Se vorbește din ce în ce mai des despre necesitatea de a citi autori români, de a descoperi potențialul pe care îl au de a fi plăcuți de către cititori, de a le câștiga încrederea.

Mi se pare relevant să vorbim cât mai des despre cărțile celor de acasă. Prin urmare, în acest text vă ofer trei cărți scrise de autori români apărute la Editura Trei.

1 Deschidem lista cu volumul Tot ce i-am promis tatălui meu de Ioana Stăncescu, o veritabilă revelație pentru mine în acest an. Am audiat volumului în programul Voxa, în lectura autoarei, ceea ce mi s-a părut o experiență inedită, deoarece inflexiunile și maniera cu care modela ideile din carte m-au transpus exact acolo unde era nevoie.

Romanul abordează istoria Adei, o femeie adultă, cu sechele din copilărie, cu o natură compulsiv – obsesivă, care luptă cu cancerul și trece printr-un divorț despre care preferă să gândească puțin. Este într-o criză clasică a vârstei de mijloc și cu o fiică pe care o iubește prin jertfă.

Maturitatea subiectului, alături de o expunere absolut cursivă, mă face să cred că este o carte despre care trebuie să discutăm mai mult și care trebuie reeditată constant.

2 Al doilea volum este cel al lui Mihai Duțescu, Bureți de fag, o carte despre comunismul oportuniștilor, a clasei de mijloc care dă dovadă de arivism încercând să supraviețuiască în vremuri incerte. Este o perspectivă fără pic de cosmetizare a unei perioade în care tranziția socială și istorică era marcată de influențe politice.

El, un băiat născut în Teleorman, cu o relație defectuoasă cu părinții, sosește la București și devine inginer. Viața sa uzuală, comună, ușor anostă își parcurge drumeagul de la începuturi la un sfârșit normal. Mihai Duțescu nu-și menajează eroii. Îi duce în puncte de cotitură, îi pregătește pentru momente de răspântie și ni-i arată în naturalețea firească a lucrurilor. Romanul Bureți de fag este o nouă perspectivă, mult mai umană, mai reală, a societății comuniste din România.

3 Și al treilea titlu pe care nu am cum să nu-l menționez este volumul de proză scurtă A râs și tata de Remus Boldea. O succesiune de istorii în cheie umoristică, ușoară, dar care ascund în spate niște drame pe care autorul le explorează multidimensional.

Deși cititorul poate crede că parcurge cartea într-un soi de afluent rapid, de facto fiecare povestire îl va face să se oprească și să mediteze asupra celor citite. În general, vocea lui Remus Boldea este, în acest volum, foarte convingătoare, ceea ce explică faptul că unii cititori au văzut în el un soi de Salinger românesc.

A citi autori români este, cred eu, o misiune onorabilă pe care trebuie să ne-o asumăm și care merită atenția publicului din câteva motive: ne permite să cunoaștem noi forme de stil, să interacționăm cu noi perspective socio-culturale și să vedem cât de vie poate fi o literatură care a suportat ani de întemnițare în canoane rigide.