Magie și aventuri într-o Chină medievală închipuită
Scris de Ovidiu Leonte • 22 September 2014 • in categoria
Autor: Michael A. Stackpole
Rating:
Anul aparitiei: 2008
Numar pagini: 768
ISBN: 978-973-143-203-8
„Dolosan primise primul val de energie magică eliberată în urma bătăliei de la Ixyll. Dovezile erau de netăgăduit. Pământul se crăpase și se modificase, platouri vaste de piatră se ridicaseră din pământ și se avântaseră spre cer. În afară de asta, marginile superioare se rotunjiseră, de parcă s-ar fi topit. Valul magic se rostogolise mai departe, trecând prin văi, acoperind munții, erodând piatra și transformând tot ceea ce atingea. N-ar fi crezut în ruptul capului că unele lucruri se întâmplau, dacă nu ar fi făcut măsurători. Pe alocuri, stânci uriașe se mișcau între apusul și răsăritul soarelui, alunecând din aliniamentele trasate cu o zi înainte. Când se ducea să vadă dacă nu cumva se rostogoliseră într-o parte, prin ce mijloace, nu-și putea imagina, nu găsea nici o neorânduială. Însemnă cu cretă unul dintre pietroaie, pe partea dinspre nord, iar în dimineața următoare descoperi că semnul era orientat spre sud. Migrase, însă nu și suprafața pe care desenase.”
Atlasul secret este genul de carte SF / Fantasy care satisface atât de multe gusturi, că sunt puțini cei cărora nu le-ar plăcea. O combinație foarte reușită între o civilizație quasi-chineză copleșită de birocrație și o lume atât de plină de magie, încât în unele ținuturi aceasta se regăsește în valuri sălbatice și devastează uneori orașele sub forma unor furtuni – cartea i-a fost inspirată autorului în parte de către fabuloasa călătorie întreprinsă de chinezi în secolul al XV-lea și descrisă de Gavin Menzies în 1421 – Anul în care China a descoperit lumea și în parte de Insula hărților pierdute, de Miles Harvey. Chiar la începutul cărții, autorul menționează: „Două tomuri mi-au fost în mod deosebit de ajutor. Insula hărților pierdute, de Miles Harvey, a inspirat o parte din roman. […] 1421: Anul în care China a descoperit lumea, de Gavin Menzies, mi-a ajuns sub ochi mai târziu și datorită ei am umplut golurile din informațiile mele, înainte să mă apuc de scris. Echipa lui de la www.1421.tv a fost destul de amabilă să-mi găsească un pasaj care mi-a permis să estimez mărimea unei nave precum Lupul furtunii, iar pentru asta le sunt foarte recunoscător.”
Chiar de la începutul romanului, când grupul care călătorea spre Moriande alături de Moraven Tolo, care îi însoțea în calitate de xidantzu, îi întâlnește pe cei trei tâlhari, se întrezărește tenta asiatică a romanului. Atât tâlharii cât și misteriosul xidantzu (un soi de maestru spadasin care călătorește prin lume pentru a lupta împotriva oricărei forme de nedreptate pe care o întâlnește) sunt antrenați în arte marțiale, luptându-se cu sabia cu o măiestrie deosebită, pe care autorul o descrie foarte viu. Apoi ierarhia personajelor se desfășoară pe măsură ce cititorul intră în miezul acțiunii, iar civilizația inspirată de China medievală iese la iveală foarte clar. Imperiul, divizat acum de către ultima împărăteasă, Cyrsa, cu 700 de ani în urmă, structurat după regulile Chinei Imperiale, birocrația extinsă asupra tuturor cetățenilor, care nu servea o dinastie imperială anume, ci Imperiul în sine, școlile de arte marțiale, castele dezvoltate în funcție de meșteșugul practicat, ale cărui taine sunt apărate cu sfințenie, precum și multe alte aspecte tipic chinezești, fac din această carte – de fapt din seria Marile descoperiri – o operă deosebit de atractivă.
Partea magică are o altă înrâurire. Practic, totul, de la cele mai banale acțiuni, până la acelea care se apropie de desăvârșire, sunt într-un fel sau altul influențate de magie. Principiile magiei din seria Marile descoperiri sunt diferite de tot ce am întâlnit până acum: denumită jaedun, magia poate fi folosită în perfecționarea unei persoane, indiferent de domeniul pe care și l-a ales, fie el lupta cu sabia (precum Moraven Tolo, maestrul său, Phoyn Jatan sau discipolul său, Ciras Dejote), grădinăritul (precum mama lui Keles Anturasi) sau cartografierea (în care se specializau majoritatea reprezentanților familiei Anturasi). Cei care folosesc jaedun pentru perfecționare, ating în timp stadiul de jaecaiserr, devenind Mistici, oameni care trăiesc foarte mult și a căror magie crește mereu. Din înfruntarea a doi jaecaiserr, reziduuri de magie sălbatică se împrăștie necontrolat în jur, acest lucru putând modifica geografia locului, precum și pe cei prezenți la luptă sau care trec după un timp prin acel loc. Pentru ca această magie să fie ținută în frâu când doi Mistici se luptă, ei desenează un cerc care va reține reziduurile de magie. Cu 700 de ani în urmă avusese loc Urgia, o luptă între două armate rivale, la care luaseră parte mai toți misticii lumii și care pustiise nordul. Acum acele locuri sunt constant modificate de magia sălbatică, iar din când în când se nasc furtuni de magie care se abat asupra câte unui oraș. În pofida precauțiilor pe care și le iau locuitorii acelor orașe, magia îi afectează profund.
După Urgie nu s-au mai putut face călătorii în teritoriile devastate de magie o foarte mare bucată de vreme, asta până când Qiro Anturasi, un Mistic Cartograf, este luat în slujba dinastiei Komyr, pentru a întocmi hărți ale lumii necunoscute. Cu ajutorul acestor hărți, Principatul Nalenyr, unul dintre cele 9 în care a fost divizat imperiul înainte de dispariția Împărătesei Cyrsa (celelalte fiind Helosunde, Deseirion, Erumvirine, Ceriskoron, Gloysan, Hyreoth, Miromil și Moryth), dezvoltă continuu relații comerciale, care îi permit să se îmbogățească mult mai mult decât celelalte Principate. Totuși, pentru ca Qiro Anturasi să nu fie răpit sau să nu dezerteze la vreunul dintre celelalte Principate, prințul Cyron îl ține închis într-o cetate în care are tot confortul.
Plecarea unuia dintre nepoții lui Qiro, Keles Anturasi, în echivalentul călătoriei descrisă de Gavin Menzies în 1421 – Anul în care China a descoperit lumea, aduce asupra lumii schimbări iremediabile. Lumea nouă, pe care o descoperă după o lungă călătorie într-un ținut total necunoscut și extrem de greu de cartografiat, este echivalentul descoperirii Americii. Cei din lumea nouă, denumiți amentzutli, au chiar nume care amintesc de civilizațiile mayașă, incașă și aztecă. Chiar și mitologia aduce cu cea din america dinainte de cuceririle conchistadorilor spanioli.
Saga Marile descoperiri nu este foarte populară printre fanii de literatură SF și fantasy, probabil și din cauză că este masivă. Din ea fac parte 3 volume, Atlasul secret, Hărțile prevestitoare și Lumea nouă, totalizând peste 2000 de pagini. Niciunul dintre cele 3 volume nu poate fi lecturat separat de celelalte două (nici măcar primul care se termină, practic, „în coadă de pește”). În plus, jaedun-ul, laolaltă cu o civilizație care o copiază pe cea chineză, combinată cu o istorie destul de întortocheată, dar cu jocuri politice cam slăbuțe, ar putea-o face oarecum neatractivă, asta chiar dacă, așa cum spuneam, satisface suficient de multe gusturi. Mie mi-a plăcut foarte mult, în special datorită talentului autorului de a descrie scenele de luptă dintre spadasini: „Arcașul trase o săgeată, iar uriașul răcni și șarjă. În momentul când acesta trecu de Pavynti, cea de-a doua și a treia săgeată trase de arcaș zburau deja prin aer. Moraven Tolo își răsuci umărul drept înapoi, lăsând prima săgeată să treacă, fără să-l lovească. Cea de-a doua sfâșie una dintre mânecile cămășii, străpungând-o, însă nu-l răni. Fandă cu jumătate de pas înainte, iar cea de-a treia săgeată îl depăși prin spate. Apoi fugi spre uriaș, strângând teaca spadei de la mijloc, în mâna stângă.” Cartea este presărată de aceste scene, care sunt un deliciu pentru cei cărora le place astfel de literatură.
-
Plusuri
Întreaga serie Marile descoperiri este foarte bine scrisă, iar Stackpole s-a documentat mult înainte de a o scrie. Este, fără doar și poate, o serie Fantasy care satisface multe gusturi, iar personajele sunt foarte clar conturate. În plus, autorul este un maestru al descrierii luptei corp la corp.
-
Recomandari
Recomand Atlasul secret (ca, de fapt, întreaga serie) tuturor celor care apreciază o lectură bună (și foarte lungă) Fantasy. Poate e bine de știut că Michael A. Stackpole a creat câteva elemente pentru jocuri celebre (printre ele numărându-se Dungeons & Dragons, două jocuri din seria Star Trek, precum și câteva din seria Star Wars), și că a scris și alte serii Fantasy, printre care Dragon Crown War și The Crown Colonies. De asemenea, în 2011 a scris romanul World of Warcraft – Vol'jin: Shadows of the Horde.
Lasa un comentariu
Citeste si
Warning: Undefined array key 0 in /home/bookblog/public_html/wp-content/themes/bookblog2.0/parts/single-recenzie-sidebar.php on line 6