Ne place să tragem linii din când în când, să ne uităm înapoi, la un ,,Eu” de ieri, să ne privim în oglindă, să ne propunem ca de mâine vom face lucrurile altfel. Şi undeva, ascuns, în mintea noastră, ştim că adeseori nu e aşa, că mereu vom dormi puţin mai mult în zilele libere, că tot pe ultima sută de metri ne vom respecta deadline-urile, că acele cutii de bomboane de care promitem că nu ne mai atingem vor avea mereu un loc în casa noastră. Ne place să ne iluzionăm că ne schimbăm de la o zi la alta. Ne plac noile începuturi, iar decembrie, fie că-i cădem pradă datorită ,,magiei sărbătorilor”, fie că e ultima lună din an, pune faţă-n faţă acel ,,Eu” ce-am fost cândva/cel care sunt acum, cu celălalt ,,Eu” de mâine.

Cum suntem la capitolul ,,cărţi”, mă uit peste cele citite anul acesta şi mă întreb care dintre ele m-au influenţat cel mai mult în 2012 şi ce autor mi-ar plăcea să citesc în următorul an. E o listă atât de lungă încât probabil că aş avea nevoie de mai mult de o viaţă sau două ca să o închei. Spicuind printre ele, prima carte ce-mi vine în minte, recent terminată, este cea a lui Joyce Carol Oates – Daddy Love, o carte scrisă extrem de bine, care scapă oarecum de ceea ce Harold Bloom numea anxietatea influenţei şi aduce în atenţia publicului o temă diferită de ceea ce în general suntem învăţaţi să citim într-un roman: răpirea unui copil de 5 ani. Iar Oates realizează o analiză psihologică atât de bine construită a răpitorului şi a celui răpit încât uneori îţi doreşti să te mintă, să omită câteva detalii, câteva gânduri, câteva pagini. Nu e una dintre cele mai uşoare cărţi din cauza realismului şi a temei sale, şi totuşi, nu poţi renunţa la ea, dornic de a găsi un sfârşit fericit, captiv tu însăţi în paginile ei.

Probabil că revelaţia acestui an a fost Cormac McCarthy. Am început de el anul acesta Marea trecere cel de-al doilea volum din trilogia Frontierei, şi pe lista mea de lectură obligatorie sunt cărţile acestuia. McCarthy este un reprezentant al literaturii americane sudice, care îţi aminteşte de proza lui Faulkner, şi care te face să te întrebi cum oare scriu oamenii aceştia ... e o îmbinare a istoriei, a legendelor, a diferitelor perspective – indieni, cowboy, oameni de rând – cu o ,,voce a pământului”, cu o căutare sau uneori o ieşire din sacralitate.

Şi dacă tot sunt la literatura sudului american, Katherine Anne Porter a devenit una dintre scriitoarele mele preferate prin poveştile Mirandei, fie că vorbim de Old Mortality sau de Pale Horse, Pale Rider, dar şi prin celelalte poveşti ale sale, scrise simplu, şi totuşi pline de simboluri, într-un stil unic, aşa că singurul ei roman, Ship of Fools, este deja în rafturile bibliotecii mele, aşteptându-şi cuminţel rândul.

Nu este un secret că literatura americană/engleză este specialitatea mea. Îmi place însă să explorez noi teritorii, să citesc câte puţin din diferite colţuri ale lumii, să cunosc cât mai multe perspective. Mai toţi suntem familiarizaţi cu noţiunea de melting pot şi cu visul american, dar în urmă cu vreo doi ani am descoperit literatura celor care au venit în America în căutarea acestui vis, diferenţa de mentalitate între cele două popoare şi ceea ce a însemnat America cu adevărat pentru ei. Amy Tan de exemplu, cu al ei The Joy Luck Club, sau Cristina Garcia, Dreaming in Cuban.

Anul acesta am citit o lucrare despre literatura Chicana, romanul lui Ana Castillo, So Far from God . E un teritoriu vag explorat de mine, dar care ar merita să fie mai mult cunoscut publicului român prin elementele sale originale şi prin cultura sa inedită. Aşadar, pentru 2013 mi-am propus să citesc şi autori precum Sandra Cisneros, Cristina Garcia sau Julia Alvarez.

Nu pot să închei lista mea pentru 2013 fără să spun că anul acesta l-am descoperit pe Paul Auster, cu al său Mr. Vertigo, carte ce subliniez că trebuie citită în engleză şi nu în română, cărţile sale aflându-se şi ele pe această listă viitoare. Iar un autor ce-mi doresc de mult să-l citesc este Kazuo Ishiguro, mai exact romanele Never Let Me Go sau The Remains of the Day.

Se spune că atunci când citim creem o altă realitate, că evadăm din ceea ce cunoaştem, că putem călători în locuri neştiute până atunci, în timp şi-n spaţiu. E dificil, dacă nu imposibil, să-ţi faci o listă de lectură şi să o respecţi pe deplin. În călătoriile noastre ca cititori, niciodată nu ştim încotro ne îndreptăm. Iar la fel ca-ntr-un basm, ca-ntr-o poveste fără sfârşit, cu cât vom citi mai mult, cu atât lista noastră de ,,lecturi obligatorii” va creşte. Este o certutinde, aşa cum un autor spunea, că „I was born with a reading list I will never finish.”