- 22 July 2008
- Andrei Rosca
- Interviuri
Câte ceva despre bookblog.ro
***Fragment din interviul cu Andrei, de pe FrontNews.ro
Cum ti-a venit ideea pentru bookblog.ro? Povesteste-mi evolutia proiectului pana astazi.
Mi-e teama ca pentru asta ar fi nevoie de vreo doua romane, insa iti pot spune cum a inceput. Pe mine m-au ajutat mult cartile. Sa aflu lucruri, sa evadez cand aveam nevoie sa evadez, sa inteleg mai bine oamenii dar, mai ales, sa ma cunosc mai bine pe mine. Sunt recunoscator celor din jurul meu pentru destul de multe lucruri, am vrut sa dau ceva inapoi iar sa recomanzi carti care merita citite, sa construiesti un reper pentru pasionatii de lectura mi s-a parut o modalitate foarte buna de a face asta.
Mai ales ca era un domeniu in care se faceau (si se fac in continuare) foarte putine lucruri. Am strans o echipa, am conturat cateva obiective si am inceput sa lucram la un sistem care sa ne permita sa facem performanta, sa realizam ce ne-am propus, sa ajutam oamenii si, evident, sa ne simtim bine in timp ce facem asta. Pentru mine, dincolo de atasamentul subinteles pe care il am fata de proiect, BookBlog e o poveste de succes din multe puncte de vedere. Echipa de acolo a facut foarte multe pentru cultura, in special pe zona de online. Si inca suntem la inceputul planului. Va fi huge.
Cum vezi viitorul proiectului?
[Citeste tot Articolul]
- 22 June 2008
- Raluca Alexe
- Interviuri
Interviu Julia Navarro- partea aII-a
Raluca Alexe (bookblog.ro): În Biblia de lut vorbiţi mult despre război, pe lângă profitabilitatea acestuia şi despre ororile care au loc. Ai crede că după al Doilea Război Mondial oamenii au învăţat ceva, dar razboialele continuă. Credeţi că mai avem vreo şansă, că oamenii mai pot fi buni unii cu alţii, sau mergem pe un drum sigur spre autodistrugere?
Julia Navarro: Da, sunt unii care se afla pe un drum greşit, dar cred că suntem mai mulţi cei care credem că vorbind se pot rezolva problemele. Doar că, vezi tu, războiul e o afacere, şi dacă te gândeşti de exemplu la războiul din Iraq şi la cantitatea de bani pe care au câştigat-o anumite companii, îţi dai seama că unii se pot simţi neputincioşi luptând cu o asemenea afacere. Cred însă că puterea de a ne mobiliza este foarte importantă. Au fost milioane de persoane care au ieşit pe străzi în toată lumea pentru a manifesta împotriva acestui război. Nu am reuşit să îl oprim, dar cel puţin presiunea atâtor persoane a determinat Congresul şi Senatul Nord-American să demareze investigaţii care au ajuns la concluzia că nu existau arme de distrugere în masă în Iraq, ca Sadam Hussein nu avea nici o legătură cu dărâmarea Turnurilor gemene din New York şi că dovezile, argumentele lui Bush pentru acest război erau false. Deci ceva am obţinut totuşi. Uneori ne pierdem speranţa pentru că nu obţinem obiectivul imediat al păcii, dar cred că prin intermediul mobilizării, şi prin intermediul acestui instrument magic care este Internetul, un mijloc de a comunica pentru cei care dorim să mergem într-o direcţie, putem influenţa guvernele noastre, să le spunem că nu putem să stăm cu mâinile în sân şi să ne lamentăm. Chiar dacă credem că efortul nostru valorează puţin, trebuie să încercăm.
RA: Ştiu că s-ar putea vorbi mult despre asta, dar credeţi că există vreo teorie a conspiraţiei, de controlare a lumii, de controlare a informaţiei? Văd că este la modă să susţii lucruri de genul ăsta" [Citeste tot Articolul]
- 19 June 2008
- Raluca Alexe
- Interviuri
Interviu Julia Navarro- partea I
Julia Navarro s-a născut în 1953 la Madrid, Spania. Şi-a construit o carieră în jurnalism, lucrând în diverse medii de comunicare (televiziune, radio, presa scrisă) şi publicând pentru mai multe ziare. In prezent este jurnalistă la Agencia OTR/Europa Press din Madrid, iar rubrica ei de analiză politică este preluată de alte 50 de ziare din ţară. Până în anul 2004 publicase 4 cărţi de eseuri pe teme politice. În 2004 a apărut şi primul ei roman, Confreria Sfântului Giulgiu, urmat în 2005 de Biblia de lut, iar în 2007 de Sângele nevinovaţilor, toate best-seller internaţionale.
Cu aşa o istorie, este uşor de imaginat ce emoţii aveam când m-am dus să o întâlnesc pe Julia Navarro la hotelul unde era cazată. Citisem Confreria Sfântului Giulgiu şi Biblia de lut, aveam cam patru pagini de întrebări pe care vroiam să i le pun şi îmi făceam griji că o să râdă de ele sau că, vorbind spaniola, nu voi înţelege toate nuanţele din exprimare. Însă de cum a intrat pe uşa hotelului- venea de la lansarea pe care o avusese la Bookfest- mi s-au risipit toate emoţiile. Plină de energie şi de voie bună m-a salutat zâmbitoare şi m-a cucerit pe loc.
Am vorbit nu numai despre cum a început să scrie ci şi despre temele care au stat la baza romanelor sale, teme care reprezintă de fapt probleme actuale şi grave ale lumii. Julia Navarro este adânc ancorată în realitate, o interesează tot ce se întâmplă în lume, ştie ce vrea şi mai ales este foarte hotărâta şi optimistă.
Raluca Alexe (bookblog.ro): Sunteţi jurnalistă şi aţi publicat cărti de nonficţiune. Cum de v-aţi gândit să scrieţi beletristică, a venit ca un lucru firesc?
Julia Navarro: Din întâmplare. Într-o zi, stând la plajă cu fiul meu, am citit în ziar o ştire în care se vorbea despre decesul unui om de ştiinţă, Walter McCrone, cel care a analizat Sf Giulgiu din Torino, ajungând la concluzia că este fals şi disputa dintre el şi alţi oameni de ştiinţă care susţineau că acest giulgiu este autentic. Asta mi-a trezit imaginaţia şi am decis să scriu un roman. [Citeste tot Articolul]
- 29 April 2008
- Silviu Man
- Interviuri
Interviu Mircea Platon – partea a III-a
[Citeste partea I]
[Citeste partea a II-a]
Partea a III-a - în care este vorba despre infantilizarea prin educaţie, despre stânga şi, la antipozi, despre copilărie
Silviu Man: Credeţi că e vorba de vreun plan bine organizat, sistematic sau pur şi simplu aceasta a fost prima alternativă a intelectualităţii româneşti de după '89? O naivitate de neacceptat, bine speculată, un compromis sau un plan machiavelic asumat?
Mircea Platon: În primul rând trebuie să menţionez că nu cred în nici un fel de determinism istoric: nici în teoria conspiraţiei, nici în materialismul-dialectic şi istoric, nici în teoria raselor. Ca istoric, cercetând, de exemplu, istoria Revoluţiei franceze sau a războaielor civile din Anglia secolului al XVII-lea, am constatat că explicaţiile moniste nu ţin. Nu poţi explica nimic doar prin politică, sau doar prin baza economică sau rasială, sau doar prin religie. Contingenţa, libertatea de acţiune au rolul lor în istorie. Tocmai de aceea, în numele acestei libertăţi, susţin că elitele noastre cultural-politice nu au făcut tot ce se putea face pentru o Românie normală. Ele au acţionat convinse, parcă, de o conspiraţie sau de un determinism misterios care le face să repete, de 20 de ani încoace, mantra "inevitabilităţii" secularizării, globalizării, deznaţionalizării etc. În loc să mă întrebaţi pe mine, care nu am fost "factor de decizie" în toţi aceşti ani, mai bine am merge şi i-am întreba pe cei care ne conduc sau ne luminează de două decenii încoace: ştiu ei ceva ce noi nu ştim? Atunci să ne spună şi nouă, ca să vedem dacă nu-i putem ajuta. Neputinţa lor, paradoxal mănoasa financiar, cere ajutorul nostru. Democraţia înseamnă guvernarea cu asentimentul celor guvernaţi. Românii, după cum o arată şi prezenţa la urne la ultimele votări, nu sunt guvernaţi cu asentimentul lor, ci în apatia lor. Şi fenomenul e similar întregii Europe, unde avansarea proiectului UE a dus la dezafectarea a tot mai largi pături ale electoratului. Şi cum nu ar fi aşa când, aşa cum o demonstrează cazul constituţiei europene respinsă prin referendumuri şi aprobată apoi pe furiş de parlamente, nu se ţine cont de voinţa electoratului.
[Citeste tot Articolul]
- 28 April 2008
- Silviu Man
- Interviuri
Interviu Mircea Platon – partea a II-a
Partea a II-a - despre populism, comunism, elitism, oameni de caracter, tineret şi îndoctrinare
Suntem aşadar, graţie comunismului, o ţară de domni, de doamne şi de elite
Silviu Man: Cum a fost întâlnirea cu Occidentul? Mă refer şi la oamenii obişnuiţi, dar şi la profesorii şi studenţii din universtăţi...
Mircea Platon: Întâlnirea mea cu Occidentul, în afara călătoriilor ocazionale în Europa, a fost întâlnirea mea cu New England (Boston), Ontario, Midwestul şi California. E aşadar mai mult întâlnirea mea cu Occidentul Îndepărtat, cu America. Nu a fost uşor, a trebuit să scriu o întreagă carte (nepublicată încă) pentru ca să mă "echilibrez" (vorba lui Nae Ionescu) cu America. De la puritana New England, la amestecul de veche colonie britanică şi nou socialism european care e Ontario, la preriile Midwestului, diferenţele sunt mari. Dar cum peregrinările mele americane au fost mai ales sub semnul studiilor universitare, întâlnirea de care vorbeşti a fost una cel puţin amiabilă, dacă nu chiar pasionată. Obişnuit cum sunt cu viaţă de provincie, cel mai bine m-am simţit aici, în Ohio, în acea "fly-over country" dispreţuită de "intelectualii" de pe cele două coaste, de Est şi de Vest. Cred că aici, în inima Americii (ca şi în Europa Răsăriteană), s-a păstrat mai mult din vechea Europă decât în aşa-zisa "Veche Europă". Şi nu mă refer la clădiri, ci la oameni şi tradiţii. Aşa că, pentru un conservator populist ca mine, e bine.
[Citeste tot Articolul]
- 27 April 2008
- Silviu Man
- Interviuri
Interviu Mircea Platon – partea I
Mircea Platon s-a născut la 23 iunie 1974 în Iaşi. Studii primare, gimnaziale, liceale şi universitare în oraşul natal. În prezent este doctorand în istorie la Ohio State University at Columbus. A colaborat la majoritatea publicaţiilor culturale din ţară, de la Idei in dialog la Convorbiri literare şi de la Cuvântul la 22. A fost unul din membrii fondatori ai revistei Biserica şi problemele vremii. A publicat, printre altele, volumele: Ortodoxie pe litere (Christiana, 2006) şi Cine ne scrie istoria? (Timpul, 2007). E căsătorit şi are doi băieţi.
Partea I - în care se vorbeşte - cum altfel? - despre cultură, despre înjurături şi politeţuri şi despre diverse tornade
Silviu Man (bookblog.ro): Domnule Mircea Platon, căutând pe internet informaţii despre cărţile Dvs., am descoperit reacţii foarte contradictorii. Unii vă elogiau pentru nervul polemic şi bagajul intelectual, alţii păreau să spună, ca în scrierile lui Ilf: "Are 33 de ani. Şi ce-a realizat? A creat vreo teorie? A rostit predici? L-a înviat cumva pe Lazăr?". Cum vă explicaţi naveta aceasta între "tânărul cărturar" şi "papagalul", "nemernicul complexat"?
Mircea Platon : Insultele sunt o constantă a vieţii literare româneşti. Faptul că cineva te înjură pentru ce-ai scris dovedeşte că respectivul te-a citit şi că nu e capabil să-ţi răspundă altfel. Dacă nu poate participa la turnir, te pândeşte din boscheţii "sferei publice". Debitul şi agresivitatea insultelor la adresa mea sunt surprinzătoare având în vedere că mai toate cărţile mi-au apărut în tiraje mici, la edituri mici, şi că mediatizarea mea e nulă. Nu am rubrică la ziar, nu apar la televizor, şi ăsta e primul interviu pe care l-am dat vreodată. Când, marginal fiind, te înjură oameni din "mainstream", înseamnă că, de fapt, acei oameni îşi dau seama că sunt nişte impostori, a căror poziţie în ierarhia culturală oficială nu e legitimă. Dacă sunt înjurat deci de oameni mult mai bine plasaţi în actualele structuri culturalo-mediatice, e pentru că, probabil, ceea ce scriu eu îi atinge. Ceea ce mă bucură.
[Citeste tot Articolul]
- 4 April 2008
- Jen
- Interviuri
„Am citit cărţi ca să pot să supravieţuiesc în lume” – interviu cu Ovidiu Hurduzeu – partea II
Partea a II-a, în care se vorbeşte despre Eveniment, despre o altfel de Românie, despre tineri, maladii de ultimă oră şi vaccinuri vechi de când lumea "
"Să ieşi de la adăpost, cu riscul de-a te uda până la piele""
Silviu Man: Unul din conceptele pe care le utilizaţi adesea în eseuri este acela de "eveniment". Ce este evenimentul?
Ovidiu Hurduzeu: "Evenimentul" nu poate fi descris în cuvinte decât prin aproximaţii şi analogii. Sub privirile mele, sub streaşină, un ţurţure de gheaţă se topeşte. Dacă pun sub ţurţure un recipient, apa nu se risipeşte, ci se adună, fiecare picătură generează o undă, un eveniment. Luate separat, în sinea lor, nici picătura de apă şi nici unda pe care o generează nu sunt evenimente propriu zise - evenimentul ia naştere la interferenţa dintre ţurţure, undă, şi observator. Este o relaţie trinitară. O carte devine un eveniment, creează un impact (o undă energetică) asupra mea, dar îl poate lăsa indiferent pe vecinul meu care nu a răspuns la apelul ei. Relaţia evenimenţială dintre mine şi cartea pe care o citesc este un fapt existenţial - unic, irepetabil, inefabil (ce nu poate fi definit în mod strict). O carte-eveniment nu poate fi descrisă în termeni generali, nu este un obiect ce poate fi descris, ci un subiect trăit. Valoarea ei estetică, etică sau cognitivă este întotdeauna dublată de una "existenţială", ontologică.
[Citeste tot Articolul]