Autor: Ryunosuke Akutagawa
Rating:

(ediţia în limba engleză)

O serie de 18 povestiri scurte (Rashomon fiind de altfel numele uneia dintre povestiri), o colectie impresionanta de senzatii, trairi, imagini si povesti pline de continut, care iti aduc prin forma narativa - deopotriva elaborata si jucausa, atent dezvoltata si frumos observata - o constructie desavirsita a unor intimplari ideatice. Aceste 18 povestiri scurte se nasc pentru a creste si inflori in propriile finalitati. De parca fiecare povestire in parte exista numai si numai pentru a muri in concluzia-i de la final. Nici nu ar putea fi altceva decit povestiri scurte - mie personal imi lasa pe retina si in minte gustul desavirsit al haiku-ului, in care absolut toata imaginea ansamblului creste intr-un boboc de floare ce se deschide in propria-i esenta, in propriul final.

"Intr-o seara innourata de iarna sedeam in coltul unui compartiment de clasa a doua al trenului care duce de la Tokyo la Yokusawa si asteptam fluierul de plecare... Cu amindoua miinile infundate adinc in buzunare, nu-mi venea nici macar sa scot ziarul de seara din haina... Usa compartimentului meu de clasa a doua s-a deschis apoi cu zgomot si o fata ca de vreo 13 ani s-a repezit inauntru. Era o codana de la tara, cu infatisare posaca, dar destul de interesanta ca sa merite sa o studiez... Obrajii ei inaspriti de frig aveau o stralucire cam neobisnuita, insa erau rumeni de parca tocmai si i-ar fi frecat... Trasaturile-i grosolane in genere, ca si straiele fara nici un gust cu care era imbracata, nu ma atrageau prea mult. Pe deasupra, parea sa fie si natinga ... Mi-am aprins o tigara si am incercat sa uit de prezenta ei nesuferita, incepind sa ma uit pe ziarul de seara ... In momentul in care intram in tunel mi s-a parut aproape asa cum se intimpla intr-o halucinatie ca trenul pornise inapoi cita vreme imi plimbasem ochii mecanic de la o coloana de ziar la alta. Intre timp, fata era - fireste - tot acolo, parind sa fie intruparea banalitatii omenesti... s-au scurs citeva minute si am vazut ca fetiscana incerca nerabdatoare sa deschida geamul. Canatul insa raminea intepenit ... iar fata inca se caznea din rasputeri sa deschida fereastra. Nu intelegeam de ce voia neaparat sa o deschida si mi se parea ca trebuie sa fie un simplu capriciu ... asa ca plictisit i-am urmarit miinile inghetate cum se luptau sa coboare fereastra ... intr-un final fereastra se deschise trosnind inspaimintator ... Si indata dupa iesirea trenului din tunel, rasarira la incrucisarea aceea mohorita trei tinci cu obrajii rumeni, strinsi unul in altul ... in acest timp fata se intindea si facea semne cu miinile .. apoi ca din cer, pe deasupra capetelor copiilor cazura 5 sau 6 mandarine de culoarea calda a soarelui ...

Am privit tinindu-mi respiratia caci in clipa aceea intelesesem totul. Fata, care probabil ca pleca undeva la lucru, arunca mandarinele acelea, pe care le tinuse in poala, fratilor ei mai mici, ca pe o surpriza si rasplata ca venisera acolo, la incrucisarea drumurilor, sa fluture din miini si sa ii ureze calatorie placuta ... am simtit ceva de esenta vietii insesi ridicindu-se in mine ca valurile. Adinc zguduit, m-am intors putin si m-am uitat la fata, ca si cind n-ar mai fi fost aceeasi fiinta. Si-n clipa aceea mi-am uitat cu totul oboseala si uritul ucigator si neinteleasa absurditate a propriei mele vieti, plicticoase si posomorite." (Mandarinele)

Rashomon este o carte care te zguduie cu insighturi puternice despre viata insasi, despre om si mintea lui, poate cel mai adesea despre partea intunecata si umbrita a mintii omului, dar cu scinteieri de adevar si intelegere ce se ivesc cu bruschete cel mai adesea atunci cind toata povestea ti s-a revelat crescind rind cu rind si cuvint cu cuvint sub ochii tai. Este o carte "scurta", care iti arunca impresii, teme, revelatii sub forma de povestiri la fel de scurte, care de fapt se decanteaza in concluzii si o viziune atit de diferita asupra lumii. Regasesti practic si in Rashomon acel "ceva" comun literaturii japoneze, care iti place de mori dar parca nu il regasesti si nu il identifici cu nimic din tine sau ce contii tu.

Rashomon este o carte pe care o recomand nu pentru ca este atit de vestita in literatura japoneza, nu pentru ca Akira Kurosawa a realizat capodopera de film cu acelasi nume in 1950, ci pentru ca Akutagawa este un maestru al povestirilor scurte, pentru ca stie sa imbrace o saminta simpla si clara intr-o poveste perfecta si plina de continut. Iar de multe ori nu ma pot abtine sa nu ma intreb in ce masura exista o supradeterminare intre maiestria lui de a scrie "scurt" si viata la fel de scurta pe care a ales sa o duca, comitind suicid la doar 35 de ani.

O recenzie de: Dana