeste tot Articolul]
Tunele
0Autor: Roderick Gordon, Brian Williams
Rating:
Editura: Corint Junior
De regulă nu mă fascinează romanele pentru copii stil Harry-Potter. Însă de această dată am făcut o excepţie acceptând să citesc bestseller-ul internaţional Tunele, roman scris de autorii britanici Roderick Gordon şi Brian Williams.
Acţiunea romanului pare una simplă la prima vedere: Will Burrows, băiatul albinos de paisprezece ani, împărtăşeşte o pasiune comună cu tatăl său, Dr. Burrows, legată de arheologie şi excavaţii. Curând însă Dr. Burrows descoperă un secret în urma căruia porneşte, iar dispariţia acestuia îl face pe Will să îşi urmeze tatăl în adâncuri unde va descoperi o altă civilizaţie, complet diferită de cea pe care a cunoscut-o el până atunci. Astfel o serie de secrete bine păzite îi sunt astfel revelate lui Will şi prietenului său Chester cu care a pornit în această aventură.
[Citeste tot Articolul]
- 13 March 2008
- Cristina Teodorescu
Bucuria vieţii
Autor: Irving Stone
Rating:
Dragă Theo,
Nu sunt nici invalid, nicio fiară periculoasă. Lasa-mă să-ţi dovedesc şi ţie, precum şi mie însumi că mai sunt încă o fiinţă normală. Dacă izbutesc să mă smulg din ospiciul ăsta prin propriile mele forţe şi să încep o viaţă nouă la Auvers, poate voi fi în stare să înving până la urmă şi boala. Îmi mai acord încă o şansă...
Vincent
Aşa începe una dintre sutele de scrisori scrise de Vincent van Gogh fratelui său, Theo. Scurte, pline de sentiment şi atât de dureroase câteodată, aceste însemnări sunt singurele care ne mai pot vorbi despre o viaţă de pictor. Acestea şi cartea lui Irving Stone, Bucuria vieţii, roman biografic. Bucuria vieţii este construit pe baza scrisorilor fraţilor van Gogh, la aceasta Stone adăugând parţi de ficţiune şi ceea ce poate acesta a crezut că s-a întâmplat în sufletul lui Vincent.
[Citeste tot Articolul]
- 6 March 2008
- Cristina Teodorescu
Mesagerul
Autor: L. P. Hartley
Rating:
Cum ar fi dacă fiecare dintre noi am avea păstrată în vreo mansardă scrisori, jurnale ori amintiri din copilărie? Oare la vederea acestora am rememora copilăria? Adolescenţa? Tinereţea?
Desigur, mie nu are cum să mi se întâmple o astfel de şansă, vinovată fiind doar vârsta fragedă şi momentul ales. Dar cu personajul principal al romanului Mesagerul de L. P. Hartley, Leo Colston, trecutul devine prezent prin simpla descoperire a unui jurnal din 1900.
Extrem de proustian, într-o singură după-amiază Leonard Colston bătrânul îl reîntâlneşte pe tânărul Leo, pasionatul de semnele zodiacului şi de magie. Astfel, scopul introspecţiei devine rememorarea timpului pierdut, a verii anului 1900 când acesta, copil de 12 ani este invitat de colegul său Marcus Maudsley la Brandham Hall, reşedinţa de vară a părinţilor lui Marcus. Totul pare complet firesc având în vedere vârsta băieţilor, timpul trecând în jocuri, plimbări şi ceaiuri de societate.
[Citeste tot Articolul]
- 21 February 2008
- Cristina Teodorescu
Dragostea nu moare
Autor: Maitreyi Devi
Rating:
Fiecare dintre noi a citit ori cel puţin auzit de romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade. Unii dintre noi am avut şansa să-l şi studiem în liceu. Şi nu pot uita ceea ce ni s-a spus în momentul imediat lecturării romanului - există un răspuns, Maitreyi a existat cu adevărat, iar aceasta a vorbit despre cealaltă faţă a dragostei dintre ea şi Allan (Mircea). Astfel am aflat pentru prima dată de romanul Dragostea nu moare de Maitreyi Devi.
Romanul poate fi privit ca o oglindă a naraţiunii din Maitreyi şi asta pentru că personajele principale sunt Amrita şi Mircea Euclid (spre deosebire de romanului lui Eliade unde aceştia erau Maitreyi şi Allan). Şi care a fost prima impresie după ce am terminat romanul lui Devi? A fost aceea a unui roman autobiografic, care transcende cu mult naraţiunea şi ficţiunea în care s-a îngropat Mircea Eliade. Astfel, Dragostea nu moare este nu numai viaţa lui Maitreyi Devi, este şi viaţa celor din jurul acesteia, sentimentele, trăirile şi, nu în ultimul rând, dorinţele unei femei.
[Citeste tot Articolul]
- 7 February 2008
- Cristina Teodorescu
Cămara diavolului
Autor: Jim Crace
Rating:
(ediţia în limba engleză)
La prima vedere, Cămara diavolului nu m-a atras sub nicio formă. Şi asta poate pentru că modul de prezentare al cărţii nu are nimic incitant la suprafaţă (coperta este de-a dreptul ternă). Jim Crace nu îmi spunea nimic, era un autor complet necunoscut mie. Şi poate aşa ar fi rămas dacă nu aş fi luat Cămara diavolului de la Schimb de cărţi.
Compusă din 64 de povestioare, cartea lui Crace aminteşte despre "bunătăţile ascunse" poftelor umane, despre ceea ce poate părea imposibil de "digerat". Şi asta pentru că personajele din Cămara diavolului au pofte greu de satisfăcut, devin oamenii instinctelor. Şi nimic nu este mai incitant decât un secret descoperit.
Dacă la prima vedere Crace ne introduce în universul unei cămări pline de măncăruri ce pot fi explorate şi încercate, la o analiză mai profundă am înţeles ţinta autorului: mâncarea este transpusă în planul secund în momentul în care intervin emoţiile umane şi interacţiunea dintre acestea. Mâncarea este doar un instrument care trezeşte simţurile, tentaţiile, vina, deziluzia, frica etc. Tocmai acele simţuri pe care marea majoritate nu le simt atunci când mănâncă.
Chiar dacă nu sunt fana unei supe făcute dintr-o poşetă veche de piele, nu poţi da la o parte mâncarea abundentă care literalmente îţi poate lăsa gura apă. Dar tocmai surpriza, incertitudinea a ceea ce pot mânca personajele face din Cămara diavolului o carte "delicioasă"!
Desigur, îmi vine greu să descriu ceea ce se ascunde în spatele coperţilor şi a celor 163 de pagini. Dar mereu mă cuprinde un sentiment ciudat când mă gândesc la ce compune Cămara diavolului, un sentiment de vină dulce şi totuşi o plăcere pe care aş parcurge-o încă o dată. Şi cu ce am rămas în urma lui Crace? Cu reţete care să-mi spună dacă o să fiu o bună bucătăreasă, vecină ori soţie. Cu gustul unor sosuri care pot deveni şi cu mâncăruri care îţi trezesc imaginaţia.
Nu-mi rămâne decât să vă invit să deschideţi şi voi, la rândul vostru, Cămara diavolului şi să alegeţi de pe rafturile sale o cutie, conservă ori mâncare. Sunt sigură că veţi găsi aici ceva care să fie pe gustul vostru.
Scrisă de Cristina Teodorescu