Concurs: Ion Creangă – „Amintiri din copilărie. Povești. Povestiri”
Scris de Andreea Chebac • 22 May 2013 • in categoria Concursuri
Cine uită hazliile pățanii ale lui Nică, farmecul basmelor sau tâlcul poveștilor scrise de Creangă ? Editura Humanitas vă propune o nouă ediție ce cuprinde cele mai îndrăgite texte ale marelui povestitor - Ion Creangă - Amintiri din copilărie. Povești. Povestiri. Ce are special această carte ? Rândurile autorului sunt neschimbate, păstrând forma lor originală și valoarea regionalismelor și arhaismelor în care au fost scrise.
Dacă doriți să câștigați un exemplar din această carte, așteptăm să împărtășiți cu noi în comentarii o istorisire din copilăria voastră.
Concursul va dura o săptămână. Mult succes !
Câștigător: Beatrice
Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Lacramioara spune:
O peripetie..sunt mai multe, dar ma voi opri la una singura. Intr-o vacanta de vara la bunici, eu cu verisora mea mai mare ne-am hotarit sa facem un cort afara in gradina din covoarele de bucatarie pe care bunica-mea le avea de bune in camara, caci afara era spoare si noi vroiam umbra :) . Pina aici nimic rau, dar dupa ce am terminat cortul ne-am dat seama, ca nu aveam lumina. Ce-am facut? am luat foarfecele si am taiat covoarele ca sa facem geamuri….pe care le deschideam si inchideam cu ajutorul unor ace de siguranta…Va imaginati ce a facut bunica? Am avut remuscari multa vreme …iar bunica ne spunea la toata lumea care intreba ce s-a intimplat cu covoarele ..
-
pauna oana spune:
Nu cred ca am facut ceva gresit in copilarie.Odata am spart un ou pe covor si nu stiam ce sa fac sa sterg.Altadata m-am jucat tinand un pui pe haine si m-am umplut de paduchi.In rest am fost cuminte.Eram copil exemplu.
-
Mariana A. spune:
Nici eu n-am prea facut boroboate atunci cand eram mica, asemenea fetelor de mai sus. Asa se face in cultura noastra romaneasca educatia diferentiata pe sexe, baietii sunt incurajati sa zburde, iar fetele sa stea cuminti in casa. Cu toate acestea, nu pot sa zic ca regret acest lucru, poti trai intamplari demne de repovestit si in perioada maturitatii.
-
Beatrice spune:
O amintire din copilăria mea nu foarte îndepărtată ? Pot spune că am fost un copil destul de cuminte… Din păcate, nu am făcut atât de multe “drăcii” ca alte persoane.
Totuşi, nu pot să uit o întâmplare. Eram la bunicii mei, abia ne mutaserăm într-o casă nouă şi eu mă jucam în sufragerie. La un moment dat, îmi vine ideea să mă ascund în recamier, în locul unde se pune lenjeria. Eram aşa de mică, încât mi-a fost frică să închid recamierul, întunericul mă îngrozea pe-atunci.
Bunica mea, Dumnezeu s-o ierte, m-a căutat ore în şir peste tot, a întrebat de mine fiece vecin… Şi nu m-a găsit. Probabil că am adormit, iar când am ieşit de-acolo, am mers la bunicul meu şi i-am zis “Bau!”. Bunica încă mă căuta…
Am primit o bătaie cum în viaţa mea nu mi-a fost dat să mai primesc !Altă dată, bunica avea un tuci cu gem pus pe foc, în curte. În tot timpul ăsta, eu mă jucam la nisip cu formele şi găletuşa. Când s-a dus ea să ia zahărul, am turnat o găleată de nisip în tuci şi am întâmpinat-o bătând din palme foarte fericită şi exclamând ” Mamaie, data, data!” pe acea voce de copil mic.
Sincer, acum că-mi răscolesc amintirile, cred că ar mai fi câteva chestii comice… Dar presupun că e de ajuns.
Singurul lucru pe care-l pot afirma este că îmi pare tare rău că nu am făcut şi mai multe prostii…
Lidia spune:
23 May 2013 | 10:21 am
Copilaria mea nu a avut multe peripetii, ci a fost mai degraba linistita, vesela si infloritoare.
Pentru ca mi-a placut sa citesc, am trait mai mult aventuri extraordinare imaginare decat reale alaturi de personaje, construindu-mi o lume numai a mea.
Probabil o ¨extravaganta¨ pe care mi-am permis-o in copilarie a fost sa fug de unele responsabilitati ascunzandu-ma pe unde apucam ca sa pot citi in liniste si nestingherita de nimeni…