Titlu: Despre memoriile femeii și alți dragoni
Autor: Raluca Nagy
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2023
Numar pagini: 136
ISBN: 978-606-43-1682-0

Despre memoriile femeii și alți dragoni, cu (posibilul) subtitlu Cum să-ți retrăiești copilăria după 30 de ani, n-a fost pentru mine. Poate pentru că n-am atins, încă, borna 30, însă și din perspectiva poveștii, chiar n-a fost pentru mine. Dincolo de a fi fost un fel de jurnal în care autoarea își documentează experiența de viață din Vietnam în contextul pandemiei o silește să rămână acolo timp de aproape doi ani, nu am putut avea acces la mai mult.

Este strict părerea mea, a unui cititor care, deși are tendința de a fi destul de darnic când vine vorba de rating-uri, n-a reușit să găsească mai nimic relevant – în contextul propriei persoane – la primul contact literar cu Raluca Nagy.

Autoarea mai are și alte cărți în registru ficțional, și poate acelea mi-ar plăcea mai mult decât acest volum de non-ficțiune. Da, au fost niște fraze comice în carte, niște întâmplări care mi-au stârnit zâmbetul, dar nu am putut să rezonez deloc nici cu experiențele culturale, nici cu schimbările asociate traiului într-o altă țară… cu nimic.

Totuși, n-am putut să nu apreciez faptul că, într-adevăr, Raluca Nagy are un stil interesant de a scrie, o modalitate aparte de a reitera trăiri și sentimente, perioada copilăriei într-un mod special, palpabil. Atât lumea exterioară, cât și cea interioară, reușesc să facă „casă comună” pentru a da viață acestei cărți. Și după cum spune și Adela Greceanu: „Cu cât te îndepărtezi mai mult de spațiul cunoscut, cu atât de apropii mai mult de tine”.

M-au încântat observațiile legate de spațiul înconjurător, de cultura, obiceiurile, lingvistica și alte cele care au definit locul în care a trăit, mențiunile literare, micile dialoguri – reale, tind să bănuiesc – pe care le-a întreținut.

Dar, totuși, mă bucur că a fost un prim contact literar cu Raluca Nagy, chiar dacă unul deloc memorabil, și poate așteptările mele au fost supradimensionate și ca urmare a faptului că, dacă bine îmi amintesc, cărțile ei au fost nominalizate la premii literare destul de serioase.

Bineînțeles, asta este strict părerea mea, prin faptul că e „a mea” devenind subiectivă, privitoare la acest volum. Alții poate ar percepe-o altfel, fiind mult mai avizați decât mine să îți formeze o părere viabilă, o părere justificată. Dacă rezonați, în general, cu lecturile pe care le am, este foarte posibil să aveți aceeași impresie, dar la fel de posibil este să aveți o părere diametral opusă. În cele din urmă, poate și despre asta este bucuria și frumusețea lecturii – despre părerile diferite pe care le avem privitoare la o anumită lectură, păreri care nici nu trebuie justificate, nici nu trebuie explicate. E un lucru despre de gustibus non est disputandum (și nici nu se învață).

În cele din urmă, poate dacă aș fi trecut prin experiențe (relativ) asemănătoare cu cele ale Ralucăi Nagy, dacă aș fi avut o vârstă mai înaintată, poate că mi-ar fi plăcut mai mult... Sau poate că lectura mi-ar fi fost la fel de indiferentă cum îmi este și acum. Fiecare carte cu meritele și mai puțin meritele sale, nu?

Text scris de Andrei Cioată.

• Plusuri

  Relevantă pentru cei care doresc să cunoască detalii privitoare la cultura și societatea vietnameză.

• Minusuri

  Pentru mine, pur și simplu n-a fost să fie.

• Recomandari

  A se citi „după 30 de ani”... Cred!