Conversație la Catedrala

Titlu: Conversație la Catedrala
Autor: Mario Vargas Llosa
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Mihai Cantuniari
Numar pagini: 616
ISBN: 978-973-46-4358-5

O discuție la Catedrală devine pretextul unui roman sinuos despre drame familiale și sociale, despre politică și corupție, despre istoriile mici și mari care scapă subtilităților. [Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Conversație la Catedrala

0Autor: Mario Vargas Llosa
Rating:
Editura: Rao
Anul apariţiei: 2004
Traducere: Mihai Cantuniari
603 pagini
ISBN: 973-576-474-1


Dincolo de inventivitatea aplicată formei şi stilului, Mario Vargas Llosa are o concepţie conservatoare cu privire la roman: acesta este oglinda lumii. Spre deosebire de oglinda realismului clasic, cea pe care o construieşte Vargas Llosa în Conversaţie la Catedrala străbate orice suprafaţă, dezgoleşte şi reflectă gîndurile cele mai intime, temerile de neîmpărtăşit şi plăcerile bine ascunse. Altfel, autorul este fidel motto-ului balzacian: „Il faut avoir fouillé toute la vie sociale pour être un vrai romancier, vu que le roman est l'histoire priveé des nations”. Dacă aţi citit pînă acum despre Conversaţie la Catedrala că este o carte monumentală, un roman mare, o scriere complexă, grandioasă etc., aţi citit bine. Autorul nu glumeşte deloc cu acest roman scris cu intenţia de a fi total, de a cuprinde toate faţetele lumii, de la individual, profund intim, la social şi politic.

Pe de-o parte, este un tablou al schimbării sociale: un regim politic - dictatura militară a lui Odria - este înlocuit de altul, trecere care nu e lipsită de evenimente violente. Dictatura odriistă este descrisă în toate detaliile sordide ale oricărui regim politic, totalitar sau nu: contracte economice bazate pe fidelitatea faţă de Preşedinte, şantaj, intrigi, politicieni abili, linguşitori de profesie, cameleoni politici, executanţi slugarnici şi miniştri de formă; apoi petreceri dezmăţate, cheltuieli exorbitante, lux ostentativ, slăbiciuni exhibate, aroganţa celor care se cred nemuritori, de neînlocuit; decenţa pătată a aristocraţiei, a familiilor pentru care bogăţia e o stare de fapt, naturală şi transmisibilă; şi, de cealaltă baricadă, ridicolul revoluţionarilor, grevele abil înăbuşite, credinţa pasională într-o ideologie, tinereţea revoltată, politica din camere obscure de hotel, din cafenele şi baruri studenţeşti...
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!