bookblog.ro

Fabrica de lipici

Improbabila călătorie spre sine

Titlu: Adulter
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2014
Traducere:
Numar pagini: 256
ISBN: 978-973-689-759-7
Cumpara cartea

„Very often we don’t go elsewhere because we are looking for another person. We go elsewhere because we are looking for another self. It isn’t so much that we want to leave the person we are with as we want to leave the person we have become.” [Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Înțelepciunea din misterul întrebărilor

Titlu: Manuscrisul găsit la Accra
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Traducere:
Numar pagini: 192
ISBN: 978-973-689-523-4
Cumpara cartea

„O nouă provocare prin care magul brazilian ne poartă pe Calea Înțelegerii, spre Poarta Înțelepciunii. Ca de obicei, blând și tămăduitor. O dulce mângâiere pe cicatricile unei întregi istorii.” Grigore Cartianu [Citeste tot Articolul]

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Ordinea naturală a lucrurilor

Titlu: Ordinea naturală a lucrurilor
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2009
Traducere:
Numar pagini: 304
ISBN: 978-973-689-313-1
Pret: 32,00 lei

Antonio Lobo Antunes, vecinul demenţei

Imaginaţi-vă o nesăvârşită peliculă de-a maestrului Bergman, în care "se întâmplă" că mai multe voci rostesc aceeaşi poveste, abordând-o din unghiuri diferite, în tonalităţi diferite, dar reunite, cumva împotriva voinţei lor, într-un cor cacofonic. Vocea conştiinţei, vocea eului, vocea vinovăţiei, vocea observatorului exterior - ceva mai obiectivă, vocile arhetipale ale strămoşilor sau ale persoanelor care noi, odinioară, am fost, toate învălmăşindu-se, izbindu-se unele pe altele ca să iasă la suprafaţă, să se facă în mod cât mai clar auzite; să mărturisească. Rezultă o continuă şi oprimantă rumoare literară, cu unele accente iritante, dar, într-un sfârşit, cu mincinoase efecte hipnotic-acaparatoare asupra celui care le ascultă, citindu-le. Un simulacru de "cor antic", fără un dirijor titular, manipulat prin iţe subliminale mai curând din cuşca sufleorului.

Scrisul alambicat, abundent, sincopat al lui Antunes, fără a fi cu uşurinţă sau pe de-a-ntregul comprehensibil (ori, poate, tocmai de aceea), provoacă dependenţă, dar şi o stare vecină cu demenţa. Un straniu disconfort, în care alegi să rămâi mai departe, mânat şi minat de curiozitate. Cartea - vălmăşagul acela vociferant, ce ar putea apărea ca scăpat din frâu - ţi se mută în cap, prinde acolo rădăcini, amestecându-se cu propriile sondări, interogaţii, regrete, reminiscenţe, anxietăţi. Aceasta bănuiesc că este şi ţinta, şi semnul izbânzii obsesiei totalitare a romancierului de a fi trăit de alţii, iar şi iar, la fiecare lectură, până la nemurire. Citindu-l pe Antunes, devine extrem de cărnoasă spaima că, dacă te-ai opri din lectură, cartea, personajele sale, autorul lor, dar şi tu însuţi v-aţi risipi ca şi când nici nu aţi fi existat vreodată... [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 12 COMENTARII si spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro