Titlu: Es Mal Pas
Autor: Iren Mate
Rating:
Editura: Curtea Veche Publishing
Anul aparitiei: 2018
Numar pagini: 123
ISBN: 978-606-44-0168-7

Îmi plac cărțile diferite, cărțile în care autorul se dezbracă de inhibiții și ne spune, cu toată sinceritatea, că este vulnerabil, trist, empatic sau deschis spre a spune lucruri de care poate că se temea în trecut. Admir curajul creator al scriitorilor care decid să conceapă autobiografii și să povestească istorii pe care le considerau de domeniul trecutului. Este o demonstrație de elocvență și decizie să îți pui propria viață pe hârtie. Asta face Iren Mate în volumul Es Mal Pas, un soi de roman autobiografic încropit din episoade și secvențe pe care naratoarea noastră le transpune între imaginar și real, undeva între sincope narative.

Es Mal Pas este un prilej de rememorare a vieții unei femei care decide că știe ce vrea și ce poate, a unei femei care trăiește cu și prin cărți, dedicându-se unei munci consecvente, creând o editură de tradiție pe piața românească. Prinsă în menghina transformărilor sociale, economice, politice și umane, Iren Mate reflectă asupra eșecurilor și câștigurilor pe care le-a trăit, amintindu-ne generații de oameni dispăruți sau prezenți:

„Vedeam lumea ciudată care se reorganiza în jurul meu, mica bișniță, marile cozi de la ambasade, visul de a pleca în lume cu speranța de a nu mai reveni, metamorfozele oportuniștilor în revoluționari și disidenți, amestecul de idei și reguli știute, ca într-o mâncare cu multe ingrediente puse la întâmplare.”

Din punct de vedere structural, volumul este o simbioză, un soi de puzzle emoționant, care se deconstruiește sub atenția cititorului. Avem de toate, de la călătorii spre sine, la introspecții direcționate spre faza copilăriei. Dacă mă întrebați pe mine, acest gen de literatură poate fi ușor trecut în segmentul jurnalelor scrise pe fugă, în momente de reflecție asumată. Ceva similar stilistic am găsit în volumul Lanțul adicției de Daniela Borțea, doar că în cazul lui Iren Mate avem o scriere mult mai matură, trecută parcă de fazele teribilismului june.

În unele pasaje, găsim o naratoare care obosește profund de graba vieții, iar în altele – o femeie care vede simplitatea fericirii în fiecare clipă trăită:

„Sunt călătorii care te îndeamnă, sub frunzișul măslinilor, la împăcare, la înțelepciune, la iertare, la bunătate, la detașare.”

Adevărul este că această carte s-ar putea să nu fie pe înțelesul tuturor. Structura sa care migrează dintr-o extremă narativă în alta, impactul său atemporal, depersonalizarea personajelor – toate la un loc sunt parte dintr-un veritabil experiment literar, pe care-l putem cataloga drept jurnalul unei regăsiri.

Es Mal Pas este un roman care poate fi privit și drept o antologie de proză scurtă, cu foarte multă lirică inerentă, cu multe meditații despre scurgerea timpului, despre eșecuri și lupte, despre lecții învățate și momente de renunțare. Dar, în special, este o carte despre emancipare emoțională versus așteptările unei societăți deloc prietenoase cu femeile.

Intuiesc că menirea unei astfel de literaturi este tributară trecutului și conexă prezentului, este o aducere aminte a felului cum ne putem trăi sau irosi viața într-o constantă goană pentru mai mult, mai bine, mai desăvârșit. Închei această cronică, subliniind una dintre cele mai tari fraze pe care le-am găsit în paginile sale: „Mă gândeam la cât de frumoasă este viața pe care n-am trăit-o”.