Pe străzile din Brooklyn
Scris de Ioan Todoran • 18 November 2011 • in categoria SF/Fantasy
Autor: Jonathan Lethem
Rating:

Editura: Leda
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Irina Negrea
Numar pagini: 462
ISBN: 978-973-102-364-9
”Domnul prinde spuma ta de baie prea târziu de ziua sticletelui cu fluier.”
“Caracatiţa se uită la cimpoi pe toate părţile, întinde un tentacul, ridică una din ţevi, îi dă drumul să cadă la loc. Mai ridică o ţeavă, o lasă să cadă la loc. Se trage înapoi, se uită chiorâş la cimpoi. Tipul se enervează, vine până la tejgheaua barului şi îi zice caracatiţei – zice “Ce-ai păţit, nu ştii să cânţi la asta?” La care caractiţa spune “Să cânt la asta?” Dacă mă descurc să-i dau jos pijamalele, o să i-o trag!”
S-ar putea să nu râdeţi la glumele astea ale lui Lionel, însă e în regulă, nimeni nu prea o face. În schimb, s-ar putea să vă tăvăliţi pe jos de râs în toate momentele serioase în care Lionel ar trebui să aibă o prezenţă cât de cât adecvată meseriei sale de detectiv, însă sfârşeşte aproape totdeauna prin a face pe măscăriciul, cu toate strădaniile lui de a încerca să nu se dea de gol datorită sindromului de care suferă – Tourette. Pentru toţi cei din exterior el este doar un “ciudat”.
Provenit de la Orfelinatul pentru băieţi St. Vincent, Lionel Essrog este cooptat alături de alţi trei băieţi în echipa de “detectivi” a unui mafiot mărunt din Brooklyn – Frank Minna. Pentru început, nu sunt puşi să facă mare lucru – doar să încarce sau să descarce lăzi care au conţinut misterios (sau nu), iar răsplata vine de fiecare dată: douăzeci de dolari de căciulă şi o bere. Pentru nişte puşti orfani asta înseamnă evadarea din realitatea orfelinatului şi însămânţarea ideii de apartenenţă la… ceva. Lumea orfelinatului, cu tot cu manifestările lui Lionel (care, de exemplu, sărută toţi baieţii care îi ies în cale – inclusiv matahalele care îi învineţesc diverse părţi ale corpului pentru ruşinea la care au fost supuşi) este lăsată în spate, iar cei patru băieţi încep cu timpul să primească “misiuni adevărate”. Totuşi, nu manifestările acestea sunt definitorii pentru Lionel, căci el este obsedat în cele din urmă de limbaj – iar ceea ce rezultă, ei bine, ar trebui să citiţi cartea ca să vă vedeţi şi să vă convingeţi. Oricum, nici nu vreau să mă gândesc ce sarcină a avut traducătorul în încercarea de a tălmăci produsele minţii acestui personaj.
În timpul unei misiuni, Lionel, alături de unul din băieţi – Coney, face ce anume se pricepe mai bine: să o dea în bară. Lăsaţi în maşină de către Minna ca “backup”, puşi să intervină în caz de nevoie, cei doi îl pierd pe şeful lor şi îl găsesc doar după ce este prea târziu, Minna murind în urma unei răni de cuţit. Lumea “detectivilor” orfani este dată peste cap, iar în încercarea de da de capăt afacerilor în care protectorul lor era implicat (ei fiind lăsaţi mereu în ceaţă) îi va duce într-o călătorie prin lumea pestriţă a Brooklyn-ului, printre mafioţi plini de bani îmbrăcaţi la costum, oameni de nimic, dar şi oameni obişnuiţi. Un “detective story” mai puţin obişnuit venit din partea unui autor extrem de versatil.
Câteva cuvinte şi despre autorul Jonathan Lethem. Acesta a oscilat mereu între genuri, de la SF la benzi desenate, pentru a lua apoi premii mainstream pentru romanul de faţă. Aştept să văd când se va întâmpla asta şi la noi în ţară.
Există un proiect aflat “in development” referitor la ecranizarea cărţii, însă statusul a rămas la fel de vreo doi ani şi se pare că filmul nu va apărea mai repede de 2013. Se zvoneşte că regia îi va aparţine lui Edward Norton, care îl va şi juca pe Lionel Essrog.
Oricum, vă recomand călduros romanul de faţă şi sper ca traducerile după Lethem să nu se oprească aici. Am auzit multe lucruri bune şi despre proza sa scurtă.
-
Plusuri
stil, limbaj, personaje colorate, îmbinarea genurilor literare, umor
-
Recomandari
fanilor JG Ballard, Michael Chabon, Thomas Pynchon etc.