Titlu: Parcul pentru câini
Autor: Sofi Oksanen
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2021
Traducere: Sigrid Crasnean
Numar pagini: 400
ISBN: 978-973-46-8685-8

Ambițiosul roman al autoarei finlandeze Sofi Oksansen, Parcul pentru câini, surprinde o poveste întunecată, dominate de disperare, în niște circumstanțe sociale aparte: încercarea de a face față sărăciei Ucraina postsovietică. Sărăcie, o infrastructură care stă să se prăbușeacă, instabilitate politică și un trecut nefast, toate acestea apasă pe umerii fiecărei persoane.

Fie că vorbim despre bărbați care lucrează ilegal în mine, care prepară heroină impură și chiar apelează la acte criminale, fie că vorbim despre femei care își comercializează corpurile prin contracte lucrative de modeling în Occident sau devin „fabrici de copii” - de la donarea de ovule la mame surogat -, cu toate repercursiunile acestor munci asupra sănătății lor fizice și psihice.

În centrul tuturor lucrurilor se află o eroină compromisă, o naratoare cu o poveste complicată și fracturată, care nu-ți poți da seama dacă este despre dragoste sau trădare, ură sau iubire. În Parcul pentru câini, Oksanen conturează cu deosebită măiestrie trăsăturile unui thriller inteligent, cu tentă politică și rezonanță emoțională, plasând-o pe Olenka, eroina tragică, într-o lume dominată de fragilitate, ca un vulcan gata oricând să erupă și să scoată la lumină secrete ascunse în trecut.

După ce am terminat romanul, mi-am dat seama că este genul acela care nu se pliază pe gusturile oricărui cititor. Spun asta pentru că, pe măsură ce parcurgi paginile și începi să realizezi anumite comportamente, să analizezi anumite situații cheie, îți este foarte greu să empatizezi cu personajul Olenka. Mai mult decât atât, contextele politice, istorice și culturale fac din acest roman un fel de document istoric al unei lumi greu încercate, aflate încă sub teroare.

Narațiunea cărții este cristalizată, fracturată, alternând între secvențe din trecut și secvențe din prezent. Astfel, cititorului îi sunt oferite toate detaliile de care ar putea avea nevoie pentru a descoperi motivele care să justifice anumite alegeri făcute de Olenka, alegeri care, în cele din urmă, și-ar ramificat consecințele până la momentul povestirii.

În aceeași măsură, cartea este scrisă sub forma unei destăinuiri, a unei confesiuni, întrucât Olenka se adresează cititorului la persoana a II-a, singular. Pentru mine, artificiul acesta literar a avut o însemnătate aparte, reușind să mă apropie mai mult de romanul Parcul pentru câini.

În romanul său, dincolo de intriga originală și desfășurarea lentă, care îi oferă timp cititorului să mediteze asupra întâmplărilor dintre cele mai neașteptate și bulversante, Sofi Oksanen ne reamintește condițiile sociale ale unei lumi dure, sufocante, în care își găsesc împlinirea doar cei îndeajuns de puternici încât să lupte cu morile de vânt și să își asume riscuri. Un roman al suferinței, al rememorării, de o violență acută, inspirat din istoria unei țări greu încercate.

Parcul pentru câini este nu doar un thriller menit să țină cititorul în gardă, ci și o carte care va face apel la atenția ta pentru detalii, care necesită timp, pentru ca, în sfârșit, să i se destăinuie cititorului cu sinceritatea unui prieten care a trecut prin mult prea multe.