Concurs: Cronici din San Francisco
Scris de Andreea Chebac • 26 September 2012 • in categoria Concursuri
Punem la bătaie două exemplare din cartea Cronici din San Francisco de Armistead Maupin. Puteți afla povestea lui Mary Ann și a prietenilor ei din agitatul Frisco făcând un mic exercițiu de imaginație.
Aveți un prieten care ar putea fi personaj de roman ? Dacă da, descrieți-l pentru noi. Așteptăm răspunsurile voastre în comentarii timp de o săptămână. Cea mai reușită și mai interesantă descriere va fi premiată Mult succes!
Căștigători: Irina, Lorena
Citeste cele 8 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Cristina spune:
As merge pe tiparul unui personaj arhicunoscut – Emma Bovary. Am o prietena, colega de facultate, inteligenta, agera, care s-a casatorit cu un tanar net inferior din punct de vedere al capacitatilor creative etc. E un tip de treaba, chiar are niste aptitudini muzicale, dar e vorba de ceva spontan si amatoresc. Dansa s-a conformat sortii, dar sper sa nu rabufneasca si sa nu porneasca spre asa zisa fericire ca si personajul flauberian.
-
Irina spune:
Micuta, fasneata, nu isi arata varsta, pare ca a mituit timpul intr-un fel sa stea in loc, caci pare cu 15 ani mai tanara. Un pui de moldoveanca, nascuta a 5-a intr-o familie de 8 copii, a crescut ca in povestile lui Creanga. Dupa 12 ani a ajuns la manastire caci parintii nu mai puteau sa intretina atatia copii. Acolo a cunoscut arta, a invatat sa picteze, a citit cat altii intr-o viata. Dupa 24 de ani incepe o viata noua,intensa, plina de curaj, in Bucuresti, unde este, pe rand: ajutor de arhitect, concubina, aproape mama, traieste boem, lucreaza boem, este amanta, dar tanjeste sa fie sotie. Desigur ca ajunge sotie, dar in acest fel isi ucide lucrul cel mai de pret: inconstienta. Devine matura. Are 41 de ani si a trait vreo 4 vieti pana acum. Ar putea mai mult, dar intr-un fel e fericita langa un suflet nepotrivit.
-
lorena spune:
Obsesionata de despicarea firului in patru a oricarei idei, auzita de la altii sau gandita de ea insasi, pentru a intelege mai bine, a gasi solutia cea mai potrivita situatiei de moment sau pentru totdeauna, pentru a se convinge ca viata e mult mai mult decat superficialitatea pe care majoritatea prietenilor sai o flutura in toate cele patru puncte cardinale ca pe singurul scutde aparare in fata dificultatilor. Intensa in gandire, statornica in mentalitate, profunda in sentimente, sensibila la frumos, dura cu opiniile nejustificate si mai ales cu lipsa de curiozitate de a patrunde tot mai adanc pana a junge la miezul materiei, neiertatoare cu ignoranta si prostia, luptatoare de neoprit cu viata…viata care a pus o la incercare cu un mariaj nefericit, cu experienta de mama singura, cu un accident de moto, cu pierderea ambilor parinti mult prea devreme, condusi pana la sfarsit in percursul bolii cu demnitate sfanta si orgoliu de a fi avut alaturi doua persoane speciale, iubiri consumate, impartasite sau niciodata declarate. Recunoascatoare pana la sacrificiu pentru existenta in viata ei a tuturor persoanelor si lucrurilor frumoase, recunoaste cu usurinta momentele nerepetate si profita cat poate de mult fiind convinsa si constienta ca viata e intr-adevar mai presus de noi si singurul mod de a-i multumi e acela de a-i rade cu toata fiinta si imima deschisa, de aceea e mereu explosiva in vorbe de duh si voie buna. Cutremuratoare si furtunoasa in lupta impotriva nedreptatii ce se gaseste la tot pasul in societate , dar si cu propria fiinta in momente de eroare din neatentie, din graba sau ignoranta. Nu te poti aseza alaturi pentru ca te absoarbe si te inalta in aer ca un vartej in aproprierea unei tornade, te rasuceste si te arunca cu forta atat de departe ca ai nevoie de ceva timp a regasi din nou strada de intoarcere acasa.
-
Alexandra G. spune:
Da, pot spune ca sunt incojurata de astfel de persoane care pot deveni cu usurinta personajele unui roman. O astfel de persoana mi-a sucit de tot mintile, incercand sa-i inteleg complexitatea printre care i se zbate sufletul. A devenit o muza pentru mine, incercand cu fiecare cuvant scris pe blogul personal sa ii descos cumva fiinta.
Daca e sa il descriu, as putea incepe prin a-i contura fata blanda, ochii sticlosi si gura, cu buzele acelea atat de ciudate, ca un tobogan de pe care aluneca cuvinte ce au atatea intelesuri.
Inalt si fara scrupule, inteligent si sarcastic, cu un trup svelt, dar fara forme dupa care sa tanjesti in noptile singuratice, avand acel „ceva” ce te face sa stii ca esti a lui din clipa cand l-ai vazut pentru prima data.
Parul sau este atat de cret, incat poti sa iti incalcesti degetele prin el, mainile mari, cu buricele degetelor intarite de la sutele de ore petrecute in compania chitarii sale, sunt in stare sa iti prinda intregul trup si sa te lase fara glas in acelasi timp.
Pe langa parfumul racoros cu care isi pulverizeaza firicelele de barba ce ar fi vrut sa ii acopere fata, vocea sa este cea ce ramane in trup meu si il face sa vibreze doar gandindu-ma la acel timbru patrunzator.
Apare in lume ca fiind cel mai fericit nenorocit din lume, cand, in sinea lui, inima i s-a facut bucatele demult, iar fericirea pe care o emana nu e altceva decat o fericire artificiala, mucegaita, pe care noi ceilalti o gustam in fiecare zi.
Indiferent ce ar face, indiferent ce ar putea spune, roim cu totii in jurul sau doar pentru a-l asculta ore in sir, de felul sau fiind vorbaret despre orice alt subiect decat interiorul sau deteriorat.
Devorator de corpuri si de inimi, se strecoara in intuneric si devine ceva ce nu mai poti uita.
Asta e el, asta e muza mea imposibil de uitat desi au trecut luni bune de cand nu ne-am mai vazut. -
Alexandra G. spune:
Da, pot spune ca sunt inconjurata de astfel de persoane care pot deveni cu usurinta personajele unui roman. O astfel de persoana mi-a sucit de tot mintile, incercand sa-i inteleg complexitatea printre care i se zbate sufletul. A devenit o muza pentru mine, incercand cu fiecare cuvant scris pe blogul personal sa ii descos cumva fiinta.
Daca e sa il descriu, as putea incepe prin a-i contura fata blanda, ochii sticlosi si gura, cu buzele acelea atat de ciudate, ca un tobogan de pe care aluneca cuvinte ce au atatea intelesuri.
Inalt si fara scrupule, inteligent si sarcastic, cu un trup svelt, dar fara forme dupa care sa tanjesti in noptile singuratice, avand acel „ceva” ce te face sa stii ca esti a lui din clipa cand l-ai vazut pentru prima data.
Parul sau este atat de cret, incat poti sa iti incalcesti degetele prin el, mainile mari, cu buricele degetelor intarite de la sutele de ore petrecute in compania chitarii sale, sunt in stare sa iti prinda intregul trup si sa te lase fara glas in acelasi timp.
Pe langa parfumul racoros cu care isi pulverizeaza firicelele de barba ce ar fi vrut sa ii acopere fata, vocea sa este ceea ce ramane in trup meu si il face sa vibreze doar gandindu-ma la acel timbru patrunzator.
Apare in lume ca fiind cel mai fericit nenorocit din lume, cand, in sinea lui, inima i s-a facut bucatele demult, iar fericirea pe care o emana nu e altceva decat o fericire artificiala, mucegaita, pe care noi ceilalti o gustam in fiecare zi.
Indiferent ce ar face, indiferent ce ar putea spune, roim cu totii in jurul sau doar pentru a-l asculta ore in sir, de felul sau fiind vorbaret despre orice alt subiect decat interiorul sau deteriorat.
Devorator de corpuri si de inimi, se strecoara in intuneric si devine ceva ce nu mai poti uita.Acesta e el, e muza mea imposibil de uitat desi au trecut luni bune de cand nu ne-am mai vazut.
-
Liliana Fotu spune:
Dragilor,
Ana Blandiana spunea într-o carte că “Amintirile livreşti sunt în stare să concureze cu succes adevrătele amintiri” iar amintirile olfactive să ne ofere cele mai puternice memorii de lungă durată. Astfel, am confundat de nenumărate ori situaţii, oameni pe care i-am cunoscut cu diferite cărţi şi personajele lor.
Cu ceva vreme în urmă credeam că fiecare carte care îmi cădea în mână are o strânsă legătură cu evenimentele care se petreceau sau urmau să se petreacă în viaţa mea, până când am realizat că de fapt eu eram cea care asociam acţiunile şi personajele cu realiatea cotidiană din simpla dorinţă de a schimba “ordinarul” cu extraordinarul.
Mulţi oameni dragi mie au primit un substitut în lumea livrească. Singurul om pentru care n-am căutat/găsit asemănări cu personaje din cărţile pe care le-am citit a fost tatăl meu. La cinci ani după moartea lui am citit “Să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee şi l-am regăsit pe tatăl meu în pielea personajului Atticus Finich. Nu se aseamănă din punct de vedere fizic, social sau din punctul de vedere al ocupaţiei, în schimb fiica şi fiul său îl consideră fiind cel mai curajos, onest şi iubitor tată. Fată de societate este un pionier al drepturilor omului (din perspectivă rasială). Atticus Finich este personajul care se aseamăna cel mai mult cu imaginea pe care tatăl meu mi-a lăsat-o.
“It was times like these when I thought my father, who hated guns and had never been to any wars, was the bravest man who ever lived.” (citat reprezentativ pe care l-am lăsat în limba în care a fost conceput).
La revedere şi la cât mai multe amintiri (livreşti şi olfactive) faine!
Pauna Oana spune:
26 September 2012 | 6:22 pm
Am avut o prietena.Blonda,ochii verzi,subtirica-50 kg,inteligenta,bogata si doi colegi draguti,sociabili,blanzi,inteligenti,politicosi,ambitiosi.3 oameni al caror suflet va suferi si va tresari de vreo 4 ori in 4 ani.
Cred ca viata ei amoroasa putea face foarte bine subiectul unei telenovele.In 4 ani a tot sarit din bratele unui baiat in ale altuia,amandoi in clasa cu ea,chiar prieteni.Cand credeai ca sunt mai fericiti,totul se risipea ca un balon de sapun si de desparteau.Ea suferea,el suferea.Cel de-al doilea intra in scena.Tandreturi,gesturi,peste 3 zile erau impreuna foarte indragostiti.Dupa 1-2-3 luni se despartea si de el.Drama mare,suferinta,peste 3 zile era iar pe langa primul.iar impreuna.circul se repeta.Ea nu era fericita,nu stia ce vroia,cei doi,saracii,erau derutati de gesturile ei,nefericiti si ei.