Concurs: Cărți umoristice
Scris de Andreea Chebac • 16 October 2012 • in categoria Concursuri
Pentru cei care apreciază literatura umoristică, avem un premiu pe măsură: Bărbați holbându-se la capre, de Jon Ronson și Un englez la țară, de Michel Sadler, ambele din colecția Râsul lumii a Editurii Humanitas.
Dacă vă doriți aceste două cărți nu trebuie decât să ne amuzați un pic :). Așteptăm în comentarii bancuri de la voi cu și despre cărți, biblioteci, maniaci ai lecturii etc. Comentariul care va provoca cele mai zgomotoase hohote de râs, câștigă !
Concursul va dura o săptămână. Mult succes!
Câștigătorul: Adrian
Citeste cele 24 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Paun Elena spune:
PROOFESOR: Cate carti ai citit in viata ta?
COPILUL : Nu stiu. Nu am murit inca -
lorena spune:
Aceasta povestire, din pacate, nu are nimic inventat sau imaginat sau ideat, este o scurta trecere in revista a celor mai des comentarii si schimb de opinii, pe care le aud fara sa vreau, si as fi vrut sa nu le fi auzit niciodata, in ambientul minunat al cartierului unde locuiesc, pozitie mult ravnita pentru a conduce o viata linistita pentru restul zilelor, nu numai pentru mediul inconjurator de invidiat (parcuri, scoli, supermarket uri), dar si pentru concentratia exagerata de minti iluminate (politici, maresali, avocati, intreprinzatori) ajunse aici pentru a se stabili definitiv din dorinta , poate, de a se indeparta cat mai mult de restul omenirii mai putin iluminata (muncitori, agricultori, vanzatori).
Ies devreme din casa pentru a face o jumatate de ora de jogging (nu de alergare, ca nu e chic) si in timp ce cobor intalnesc la etajul doi fiul cel mic al avocatului, care la intrebarea mea daca ii place scoala imi raspunde ca o gaseste afascinanta, ca ar putea sta ore intregi a o privi fara sa oboseasca! Continui sa cobor scarile, dar ma opreste sotia inginerului pentru a mi se plange de cresterea preturilor in general si in special al cartilor: nu stie cum sa faca pentru a cumpara copilului o enciclopedie si ma intreaba de ce in ziua de azi elevii au nevoie de o enciclopedie ca doar pe timpul ei mergeau toti pe jos pana la scoala? Fara a gasi raspunsul la aceasta intrebare ma indrept spre parcarea blocului unde cu mare surpriza intalnesc domnul avocat de la etajul cinci, intentionat a tine o lectie de morala fiului cel mare care se prega teste pentru examenul de admitere la facultate (bineinteles, de jurisprudenta) cu aceste cuvinte pline de intelepciune:”La inceputul carierei castigam doar cinci lei pe saptamana, un sfert il cheltuiam pe bautura si un alt sfert la femei, restul il cheltuiam pe lucruri nefolositoare”. Cu privire serioasa si plina de admiratie, fiul il aproba si se avanta in viata cu capul inainte si cu lectia invatata. Ma sperie atat de mult gandul ca poate as avea nevoie vreodata de ajutorul vreunui avocat incat raman paralizata pe loc pana cand ma trezeste di paralizie simpatica batranica de la parter, mama biologului, care imi cere ajutorul pentru transportarea sacoselor de cumparaturi pana la usa dansei. Curiositatea pentru hrana nesanatoasa care se intrezareste prin plasticul transparent al plaselor si pe care o inghite zi de zi apropiindu se in acest fel in mod fulgerator de intalnirea cu Creatorul , ma impinge a-i cere o explicatie (dupa care imi promit sa-mi vad de acum inainte de treaburile mele ). Convinsa si orgolioasa, imi explica ca personal evita cat poate de mult produsele naturale si verdeturile pentru ca la varsta ei are nevoie de toti conservantii posibili si imposibili! Bineeee…. Incep sa alerg si nu stiu daca alerg pentru ca am iesit pentru o cursa sau pentru a ma indeparta in graba de anumite filosofii. Aproape imediat mi se alatura “negustorul” de la ultimul etaj, un aglomerat de muschi artificiali si echipament de cursa de felurite marci. Inainte de am depasi cu pas vioi si fara nici cel mai mic efort , imi lasa o fraza pentru a medita pe parcurs ce imi obosesc muschii intr o activitate, dupa cum vrea sa mi lase de inteles, adapta numai pentru campioni: “Nu e important sa castigi, important e sa participi la competitie fara sa pierzi” si se indeparteaza cu spaima in suflet ca as putea lua de buna axioma lui. Ma opresc sa mi trag sufletul putin pe o banca, langa vecinul meu de palier, politicul anului, pe care nu vreau sa-l intrerup din conversatia la telefon si mai ales din dispozitiile pe care le da cuiva: “Daca nu poti sa- i convingi, zapaceste-i ” si ma indepartez in liniste si pace cu mine insami pentru decizia luata in urma acestui tour de force in meandrele necunoscute ale mintii umane: mai bine e sa taci si sa dai impresia ca esti prost decat sa vorbesti si in felul acesta sa nu lasi nici un dubiu( imi zic intre mine si mine).
Ajuns in fata bibliotecii, pe trotuar zaresc un grup de ochelaristi, cu aerul de a fi intentionati a consulta inca o mie si una de carti pentru imbogatirea culturii personale si pentru descoperirea rostului si folosului pietrei filosofale. Zambesc cand recunosc in grup o persoana , pentru placerea de a vedea in sfarsit o fata-prietena si pentru amintirea ultimei intalniri cu aceasta persoana, cand mi a povestit despre ultimul articol pe care il pregatea pentru publicare si desfasurarea interviului facut, ca material de folosit:
– Bade Ioane, descrie o zi de munca..
– Ma scol dimineata pe la vreo 4 sau 5, fac o inviorare si imbuc oarece si beau un pahar-doua de palinca.Dupa aia imi iau coasa si ma duc la cosit pana pe la vreo 12 cand ma pun sa mananc si mai beau 2-3 pahare…
– Te intrerup, bade Ioane, pentru ca nu pot sa scriu ca bei de dimineata pana seara…inlocuieste partea asta cu alta activitate.
– Bine. Ma scol dimineata,imbuc oarece si citesc o carte, doua, apoi imi iau coasa si ma duc la cosit pana pe la 12 cand ma pun sa mananc si mai citesc vreo doua-trei carti, apoi sap toata ziua si seara ma duc la biblioteca acolo mai citesc vreo 10-15 carti asa mai bunicele si cand se inchide ma duc la vecinu Gheorghe ca el are o tipografie. -
Samsodan Liana spune:
-Care este prima carte citita?
-‘ Capra cu trei iezi’, cred .
-Si ultima carte ?
-Nu imi amintesc.
-Sa inteleg ca prima si ultima ta carte citita este ‘ Capra cu trei iezi’. -
Theo spune:
Un barbat intr-o librarie : As dori, va rog, cartea intitulata ” Superioritatea barbatului”
Raspuns : Pentru literatura fantastica sau literatura utopica mergeti la etajul 3, va rog :)’
-
Theo spune:
“Atentie la cartile despre sanatate,puteti muri dintr-o greseala de tipar ” Mark Twain
(trebuia sa v-o impartasesc si pe asa :)))
-
Iordache Andreea-Maria spune:
Un politist in librarie.
Politistul:
– Va rog, a aparut o carte: “Ce e politistii si ce vreau ei”?
Vanzatoarea:
– Da, a aparut, dar este epuizata.
Politistul:
– Nu-i nimic, o iau asa. -
Irimia Doru Liviu spune:
O zi oarecare din viata unui student
Ora 6:00
Trezirea, constientizarea situatiei critice “zi de examen”. Palpitatii, gaze stomacale, etc…
Ora 6:15
Pregatirea mapei: cursul (carte+foi xeroxate), rezumate schematizate, servite + eventuale copiute. (ca si cand ai voie cu toata biblioteca pe banca)
Ora 6:30 Realizarea inutilitatii mapei “stufoase” la examenul respectiv. Reorganizarea mapei: 3 coli A4 + pix.
Ora 6:40 Plecarea conform orarului pentru a prinde “loc bun, first class”
Ora 7:15 Intrarea in sala de examen, ocuparea unui “loc prost, first desk”. Locurile bune se terminasera deja de la ora 5:00….Excentrici…
Ora 8:00 Intrarea profesorului in sala de examen. Intrarea supraveghetorilor in sala de examen (primele reactii ale studentilor: Sugestii la adresa rudelor apropiate ale supraveghetorilor: mame, fii, fiice, neam, etc)
Ora 8:01:00 Anuntarea subiectelor….
Ora 8:01:30 Reactii la aflarea subiectelor (Fu**-** ****** ***** ** ****** ** *** de jegos!!!)
Ora 8:02 Hai ba, ce facem? Mergem? Mai stai ba 5 minute, nu acum ca bate la ochi!
Ora 8:03 Hai ba, ce facem? Mergem?. ..
Ora 8:30 Planul de calamitate A: Scriere in afara subiectului.
Ora 8:31 Terminat de scris.
Ora 8:32 Planul de calamitate B: auto-incurajarea (Cu siguranta ca si ceilalti scriu in afara subiectului…)
Ora 10:00 Epuizarea timpului de alocat examenului. Predarea foilor, zambitor catre profesor. Iesirea din sala. Ciudat, insa intrebarile gen “Ce-ai facut ma?” sunt insotite de raspunsuri strans legate de organe de reproducere.
Ora 11:30 Reintoarcerea in sala pentru corectarea tezei. (De)punctare corecta, cu argumente si explicatii ale profesorului extrem de bine intemeiate: “Nu, Nu, Nu. Hmmm… nu.”
Ora 11:31 Cuvinte de ramas bun colegilor, incurajari, si traditionalul “Bag **** in ea de facultate. Mai bine dadeam in p*** mea la ASE!”
Ora 13:00 Acasa… Yahoo Messenger…. status adecvat situatiei. Invisible pentru dobitocii cu intrebari stupide.
Ora 14:00 Somnul de frumusete……noi sa fim sanatosi.. -
Ana spune:
Se duce un tip la biblioteca:
– Fi-ti amabila, vreau si eu o carte despre sinucideri!
– Pleaca ma, ca tu n-o mai aduci inapoi!! -
Malvina spune:
O femeie cauta o carte in biblioteca. Sotul o intreaba:
– Ce cauti draga?
– Stii unde-i cartea aia “Cum sa traim pana la 140 de ani”?
– Da, tocmai am aruncat-o…
– De ce?
– Incepuse maica-ta s-o citeasca! -
Simona spune:
În neumblatele tărâmuri ale Africii, un grup de turiști este prins de către un trib de canibali.
Șeful tribului zice:
– Scapă doar cei care știu cel putin o carte apărută anul acesta; să le aveți în vedere și pe cele de la Editura Tribului! Vă previn, avem internet și cont pe Facebook! -
Catalina Trita spune:
Un betiv a citit o carte si a luat urmatoarele decizii:
Am citit ca tutunul dauneaza si m-am lasat de fumat.
Am citit ca drogatul dauneaza si m-am lasat de droguri.
Am citit ca alcoolul dauneaza si m-am lasat de citit. -
Cristina spune:
A fost odată un băiat. El învăța bine la școală, citea multe cărți, comunica puțin cu cei de vârsta sa… Într-o bună zi, în drum spre casă, el făcu un bulgăre de zăpadă, îl zvârli într-un copac, dar nu nimeri în el ci în geamul de alături. Geamul s-a spart. Din casă a sărit măturătorul și s-a luat după băiat.
Și iată că băiatul fuge de la măturător. Ghiozdanul i s-a deschis, din el cădeau cărțile, caietele… Iar băiatul alearga și se gândea: „Oare de ce eu alerg de la acest măturător oribil, dacă aș fi putut să stau lungit pe canapeaua mea confortabilă, citind din scriitorul meu preferat Ernest Hemingway. Cu siguranță că el stă în clipa asta într-un bar din Cuba însorită, servește un veritabil rom cubanez, fumează un trabuc cubanez aromat și admiră simpaticele mulate cubaneze…”Iar marele scriitor american Ernest Hemingway, chiar stătea în timpul ăsta într-un băruleț din Cuba, suferind de arșiță, fumând un trabuc puturos, sorbind dintr-un rom ieftin și grețos și privind cu scârbă la mulatele grase. „Ce naiba fac eu aici, – gândea scriitorul, doar aș fi putut să fiu acum la Paris cu amicul meu André Maurois, să stau la o masă dintr-un bistrot pe Champs-Élysées, să servim vin sec franțuzesc, să admirăm pariziencele elegante și să discutăm despre suprarealism…”
Între timp, André Maurois stătea într-un bistrot de pe Champs-Élysées, trăgea dintr-un vin acru de Bordeaux, se uita cu repulsie la domnitele pariziene – rahitice și pilite, asculta pălăvrăgeala unor idioți despre suprarealism și se gândea: „Ce naiba fac eu aici? Doar aș fi putut să mă aflu în Moscova înzăpezită cu amicul meu Andrei Platonov, să beau votcă rusească rece cu zacuscă din castraveți murați, să admir matroanele îmbujorate din Rusia..”
În timpul ăsta, în Moscova înzăpezită, Andrei Platonov, îmbrăcat în palton, alerga din urma băiatului și se gândea: „Dacă pun mâna pe el, îl termin!!!”
-
Iuliana spune:
Bula se duce la biblioteca cu o carte groasa:
– Doamna bibliotecara, am gasit 100 de lei in aceasta carte. Nu mai aveti ceva de acelasi autor? -
Adrian spune:
Intra Gheorghe in libraria din colt,vesel si fericit….
-Caut o carte, am vazut ca o aveti in vitrina, aceea ‘Cum sa devin bogat imediat’…
-Da, mai am doar una, ai noroc, zice vanzatoarea si scoate doua volume.
-Pai nu cumpar decat unul, zice Gheorghe.
-Stiu, dar al doilea e Codul Penal, si le vand mereu impreuna….. -
Razvan spune:
Un tragic incendiu a distrus ieri biblioteca personala a presedintelui Traian Basescu. Ambele sale carti au fost mistuite de flacari. Purtatorul de cuvant al Presedintiei a declarat ca presedintele este cu atat mai afectat, cu cat nici nu apucase s-o coloreze pe cea de-a doua…
-
lorena spune:
Bravo, Cristina! Mi-a placut povestioara ta! Nu stiu daca e auzita sau inventata, dar eu ti as da tie premiul, daca nu ar fi valutat bun textul meu.
-
Eliza spune:
“In afara unui caine, cartea e cel mai bun prienten al omului.
Inauntrul cainelui e prea intuneric sa citesti.” (Grouchon Marx)Legatura intre patruped si bucata de celuloza?
But ” It’s elementary, my dear Watson!”
Sa incepem cu inceputul, chiar cu inceputul. Atat cainele cat si cartea incep cu un cap si se termina,catodata mai brusc, catodata mai lin, intr-o coada.
Daca intr-o carte incape un caine, atunci cu siguranta ca si intr-un caine va incapea o carte.
Atat posesia unei carti cat si a unui caine va lasa urme vizibile pe proprietar.
Tehnica de dresaj este unanim adresata atat cartilor cat si cainilor… oricine poate face o carte sau un caine sa sprijine usa, oricat de neexperimentat ar fi.
Si cainele si cartea se pot dovedi aliati de nadejde in timpul vanatorii.Nu in ultimul rand acolo unde va fi o carte vor mai aparea si altele, lucru perfect valabil si in cazul cateilor.
-
Mimi spune:
“Dati-mi doar o canapea confortabila, un caine, o carte buna… si o femeie.
Şi daca ati reusi sa-l faceti pe caine sa ia cartea s-o citeasca in alta parte, atunci s-ar putea sa am parte de putina distractie.”
(Groucho Marx – trad. personala) -
Pauna Oana spune:
O blonda în bibliotecă:
– Vă rog, un hamburger, cartofi si o Coca-Cola.
– Domnisoara, esti in biblioteca!
Blonda: (în şoaptă)
– Cer scuze. Aş dori un hamburger, cartofi si o Coca-Cola. -
Adela spune:
Numele meu este Y Blue 1000 si vin de pe planeta Blue 5. Dar nu a fost vina mea ca, atunci cand am parasit matricea- mama sistemul conceput de chiar marele Vox s-a defectat. Acum memoria mea contine doar cuvinte vechi, de-a dreptul antice. Si uite-asa am ajuns pe planeta asta , careia voi ii spuneti Terra.Arat exact ca aceste fiinte mici de inaltime, galagioase si care mereu pun intrebari. Nu era mai simplu sa fie si ei construiti cu un sistem propriu de cautare a informatiilor ?
Astazi trebuie sa caut semnificatia cuvantului carte si a altor cuvinte care deriva de aici.
Intreb in limba voastra o fiinta inalta:
– Carte?
Fiinta ma priveste prin sticlele care ii apara ochii si imi raspunde cal;m:
– Vrei o carte? Incearca la biblioteca , e chiar in spatele tau.
Intru mormaind :
– Carte, biblioteca, loc pentru carti! Aha!
O sala imensa,cu mese multe la care sunt asezate fiinte. Si multe rafturi cu niste obiecte frumos colorate asezate unul langa altul. Parca am fi in laboratorul de la matricea-mama unde piesele asteapta sa fie asamblate. Intreb iar :
– Carte?
Imi raspunde o fiinta cu un sistem vizual mai ciudat, fara sticla protectoare:
– Uite acolo sunt carti pentru cei mici, alegi ce vrei si apoi le trecem in fisa.
Incep sa inteleg; clasificare in functie de inaltimea utilizatorului. Hm!
Ajung langa un raft si scot unul dintre acele obiecte. Ce frumos e! Carte! Asta e o carte, adica un dispozitiv de stocare a informatiilor care nu e atasat capului si pe care il gaseseti la locul numit biblioteca. Scanez imagini cu animale preistorice pentru noi, cei de pe Blue 5. Activez sistemul de traducere si aflu ca ma uit la animale de casa: caine, pisica, oaie….
O fiinta inalta ia o carte chiar de langa mine. Nu e bine. Inseamna ca nu inaltimea utilizatorului ….nu, e altceva! Cu cartea in mana, scanez in viteza toata incaperea: trei fiinte rad in timp ce se uita in carte, o fiinta plange, doua sunt incruntate si tin in gura un obiect lung si subtire cu care apoi deseneaza niste semne pe mici suprafete albe. Tot nu reusesc o clasificare si sunt din ce in ce mai incurcat.
O fiinta inalta tine de mana o fiinta mica. Declansez sistemul audio la distanta si aud:
– Dragul mea, cartile sunt printre cele mai frumoase lucruri de pe lume. Sunt cei mai buni prieteni.
Fiinta mica pare a protesta:
– Mami, sa fim seriosi, cine mai citeste azi carti scrise? Gasesc ce vreau pe net, dau clic pe download si am cartea.
– Se poate si cum spui tu, dar nimic nu se compara cu mirosul de litera tiparita, cu placerea de a sta intr-un fotoliu cu o carte, o carte adevarata in mana.
Inchid sistemul audio pentru ca sunt tot mai nedumerit. Si tot nu stiu cum sa clasific cartile. Oare sa fie unele la care razi, altele la care plangi si altele la care trebuie sa stai serios?
*
M-am reintors pe Blue 5 si-mi prezint raportul. Pentru ca am indeplinit oarecum prima misiune, am primit propriul meu habitaclu. Blochez accesul din exterior, scot o carte, o carte adevarata si incerc sa-mi imagine un loc din acela special, in care stai cu o carte in mana, adica in dispozitivele laterale de prindere cu care suntem dotati si nimic nu e mai frumos! -
Adrian spune:
Draga domnule Concurs.
Sunt profund onorat ca mi se permite si mie sa-mi spun parerea aici la dumneavoastra.Numele meu este Aurica al treilea si sunt nepotul starului mondial al cinematografiei, soricelul Aurica intaiul, coleg de platou cu Veronica cea cuminte si frumoasa. Nu am vocea de tenor a bunicului, dar as putea incerca sa va incant cu un refren celebru:
“Sunt soricelu-Aurica, tra la la la la ”
Nu prea sunt in voce, ce-i drept, dar culta mea mama, cea mai citita din tot neamul soricesc, s-a ocupat intens de educatia mea. Impreuna cu mama mea, doamna Moromete, locuiesc in subsolul bibliotecii municipale.De aici i se trage si mamei numele, pentru ca din prefata si sumarul cartii acelui domn, Marin Preda, a facut pentru noi o locuinta confortabila.
Din partea tatei, recunosc cu regret ca nu am stramosi tot atat de invatati. Bunicii pe linie paterna erau agricultori, vreau sa spun soareci de camp. Oricum, daca strang recolta, lucreaza in agricultura, nu?
Cum spuneam, mama este de parere ca in viata educatia este foarte importanta. Din paginile unei carti cu un titlu complicat, Biologie, am facut un minunat teren de joaca pe raftul de sus al subsolului, acolo unde o eticheta mare ne informeaza ca sunt depozitate cartile ce urmeaza a fi reparate. Acum nu sunt foarte sigur cum se va face asta, dar important este ca am aflat despre un nou concept, lantul trofic. Dumneavoastra ati auzit de asa ceva? Cartea sustine ca lantul trofic obliga de fapt neamul meu sa se lase mancat de neamul pisicilor, care, la randul lor, sunt intr-o permanenta vendeta cu neamul cainilor. Desi, daca stau sa ma gandesc, noi suntem nedreptatiti in totalitate: pisicile mananca soareci, dar cainii nu mananca pisici si nici pe caini nu pare a-i manca nimeni, sau cel putin asa cred eu. Mama ( v-am spus ca e cea mai invatata din famile, nu?) a auzit insa ca undeva in lume, lantul asta trofic merge in continuare, adica niste oameni mananca niste caini. Ce ti-e si cu biologia asta!Dar nu e treaba mea!
Cum spuneam , lumea cartilor e foarte importanta pentru mine , atat din punct de vedere al dezvoltarii …aa…da, intelectuale, cat si pentru viitorul neamului meu. Ganditi-va si voi, daca nu auzeam de lantul asta trofic, eram in stare sa urasc toata viata pisicile!
Despre intalnirea mea cu stiintele exacte, sper sa am ocazia sa va povestesc alta data.
Dar am totusi o nedumerire. Ma tot gandesc la ceva in timp ce ma plimb agale prin sectia de literatura moderna. Nea Pandele, paznicul de noapte si-a adus cu el un motan urias sa-i tina de urat. Si ma intreb, oare Danila, motanul, a auzit el de lantul trofic?
Cu multumiri ca m-ati ascultat
Aurica al treilea, soarece de biblioteca
P.S.Spune mama ca sefii cei mari, de sus ( nu stiu daca sus inseamna etaj sau mansarda sau chiar in cer!) vor ca toti copiii sa invete dupa un fel de televizoare mici-mititele, in loc de carti si care se numesc e-book. Nu e in regula, sa nu ai tu de unde sa ma rozi o hartie, o coperta, ceva! -
Matilda spune:
doua carti stau de vorba:
-fata tu cu ce te imbraci de Craciun?
-pai imi pun pe mijlocul copertii o caciula de Mos Craciun si pe margini niste globuri!, dar tu?
-eu imi pun pe coperta” impodobeste mama bradul!” iar pe margini fuego!
simonecs spune:
16 October 2012 | 10:05 am
Doi politisti intra intr-o biblioteca. Bibliotecara, nedumerita, ii intreaba: Ce e baieti, ploua afara?