Curs practic de incredere, de Walter Anderson

recomandata de Andrei

"Văzând cât de puţine lucruri are un rabin înţelept vestit - şi profund dezamăgit de simplitatea vieţii pe care o ducea rabinul în ciuda faimei sale de nivel mondial - un turist l-a întrebat nepoliticos:
- Domnule, numai atât aveţi?

Rabinul a zâmbit, a arătat spre valiza turistului şi l-a întrebat:
- Dumneavoastră numai atât aveţi?
- Desigur, a răspuns turistul, dar eu sunt numai în trecere.
Rabinul a dat din cap:
- Şi eu la fel."
(vreau cartea!)

Ultimul patriarh, de Najat el Hachmi

recomandata de Raluca

"Începuse atunci o epocă în care mama observase probabil că se cam epuiza răstimpul în care m-ar mai fi putut transforma într-o bună soţie şi o bună femeie (a de serviciu”, aş fi adăugat eu) şi dorea să aloc zilnic un pic de timp unor activităţi mai potrivite cu rolul acesta, în loc să citesc cărţi sau să ascult Silvio Rodriguez. Pe mine nu mă interesau toate astea, nu pentru că n-aş fi vrut să învăţ cum se fac nişte treburi care mai devreme sau mai târziu aveau să îmi prindă bine, dar într-o zi mi-am dat seama că, dacă începeam aşa din vreme, atunci toată viaţa aveam să mi-o petrec spălând, călcând, etc. Nimic nu lasă să se întrevadă că voi avea pe altcineva care să facă toate astea în locul meu.

M-am ascuns în cameră, am închis uşa şi mi-am tras perna peste cap ca să nu mai aud, ce altceva puteam să fac? Ceva trebuia făcut, dar puţin încă îl mai iubeam şi n-am putut să dau telefon ca să cer ajutor. Totul s-ar fi schimbat, începând din acel moment, dar nu vroiam să fiu eu aia care ar fi destrămat familia."
(vreau cartea!)

Societatea de consum - Mituri şi structuri, de Jean Baudrillard

recomandată de Silviu

Pentru (Marshall) Sahlins, cei care cunoşteau adevărata abundenţă, în ciuda absolutei lor "sărăcii", erau vânătorii-culegători (triburi nomade primitive din Australia, din Kalahari etc.). Primitivii nu posedă, de fapt, nimic, nu sunt obsedaţi de obiectele lor, pe care le aruncă în funcţie de exigenţele deplasărilor. Nu au nici un aparat de producţie, nici de "muncă": vânează şi culeg "după plac", am putea spune, împărţind totul între ei. Generozitatea lor este totală: consumă totul dintr-o dată, n-au de-a face cu calculul economic, n-au stocuri. Vânătorul-culegător nu are nimic din acest homo oeconomicus inventat de burghezie. Nu cunoaşte fundamentele economiei politice. Rămâne mereu dincoace de energiile umane, de resursele naturale şi de posibilităţile economice efective. Doarme mult. Are încredere - şi acesta e lucrul care-i marchează sistemul economic - în bogăţia resurselor naturale, pe când sistemul nostru este marcat (tot mai mult, odată cu perfecţionarea tehnică) de disperarea în faţa posibilităţilor omeneşti insuficiente, de angoasa radicală şi catastrofică, efect profund al economiei de piaţă şi al concurenţei generalizate.

"Nepăsarea" şi "generozitatea" colective, caracteristice societăţii primitive, sunt semnul adevăratei abundenţe. Noi nu avem decât semnele abundenţei.
(vreau cartea!)

Tropicul cancerului, de Henri Miller

recomandată de Mihaela

„Cînd mă gândesc că sarcina pe care artistul şi-o asumă implicit este aceea de a răsturna valorile existente, de a face din haosul care-l înconjoară o ordine proprie numai lui, de a semăna vrajba şi fermentul în asemenea măsură încît, prin descărcare emotivă, cei ce-au murit să poată fi redaţi vieţii, încep să alerg cu bucurie spre marii imperfecţi, confuzia lor mă hrăneşte, iar bîlbîiala lor sună ca o muzică divină în urechile mele.”
(vreau cartea!)