0Autor: Neil Gaiman
Editura Tritonic, 2007
320 pagini
ISBN: 978-973-733-157-1

Să deschizi o uşă: o acţiune banală pentru cei mai mulţi dintre noi, pe care o facem de zeci de ori pe zi fără să gândim prea mult, aproape la fel de automat ca clipitul. Și totuşi pentru eroul din "Nicăieri", Richard Mayhew, deschiderea unei uşi urma să-i schimbe complet viaţa banală şi bine organizată. Încă dinainte de a părăsi Scoţia natală pentru capitala Marii Britanii, o bătrână îi prezice că are un drum lung înainte, dar nu în Londra "pe care o ştie ea", şi îl avertizează să fie atent la uşi.

În timp ce Richard se grăbeşte alături de logodnica lui spre cina organizată cu şeful ei exigent, într-un tărâm paralel o fată cu puteri speciale fuge de asasinii familiei ei, duo-ul de criminali prin vocaţie Crouch şi Vandemar. Specialitatea ei, moştenită în familie, este să deschidă lucrurile încuiate, chiar şi acolo unde pentru alţii nu există nici o cale de trecere. Cu ultimele forţe, Door îşi deschide o uşă către cineva care să o ajute, aterizând în Londra reală chiar în faţa lui Richard. Ignorând protestele şi ameninţările logodnicei, acesta o duce pe Door în apartamentul său, o ascunde de cei doi urmăritori periculoşi, care-i aduc aminte de o vulpe şi un lup, şi o ajută să se întoarcă în lumea ei.

Făcând acestea însă, Richard intră fără voie în universul de unde apăruse Door, Londra de Dedesubt. Odată "molipsit" de Lumea de Dedesubt, Richard devine aproape inexistent pentru concetăţenii din Londra obişnuită. Interacţiunea cu ceilalţi este aproape imposibilă, aceştia îi mai recunosc prezenţa doar forţaţi, fără să-şi aducă însă aminte de unde îl cunosc sau cum îl cheamă. Ca şi cum el n-ar fi existat niciodată în realitate. Foarte puţini dintre cei de Dedesubt mai pot avea o oarecare viaţă Deasupra, şi chiar şi atunci doar la marginea societăţii ca vagabonzi. Poate Gaiman încearcă aici să atragă atenţia asupra indiferenţei cu care societatea îi tratează pe cei din afara sistemului, cei fără casă sau fără serviciu, aproape ca şi cum ar fi invizibili. Sau asupra vitezei cu care se desfăşoară viaţa noastră într-o metropolă, fără să ne lase suficient timp să privim puţin la lumea din jur, de dedesubt, de printre crăpături.

În speranţa că Door îl poate ajuta să-şi recupereze viaţa de dinainte, Richard se hotărăşte să coboare în lumea subterană pentru a o căuta. Primii pe care-i întâlneşte sunt Vorbitorii-cu-Șobolanii, care îi pun la dispoziţie un ghid pentru drumul către Târg, un perimetru sacru destinat schimburilor între toţi locuitorii de Dedesubt şi în care violenţa este interzisă. Acolo Richard o regăseşte pe Door şi pe însoţitorul ei, marchizul de Carabas. Odată ce o aleg pe Hunter, o vânătoare renumită printre cei de Dedesubt, drept paznic, pornesc împreună într-o călătorie lungă, periculoasă şi întortocheată, semănând cu cea a personajelor din "Vrăjitorul din Oz". Fiecare dintre cei patru tovarăşi de drum are propriul lui scop: la fel ca Dorothy, Richard visează cu încăpăţânare la întoarcerea la lumea familiară de Deasupra; Door vrea să descopere persoana responsabilă de asasinarea întregii ei familii şi să le răzbune moartea; marchizul de Carabas să-şi plătească datoria faţă de tatăl lui Door şi Hunter să vâneze marea Fiară a Londrei. Îşi pun speranţele în aceeaşi fiinţă, îngerul Islington, către care îi îndrumă jurnalul recuperat al seniorului Portico, tatăl lui Door. Însă drumul lor nu e pavat cu cărămizi galbene, ci îngropat în noroi, resturi, gunoaie, ape menajere.

Aşa cum era de aşteptat, Richard nu se adaptează prea repede la noul mediu în care e forţat să supravieţuiască. Se comportă neîndemânatic şi pune întrebări nelalocul lor, ca un turist într-o ţară străină unde nu vorbeşte limba şi nu cunoaşte obiceiurile. Ceilalţi îi permit să-i însoţească mai mult din milă şi recunoştinţă pentru că o salvase pe Door. Dar, ca orice alt erou de basm, la nevoie se dovedeşte la înălţimea situaţiei şi scapă nevătămat din încercări care au răpus nenumărate vieţi înaintea lui. Cu cât înaintează în poveste, el devine mai încrezător şi mai matur, deşi planurile lui se dovedesc uneori periculoase chiar pentru viaţa sa.

Deşi povestea nu se aventurează în afara Londrei, din poveştile vânătoreşti ale lui Hunter aflăm că multe alte oraşe mari au o Lume de Dedesubt cu propriile lor bestii, modelate după specificul local: Regele-Aligator new-yorkez, Ursul berlinez, Tigrul Negru de sub Calcutta, Marea Nevăstuică din Bangkok. Titlul englez original, Neverwhere, compus din două cuvinte care neagă simultan apartenenţa la spaţiul convenţional (nowhere - nicăieri) şi la timpul nostru liniar (never - niciodată) exprimă excelent regula de bază a acestei lumi fantastice. Lumea de Dedesubt se întinde nu numai în spaţiul pe care a crescut Londra, dar şi în timp înapoi până înainte de fondarea ei. Cărările ei duc în oricare dintre aceste locuri sau momente atâta timp cât ştii ce uşă să deschizi sau în ce vagon de metrou să urci. Cuprinde locurile pe care majoritatea locuitorilor nu le frecventează, clădiri abandonate, acoperişuri, dar mai ales subterane, canale de scurgere, tunele de metrou şi staţii scoase din circuit, dar nu se sfieşte să invadeze temporar şi bastioane ale lumii moderne, ca magazinul Harrods, după ce valurile de clienţi se retrag seara. Are o economie proprie bazată pe troc şi pe îndatorarea cu favoruri. E o mitologie care se alimentează cu ceea ce oamenii au abandonat sau uitat de-a lungul istoriei; se întreţine singură ca zvonurile despre locul de organizare a Târgului care circulă din gură în gură fără ca cineva să ştie de la cine a pornit ştirea. Nici măcar moartea nu e neapărat definitivă ca în lumea noastră. Și odată intrat în ea, nu te mai poţi întoarce în Londra Reală. Însă în ciuda diferenţelor, şi aici trebuie să fii atent în cine te încrezi, pentru că răul şi trădarea pândesc de unde te aştepţi mai puţin.

Pentru cineva care a mai citit romanele lui Gaiman, Londra de Nicăieri seamănă extraordinar cu America unde Zeii se plimbă neştiuţi printre muritori. Faţă de amestecul cosmopolit din "Zeii Americani", unde probabil fiecare colţ al globului ar putea revendica măcar o figură mitologică, personajele de aici sunt mai greu de recunoscut, dar asta nu afectează deloc plăcerea lecturii şi a aventurilor protagoniştilor. Poate cel mai bine vor savura această carte cei care cunosc Londra, amintindu-şi de locurile pe care le-au vizitat şi asociindu-le cu viaţa lor secretă inventată de Gaiman. Pe de altă parte, iubitorii de pisici s-ar putea să nu aprecieze prea mult anumite pasaje...

de George Moga