“Implicarea personală determină, în cele din urmă, şi mobilizarea segmentelor societăţii în care evoluăm.”
Scris de Raluca Alexe • 6 February 2011 • in categoria Articole Speciale
Anul trecut, Fundaţia Dinu Patriciu a organizat a doua ediţie a Galei Premiilor în Educaţie, o competiţie care are ca scop premierea proiectelor, a oamenilor şi a organizaţiilor care au un impact semnificativ asupra sistemului educaţional din România. Premiile în valoare totală de 250.000 euro au fost primite de elevi, profesori, studenţi, cercetători, bibliotecari dar şi şcoli, facultăţi şi ONG-uri care s-au remarcat prin rezultate deosebite şi activităţi extra-curriculare în domeniul educaţional.
Noi am văzut câştigatorii şi ne-au plăcut atât de mult încât v-am făcut cunoştinţă deja cu doi dintre ei. Iar dacă aveţi şi voi proiecte frumoase, începând cu 15 iunie vă puteţi înscrie la ediţia din 2011, despre care găsiţi detalii aici.
În cele ce urmează veţi citi un ultim interviu, cu Gabriel Morariu, câştigătorul premiului trei la secţiunea Învăţătorul/ Educatorul anului, un învăţător care a construit un plan extracurricular complex, prin care elevii săi să înveţe ce înseamnă munca în echipă şi protejarea naturii dar să şi deprindă abilităţi de relaţionare şi de comunicare.
bookblog: Elevii dumneavoastră citesc? Cum îi îndreptaţi către lectură?
Gabriel Morariu: Elevii mei parcurg paginile cărţilor, descoperind informaţii din diverse arii de interes. Încă din clasa I am pornit pe drumul de întâlnire cu slova fermecată, transpunându-ne împreună în lumea celor mai mici (ne)cuvântătoare. În această lume, deschisă mai întâi de glasul dascălului primilor ani de şcoală, fiecare elev se imaginează, el însuşi, ca fiind erou de poveste. Astfel, fiecare an şcolar reprezintă un nou început, fiecare zi a lui-o nouă provocare, fiecare oră de curs-un nou ,,spectacol" pe scena devenirii vieţii, ai cărui ,,actori" dobândesc împliniri cu fiecare interpretare a rolurilor didactice, dând farmec trecerii clipei, pricepând azi mai mult decât ieri, şi mâine mai mult ca azi.
bookblog: Ce înseamnă lectură predictivă?
G.M.: Eu văd lectura predictivă ca o pre-vizionare, în harta mentală a cititorului, a scenariului demersului literar, o familiarizare cu elementele firului epic. O fereastră deschisă spre noi orizonturi de gândire, o inălţare dincolo de barierele vremelniciei clipei. (O comparaţie cu abordările comtemporane de marketing, m-ar duce cu gândul la sinonimul de-gustare )
bookblog: Dacă ar trebui să daţi un singur argument pro-lectură, care ar fi acesta?
G.M.: Adăparea sufletului de copil de la izvorul dulcii potriviri a cuvântului, întru menţinerea pe calea deschisă spre împărăţia vorbelor meşteşugite a ucenicilor cuvântului.
bookblog: Multă lume este de părere că nu se mai citeşte de când a apărut calculatorul. Credeţi că acesta este principalul vinovat sau mai există şi alţi "responsabili"?
G.M.: Oare accesarea paginilor în format electronic nu are la bază tot citirea? Calculatorul poate fi transformat într-un aliat, care să ne furnizeze deschiderea, prin imaginea dinamică a filmelor de prezentare, către imaginea statică exprimată de o planşă, sau o pagină atent selectată, din rândul lecturilor copilăriei.
Dacă ar fi să ne gândim la factorii care ar influenţa negativ deschiderea spre lectură, eu aş vedea ca un prim inamic starea materială precară, şi mediul familial necorespunzător dezvoltării armonioase a personalităţii încă fragile a copilului de vârstă şcolară.
bookblog: Ce urmăriţi prin activităţile în care îi implicaţi pe copii?
G.M: Prin activităţile derulate încerc să le demonstrez membrilor comunităţii că puterea exemplului pozitiv funcţionează, indiferent de etapele istorice prin care trecem. Implicarea personală determină, în cele din urmă, şi mobilizarea segmentelor societăţii în care evoluăm. Chiar dacă nu pot schimba lumea, în ansamblul ei, cel puţin o pot îmbunătăţi în domeniul în care evoluez, reamintindu-i valorile esenţiale care ne-au făcut să nu ne pierdem în vâltoarea erelor trecute: Credinţa, Iubirea şi Speranţa.
bookblog: Povestiţi-mi puţin despre 2-3 proiecte mai importante pe care le-aţi desfăşurat.
G.M: Aflat acum în cel de-al 14 lea an de activitate didactică, nu ştiu dacă aş putea realiza o ierarhizare a proiectelor în care m-am implicat alături de elevi, împreună cu care am parcurs paginile devenirii personale.
În iarna anului 1999 ,începuse să se înfiripe noţiunea de proiect educaţional. Ca orice noţiune nouă, a generat o oarecare reţinere în rândul dascălilor. Nimeni nu ştia să te îndrume referitor la secţiunile ce ar trebui să fie cuprinse într-o asemenea concepţie. Dar ideea lansată de Ministerul Educaţiei din acea vreme în campania naţională ,,P/G 2000, un calculator, o şansă în plus în viitor” nu putea rămâne fără ecou în rândul conducerilor unităţilor şcolare, trasând sarcinile în încercarea de a găsi persoanele potrivite pentru întocmirea proiectelor. Aşa că, am pus cap la cap ideile adunate în 2 săptămâni de frământări personale, dându-le forma unei lucrări de dizertaţie. Eforturile nu au rămas fără răspuns, după etapa de evaluare a celor 2800 de proiecte înaintate, regăsindu-mi numele printre cei 144 de câştigători. Şcoala generală nr 13 din Tg Mureş, la care lucram atunci, a fost dotată cu un cabinet modern de informatică, ceea ce pentru acea perioadă reprezenta un vis greu de împlinit pentru mulţi.
Tot din acea perioadă am început implicarea în pregătirea loturilor sportive ale gimnaziilor la care am lucrat. Clasarea pe podium, într-o primă etapă, nu e chiar aşa de greu de obţinut (în condiţiile unei pregătiri serioase). Mi se pare mai dificilă menţinerea la înălţimile performanţelor. Rezultatele echipelor de fotbal pregătite în aceşti ani nu mi-au adus doar bucuria victoriilor şi menţinerea pe podium, cât mai ales regăsirea numelor unor sportivi valoroşi în rândul actualelor loturi de divizie naţională, jucători ce au pornit din curtea şcolii spre vârfurile ierarhiilor sportive. Nu pot uita câştigarea etapei naţionale a Pentatlonului Olimpic pentru Mileniul III, ediţia 2007, competiţie inclusă în calendarul competiţional al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, prin Academia Olimpică Romană. Fotbal, baschet, şah, atletism, tenis de masă, sunt doar câteva din domeniile sportive în care performanţa a fost ridicată la rang de virtute.
Un alt demers drag sufletului meu, care merge în strânsă legătură cu domeniul literar, este cultivarea datinilor şi tradiţiilor populare, izvoare de înţelepciune milenară ce au păstrat nestinsă flacăra nemuririi spiritului românesc. Colindele tradiţionale din satul copilăriei nu au rămas pierdute pe uliţele acestuia, bucurând generaţii şi generaţii de elevi, alturi de care le-am prezentat în recitaluri, serbări şi festivaluri de nivel local, judeţean şi naţional.
bookblog: Ce vă motivează să faceţi toate aceste activităţi extra-curiculare?
G.M.: Motivul literar al jertfei pentru creaţie mi se pare tot mai actual, gândindu-mă aici la creaţiile durabile şi nu la cele vremelnice. Bucuria din ochii de copil, dată de atingerea obiectivelor fixate, este de nepreţuit. Iar pentru cei care vor să îşi regăsească motivaţia implicării, o perioadă de timp petrecută în mijlocul copiilor le-ar aduce răspunsurile la multe frământări existenţiale.
bookblog: Spuneţi-mi 3 cărţi care ar deschide unui copil apetitul pentru lectură.
G.M.: Din lumea celor care nu cuvântă, Emil Garleanu
Fram,ursul polar, Cezar Petrescu.
Cireşarii, Constantin Chiriţă
Zina spune:
7 February 2011 | 8:02 am
Aştept cu mult interes (şi cu dorinţa de a participa) înfiinţarea secţiunii “Educaţia în şi prin blogosferă”…